Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Rasfrangere > Mobil |   


Autor: Ioan Lilă         Publicat în: Ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE  

 

Pe mine nu m-a iubit nici o femeie,  

Toate au vrut de la mine cite ceva :  

Unele sufletul meu, luindu-mi speranta,  

Ca va rasari soarele si in inima mea.  

 

Pe mine nu m-a iubit nici o femeie,  

Nici cele caline, nici cele pline de pasiune.  

Eu le eram umbrela pentru vremea cea rea,  

Eu le transformam în zeiţe ca prin minune.  

 

Pe mine nici o femeie nu m-a iubit.  

Eu le-am iubit pe toate, ca un disperat.  

Dar ele s-au risipit ca valurile marii  

Si am ramas singur, cind au pecat.  

 

Pentru Maria-Diana  

 

Pe tine te-aş iubi într-o grặdinặ.  

Pe un morman de frunze te-aş iubi.  

Tu nici nu ştii cît e de blîndặ frunza  

Şi cît de tandrặ-n şopatặ ar foşni.  

 

Iubirea şi pe ea o ameţeste.  

Cînd era verde ea a tremurat,  

Pặtrunsặ blînd de razele de soare,  

Care o inundau cu-n vis curat.  

 

Ce e iubirea, de nu-i împlinitặ ?  

M-aş rặstingni în trupul tau smerit.  

Şi tu te-ai risipi în templul meu,  

Cutremuratặ de atît iubit.  

 

Īntr-o grặdinặ te-aş iubi, minune,  

Cum se revarsặ rîul pe cimpie,  

Cum zburdặ cặprioara pe coline,  

Cînd tremurặ sfioasa-ţi pặpặdie  

 

 

Pe unde umblai tu, frumoasa mea mireasặ  

 

dimanche 1er mars 2009  

 

Pe unde umblai tu, frumoasa mea mireasặ  

Cu trupul undios şi pielea de mặtasặ ?  

Te aşteptam sặ intri, în viaţa mea, seninặ,  

Dulceaţặ risipitặ în voaluri de luminặ.  

 

Erai atît de blîndặ şi mi te risipeai  

Cu zumzete de-albine în pặrul meu bặlai.  

Ca o liana dulce te-ncolaceai pe mine,  

Topindu-mặ în ceruri cu mîngieri divine.  

 

Nici azi n-am uitat clipa în care mi te-ai dat,  

Pe-o pajişte curatặ, tu, vis adevặrat.  

De dorul fiinţei tale şi azi sufletu-mi plînge,  

Dar ne-am trezit cu gîndul c-aveam acelaşi sînge.  

 

Şi, cine ştie, poate cặ noi am fost meniţi,  

Sặ fim numai o clipặ de-a pururi fericiţi,  

Sau sặ croim o altặ carare de zặpadặ  

Pentru umanitatea ce stặ din Rai sặ cadặ.  

 

PIATRA FILOSOFALĂ  

 

16 februarie 2011-02-16  

France  

 

1  

 

Seminţele eterne sînt stelele din noapte  

Troznind în pomii nopţii ca fructele răscoapte  

Iar luna este visul despre un viitor  

În care explodează şi cel mai fin fior  

Iubirea, ce să fie ? Un vis neîmplinit  

Fără de vreo speranţă şi fără de sfîrşit  

Speranţa este cerul care ni s-a deschis  

În spaţiul dintre iarbă şi vechiul Paradis  

Noianul de zăpadă are şi el un rost  

În panoplia vieţii ca un sonet anost  

Dar ţi-a rămas, zic iarăşi, iubirea nemplinită  

Fără de care timpul trăirii-i o ispită  

Şi navigăm bezmetici pe mările uitate  

Înoată cine poate prin valuri deşănţate  

Şi-abia la mal speranţa ne amăgeşte iar  

Cu voalurile-i triste expuse la bazar  

 

2  

 

Orgia de lumină, care mă ameţeşte,  

Este icoana vie a celui ce-mi hrăneşte  

Şi spiritul şi visul cu o eternitate  

Turnată în cafeaua cu voluptăţi deşarte  

Şi iar trec în nefiinţă căzînd doar într-o doară  

În moara vieţii mele ce-mi macină, amară,  

Cîmpiile cu fluturi şi cai - zeii timizi  

Si-mi umple cerul vieţii cu frunze şi omizi  

Aici stă adevărul ascuns după o ghindă -  

Tulburătorul flutur a fost cîndva omidă  

Iar eu ce-am fost din fire, oricum n-am să mai pot  

În jugul vieţii mele de-a mă-nhăma să-l port !  

 

 

3  

 

Nous vous prions de bien vouloir  

Să intraţi / ieşiţi teferi din budoar  

Monsieur, dame !  

Noaptea vi s-a prăbuşit în priviri  

Nu mai aveţi consistenţa din amintiri  

Cerul se scurge şi el ca cenuşa  

Puneţi mîna pe clanţă, deschideţi uşa  

O secundă, doar o secundă  

Înnodată pe cer ca o fundă  

Şi v-aţi şi prăbuşit într-o eternitate  

Stoarsă ca lămîia în lapte  

Răsucită-n plăcerea divină  

Care fecundează florile-n grădină  

Ridicaţi într-o apoteoză  

Iluminată hilar de-o veioză  

Altfel, dacă e să fie, să fie  

Zidirea trăirii tot într-o reverie !  

 

 

Se-aude-n depărtare cum cade o secundă  

jeudi 29 avril 2010  

 

 

 

Se-aude-n depărtare cum cade o secundă  

Şi crapă ca un munte lovit de o insectă  

Tu-ţi pui rochia albă şi-n păr îţi prinzi o fundă  

Mai crapă o secundă fecundă şi erectă  

 

Oglinda te absoarbe şi nu mai ieşi din ea  

Eu te privesc şi-mi umplu un alt pahar cu vin  

Tu străluceşti suav` pe ceruri ca o stea  

Eu îţi admir splendoarea şi-n faţa ta mă-nclin  

 

Mai trece o secundă, o, timpul tot s-a scurs  

Pe albia secată a vieţii mele triste  

Pe mine azi mă plimbă de zgardă ca pe-un urs  

Şi-mi şterge amintirea cu jad şi ametiste  

 

Hai, încă o secundă, imperiile pier  

A ruginit de-acuma şi balamaua porţii  

Mai scîrţîie-ntr-o doară buimacă şi de fier  

Eu îmi mai pun speranţa în zarurile sorţii  

 

Frumoasă eşti ca luna care încet apune  

Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline  

Cînd o să fii tu gata te rog din timp a-mi spune  

Ca să-mi înnozi cravata cu gesturi blînde, fine  

 

Şi amîndoi spre ceruri să ostenim urcînd  

Tu, blîndă şi frumoasă, eu, taciturn şi greu  

Pe-acelaşi drum, iubito, ce ne-a trecut prin gînd,  

Momindu-ne cu clipe de voluptăţi mereu  

 

 

Poem BAROC UNU  

 

 

Bucặţi imense dintr-un zid de flori,  

Cu milặ dặrîmate de zorii unei zile  

De care-mi aminteam ca de culori  

Aduse-n noaptea crudặ de cặmile  

 

Pe acele vagi cặrặri sau iluzorii  

Drumuri care cặdeau pe-un colţ de cer  

Scrîşnind în ritmul tandru al culorii  

Care destramặ visul în voaluri de mister  

 

Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepặda pe zei?  

Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure  

Nu va sminti gîndirea groteştilor atei  

Care ştiau în tainặ din glorie sặ-şi fure  

 

Şi prefặcuţi în stane ningeau pe cer cu stele  

Poveştile porcoase aveau un iz divin  

Atunci cînd din zặpadặ confecţionau inele  

Urlau de fericire şi disperaţi beau vin  

 

Şi iatặ cặ poemul îşi trage peste pîntec  

Un voal plin de sfiala fecioarelor perene  

Īn care un pặtrunde nici izma unui cîntec  

Cînd ele dorm suave şi goale între perne.  

 

Poem BAROC DOI  

 

Am reuşit, în fine, sặ construim, o, zei,  

Un cerc perfect cu laturi ca pặtratul  

Şi-o sặ vặ dặm o faţặ de zar cu cifra trei  

Sặ ne iertaţi definitiv pặcatul  

 

Priviţi ce armonie s-a revặrsat din unghiuri,  

Din linii verticale şi fặrặ rotunjimi,  

Care ne trag din umbrặ catifelate junghiuri  

Ferite de ispite cu drepte-mprejmuiri.  

 

Cu dogme, ilustraţii pierdute într-o garặ  

Īn care n-a oprit vreodatặ nici un tren.  

Sirena ne sfîşie amurgul ca o fiarặ  

Greu de închis în miezul anostului catren.  

 

Poem BAROC TREI  

 

Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea ca o parặ  

Lirismul bezmetic ţine loc de breloc  

Şi-nghesuita-n rama acelui gînd de fiarặ,  

Aud cum nesfîrşirea îmi zice “N-am, bre, loc!”  

 

Dar fặ-ţi un loc în locu-i, un templu mai hidos  

Decît o tuşặ finặ de pensulặ pe-o faţặ,  

Care s-a smuls din rama perfidului colos  

Ca umbra ce-nfloreşte abia spre dimineaţặ .  

 

Īn timp chiar şi gîndirea e verde sau amarặ,  

Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ  

Cu aripi de zặpadặ şi scrîşnet de vioarặ  

Īn care-şi pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ  

 

Iar muza, coloratặ, fardatặ chiar strident,  

L-a violat pe zeul oceanelor şi-ndatặ  

Acesta şi-a ras barba şi i-a zids decadent:  

Tu eşti ceva în jurul unui bujor de fatặ.  

 

POEME HOMERICE  

 

 

POEM HOMERIC 1  

 

CIORB(E)A HOMERICĂ  

 

(“Pizda proletară”)  

 

Pe ţărmul de răstrişte adus la baionetă  

Stă îngerul pedestru cu vestă şi bonetă  

El este umbra veche a marilor sihaştri  

Ce şi-au coit umbrele heraldice din aştri  

 

Noi vrem orînduirea nedreaptă în solfegii  

S-o preamărească proştii şi s-o iubească regii  

Religia şi dînsa e un compot murdar  

Care vrea să devină lumină-n lupanar  

 

Şi ca să lumineze vin azi şi toţi rataţii  

Ei sînt doar amintirea unui apus vremelnic  

Să-i laude întruna şi hoţii şi confraţii  

Răspunsul nostru este, cel mai ades, nemernic.  

 

Sculaţi-vă din tronul cel de aur  

Voi, osîndiţi la ciorbe de potroace  

În pragul vieţii voastre un balaur  

Rinjeşte excitant să vă provoace  

 

Voi, osindiţi la ghiftuieli regale  

Să nu v-aduceţi singuri osanale  

Că, drumul vieţii azi vă stă în cale  

Treziti-vă, dă-n clocot ciorba-n oale !  

 

Stau fetele pe culme atîrnate  

Ele aşteapta poate şi un alt cavaler  

Sînt blînde, sînt frumoase, afînate  

Dar în restriştea noastră “Leru-i ler”!  

 

Şi numai pizda aia proletară  

Simţea orinduiala cea crudă şi nedreaptă  

În timp ce tractoriştii de secole o ară  

Ea ne şoptea ferice că încă este aptă !  

 

 

 

 

poezii pentru Gabriela mea  

 

1  

 

azi explodează cerul  

mîine creşte o stea  

viaţa se derulează  

în săli, la cinema  

 

ieri a-nflorit salcîmul,  

eu te iubesc, ştii bine,  

visăm în doi zăpada  

din mierea de albine  

 

2.  

 

îţi înflorea pe buze  

zîmbetul cald, de zee  

erai atît de dulce,  

candidă alizee  

 

dar totul trece iute  

o viaţă e un vis  

numai iubirea dulce  

ne duce-n Paradis  

 

3  

 

îmi este dor de tine  

de coapsa ta fierbinte  

m-ai ameţit cu visuri  

ce mi s-au copt în minte  

 

şi sînii tăi mă-mbată  

cu moliciuni suave  

parfumuri nesecate  

de roze şi agave  

 

4  

 

ne plimbam prin zăpadă  

ţinîndu-ne de mînă  

stelele stăteau să cadă  

coapte, limpezi, în fîntînă  

 

şi-mi era de tine sete  

te sorbeam pe înserat  

se coceau perele coapte  

peste trupul tău curat  

 

5  

 

între coapsele tale  

am căzut ca un înger  

între sînii tăi  

sufăr şi sînger  

 

în adîncul luminii  

o să mă risipesc  

dar acuma sînt viu  

şi te simt, te iubesc  

 

6  

 

este atît de simplă iubirea  

să nu ceri nimic, doar să iei  

să nu dai nimic, să dăruieşti  

şi să-i pui iubitei cireşe cercei  

 

ea să-ţi fie crîngul, pajiştea, durerea,  

bucuria vie fără suferinţă  

să îi dai iubitei ceasuri dulci de veghe  

lumii bucurie, cerului credinţă  

 

7  

 

eu nu cred popi  

în biserici, ci-n fire  

îmi pun eu nădejdea,  

îmi fac mănăstire  

 

eu cred doar în clipa  

iubirii în care  

îmbătat de tine  

îmi croiesc cărare  

 

Referinţă Bibliografică:
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE / Ioan Lilă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Lilă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!