Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



Pe muchie de cuţit
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

- Măi Alina, te rog eu, rămâi acasă. Hai să lăsăm totul deoparte şi să ne întoarcem la viaţa noastră de dinainte. Ce te-a apucat tocmai acum să ieşi în oraş? Ţi se poate întâmpla orice, doar vezi câte se întâmplă în ziua de azi!  

 

Ochii mici ai bunicii erau umezi şi blânzi. După cum o privea pe tânăra ei nepoată, aveai impresia că se va arunca la picioarele ei să o roage, să o implore, numai să rămână acasă, dar tânăra rămase impasibilă la rugăminţile bătrânei pe al cărui chip se vedea desluşit urmele timpului şi al durerii.  

 

- N-ai grijă tu de mine. Eşti prea bătrână să înţelegi ce este în sufletul meu. Sunt tânără, plină de viaţă. Ce-ai vrea? Să mă irosesc zi de zi aici cu tine şi să-ţi ţin de urât? Când voi ajunge ca tine, îmi voi cumpăra un croşet şi voi privi şi eu pe fereastră la cei de pe stradă, până atunci, distracţie, vin!  

 

Zâmbi şi o sărută pe bunica ei, apoi ieşi din casă lăsând-o pe bătrânică cu ochii pironiţi pe fereastră urmărindu-i siluieta tânără pironită pe gard de lumina albă a lunii. O pierduse. Sufletul ei, viaţa sa. Alina era totul pentru ea şi, de când mama ei plecă în Italia la muncă, fetiţa de numai nouă anişori, rămăsese în grija ei. De atunci nu o mai văzuse pe nora ei niciodată. La început le le trimisese bani, dar în ultimi cinci ani nu mai primiseră nimic mai mult decât, câte un telefon la intervale destul de lungi de timp, cerându-i informaţii despre Alina şi atât. Îi spusese că-şi refăcuse viaţa cu un italian şi de curând avea şi un băieţel cu acesta.. Tatăl Alinei murise pe când aceasta avea doar patru ani, iar sărăcia şi negăsirea unui loc de muncă o făcu pe Mihaela să plece şi să-şi lase familia în urmă.  

 

Alina, în ciuda faptului că pare a fi o fată rebelă, dornică de distracţii, nu era aşa. De fapt tânăra nu ieşise niciodată până atunci noaptea. Nu avea prieteni şi dorinţe de viitor. Nu era aşa plină de viaţă după cum dete impresia. Din ziua în care mama ei plecase, suferise enorm şi se rupse cu totul de realitate, trăind intr-o lume numai a ei. O lume iluzorie, intunecată. Atunci era doar un copil şi nu conştientiza prea bine ce se întâmplă, dar lipsa mamei o urmărea tot timpul, în ciuda faptului că bunica ei o înconjurase cu toată dragostea ei. Tânăra nu o putuse înlocui niciodată pe ea cu mama ei. Ştirea că mama ei îşi refăcuse viaţa şi că ea nu mai avea nici un loc în această nouă viaţă, căzu asupra Alinei ca un pumnal, un pumnal pe care şi acum îl simţea în inima ei şi aşa rănită.  

 

Ieşise în acea noapte rece nu pentru a merge la vreo petrecere ci, pentru a-şi limpezi gândurile în liniştea nopţii străjuită de o lună plină a unei toamne târzii. Frunzele căzute pe trotuarele oaşului, foşneau vesel sub piceoare şi emanau un parfum atât de suav când erau strivite încât, dintre toţi trecătorii, numai cei vârstnici se puteau gândi că sunt moarte şi vor putrezi.  

 

Alina se plimba năucindu-şi gândurile şi neluând parte la nicio minunăţie naturală. Ochii ei erau pierduţi, proiectaţi undeva dincolo de prezent. Era plimbarea de dinainte de întuneric şi se simţea atât de liniştită, de împăcată cu sine şi cu toate. Se simţea exact ca înaintea unei furtuni. Ca atunci când, soarele este prea strălucitor, cerul prea senin şi în aer nu se simte nici o adiere ci numai aerul umed ce prevesteşte marea tornadă. Nici ea nu mai ştiu cât timp îşi obosi picioarele, ca într-un târziu să se întoarcă acasă.  

 

Intră fără zgomot pentru a nu o trezi pe bunica ei, dar aceasta o aştepta neliniştită pe un scaun în hol, la fel de trează precum era ea însăşi.  

 

- Bunico, dar ce faci aici? N-ai îngheţat?  

 

- Încă nu. E tîrziu, Alina. Pe unde ai umblat? Totul e bine? Am fost foarte îngrijorată!  

 

- Totul e în regulă, bunico. Nu trebuia să-ţi faci griji şi nici să mă aştepţi.  

 

Tânăra o conduse în cameră.  

 

- Draga mea, să nu mai faci una ca asta. Mă omori cu zile.  

 

- Bine, acum te rog să te odihneşti, da?  

 

- Noapte bună, draga mea.  

 

- Noapte bună.  

 

Copilul n-ar trebui să afle niciodată ce-i despărţirea. Poate îmbătrâni pe loc. Există şi comoţii ale sufletului care scurtcircuitează mai dureros decât cele cerebrale şi ele dau pareze. Poate rămâne imun la tot ce-i frumos. Nu mai are vibraţie. Nu mai intră în cosonanţă, îşi pierde dublu eteric, cum le-ar place parapsihologilor să zică.  

 

După ce a părăsit-o şi mama ei, a rămas ca paralizată în timp. Mult timp după aceia, a durut-o singurătatea, o singurătate nudă ce suna a metal coclit, fără ecou, cu gust sălciu, paralizată ca o obsesie. O singurătate plată, fără ieşire, cameleonică, insesizabilă direct, , înşelătoare şi posesivă.  

 

Până când să mai îndure? Până cînd?  

 

Ţipa. Fiinţa din ea ţipa. Ţipa în explozie. Aproape că se târâ până la oglindă – ce palidă era! Părul de culoarea focului, răvăşit, cearcănele de sub ochi, faţa obosită, corpul care-i tremura... Exasperarea, demoralizarea, nebunia momentului, învinseseră calmul fragil.  

 

Câtă vreme va mai dura tensiunea nervoasă? Cât va mai rezista fiinţa din ea, iar nervii nu vor exploda?  

 

„Opreşte-te!” îşi striga fără glas, dar gândul îi zburase deja, ascunzându-se în cutele imemoriale ale necuprinderii, înapoi, spre naşterea lumii.  

 

Mâna şovăi, apoi apucă strâns flaconul, cu puţin înainte de a face căderea psihică. O pilulă. Două. Trei. Patru... Ajunge! Dublase raţia. Dublase închipuirea.dublase efectul îi era teamă şi, totuşi, moartea refuzase s-o primească în tristul ei imperiu.  

 

Refugiu...  

 

Linişte...  

 

Nu dispera fiindcă îţi alarmezi semenii! Mâna descleştată, lăsă să cadă flaconul pe podea. Zgomotul asurzitor al căderii fu înfundat apoi de covorul gros de iută.  

 

Adormise.  

 

Adormise fără să-şi dea seama că amintirile continuă să mişune ca nişte jivine înfometate, rupând hălci întregi din carnea viselor ei. Iar printre ele, bântuitoarea idee a morţii.  

 

***  

 

Deschise ochii. Albul o orbise. Clipi de câteva ori, apoi, roti privirea prin cameră. Nimeni. Teama puse stăpânire pe ea. Oare aşa arată lumea cealaltă?  

 

- Alina!?  

 

Era o voce îndepărtată. Cunoscută. O voce pe care nu îndrăzni s-o uite niciodată. Întoarse capul în direcţia de unde venise vocea. Mama ei o privea înlăcrimată.  

 

- De ce, Alina? De ce? am crezut că te-am pierdut!  

 

Fata zâmbi, pentru prima dată după mulţi ani. De fapt, o pierduse de mult. O pierduse încă din ziua în care ea plecă şi nu se mai întorsese. Ce ironie ca părinţii să-şi amintească de copii doar atunci când nu mai pot face nimic pentru ei!  

 

 

6 Decembrie 2011, Botoşani  

Referinţă Bibliografică:
Pe muchie de cuţit / Cezar C. Viziniuck : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 709, Anul II, 09 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezar C. Viziniuck : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezar C. Viziniuck
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!