Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Începutul sfârşitului...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cu toţii cunoştem faptul că tot ceea ce are un început are şi un sfârşit. Este o regulă de bun simţ a logicii universale. Doar Dumnezeu, singurul, este Cel care există dintotdeauna. E drept, doar pentru unii, puţinii care încă mai cred în El. Poate şi Universul/Multiversul, dar asta încă nu ştim. Cât despre viaţa omului, care este efemeră, chiar şi aceea care durează câteva decenii, ea reprezintă tot o clipă în eternitatea Divinităţii. Mai grav este faptul că şi acestă clipă, începe să tindă spre media de viaţă de acum câteva secole, spre 40 de ani. Dacă în urmă cu câteva secole, oamenii mureau în floarea vârstei, fie în urma unei lupte, fie decimati de molima specifică secolului respectiv, în zilele noastre, aproape toţi oamenii ar trebui să trăiasca cel puţin un secol. Poate că puţini sunt aceia care au aflat că omul a fost proiectat să trăiască mai multe sute de ani, precum au trăit Adam şi Noe, aşa cum reiese din scrierile Bibliei. Deşi corpul omului este foarte bine proiectat, cel puţin în zilele noastre, se pare că cineva doreşte scăderea mediei de viaţă, de la 70 de ani la doar 40. Se pare că nici cancerul, nici alte boli letale pentru om, nu reuşesc să reducă populaţia lumii în ritmul dorit de mai marii conducători.  

Dacă vă faceţi planuri că va fi descoperit vreodată antidotul pentru cancer, consider că ar trebui să vă luaţi gândul de la aşa ceva. Nu cred că mai marii lumii (conducătorii) şi-ar dori asta. Poate că cercetările se fac doar de ochii lumii, să nu poată spune cineva că specialiştii stau cu mâinile în sân şi nu fac nimic în această privinţă. Se pare că suntem deja prea mulţi. Cam şapte miliarde. Şi cum să mai reduci din populaţia lumii, atunci când cancerul şi celelalte boli nu reuşesc, atunci când până şi calamităţile naturii se încăpăţânează să mai omoare oameni? Simplu: încă un război! Tocmai când credeam că omenirea şi-a învăţat lecţia cu cele două războaie mondiale, când fiecare conducător de stat ştie că şi celelalte state (unele) deţin bomba atomică, când schimbarile climatice oricum creează destule probleme omenirii, tocmai atunci se găsesc unii şi altii să mai pună paie pe foc, ei caută, şi caută, un nou motiv de război… Gata! Am înţeles perfect! Cât timp omul va exista pe acest Pământ, el va căuta mereu un motiv de scandal şi se va război cu oricine îi va ieşi în cale, pentru că altfel, omul nu poate trăi. Pentru el, războiul este un mod de viaţă. Omul poate trăi liniştit doar când vede moarte şi suferinţă în jurul lui. Acesta este omul adevărat, cel alungat de Dumnezeu, din Rai. Poate că ştia Dumnezeu ce ştia! Poarta Raiului stă veşnic deschisă, şi-l aşteaptă pe om. Dar omul este prea departe de ea. El caută poarta Iadului, căci e mai obişnuit cu focul decât cu natura şi spaţiile verzi.  

Omul distruge tot ce este viu şi îi stă în cale. El caută minereul şi mineralul, nu partea organică a naturii, dătătoare de viaţă, deţinătoare de suflet şi spirit divin. Iată de ce cred eu că acum, mai mult ca niciodată, suntem din ce în ce mai aproape de începutul unui sfârşit. Este începutul sfârşitului omenirii, unul dintre multe altele ce vor urma, pentru că ura dintre oameni este specifică urii dintre fraţi precum în cazul lui Cain şi Abel din Biblie. Apoi, omul nu realizează că oamenii nu sunt frati, doar la propriu, uneori. Ei sunt fraţi la figurat, pentru că toţi suntem parte din natură şi Dumnezeu. Omul îşi urăşte semenii, pentru că se urăşte pe el însuşi. Omul este singurul lui inamic. Eu cred că este vorba despre un soi de sinucidere pe care psihologii nu l-au luat în considerare niciodată. Toţi psihologii studiază omul la nivel individual, dar niciunul nu studiază acest fenomen de masă, atunci când o omenire întreaga se sinucide provocând zeci războaie, doar pentru că nişte conducători subdezvoltaţi mintal (de cele mai multe ori pe care nici nu îi cunoaştem) consideră că în urma unui război, cei care vor ieşi câştigători se vor îmbogăţi cu teritoriile şi averile celor pierzători.  

Atât banul (ochiul dracului) cât şi aurul (galben sau negru) au reuşit să ia minţile tuturor, în aşa fel încât, chiar şi în aceste momente, mai marii lumii se găsesc într-un soi de beţie provocată de mireasma bogăţiilor ce ar putea să apară peste noapte de pretutindeni şi nicăieri. Se întâmplă exact ca în fabula cu şoarecele care intră printr-o gaură strâmtă în perete pentru a se îndestula cu mâncare, apoi, umflat fiind după masa copioasă, rămane captiv pe vecie în perete, găsindu-şi stupidul şi tragicul sfărşit. Tot la fel şi omul, el preferă să se îngroape într-un munte de aur, doar să ştie că are tot aurul cu el. Nici nu mai contează faptul că în scurt timp va muri. Cam aşa stau lucrurile pe Pământ. Poate că în altă parte va fi mai bine! Sau poate că nu va mai exista o altă parte… Până atunci însă, tot ce ne mai rămâne de făcut este să ne rugăm bunului Dumnezeu, să le dea gânduri bune celor care împart harta lumii, să ne mai lase în pace, să ne trăim viaţa cea neînsemnată din punctul lor de vedere, dar atât de preţioasă pentru noi! Doamne ajută!  

Paul Gheorghiu.  

Referinţă Bibliografică:
Începutul sfârşitului... / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1221, Anul IV, 05 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!