Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Oameni, mentalităţi şi (in)compatibilităţi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Una dintre cele mai mari probleme de care cei mai mulţi oameni se lovesc în viaţă este mentalitatea celorlalţi. Este drept că în cele mai multe cazuri, mentalitatea este una colectivă, specifică, în general, fiecărui popor. Cel mai frustrant este atunci când cineva ajunge să trăiască o perioadă mai mare de timp în altă ţară, în care mentalitatea colectivă este total diferită faţă de cea din ţara natală. Astfel, individul constată uriaşele discrepanţe rezultate din diferenţa de mentalitate între cele două ţări, chiar mai mult, el este nevoit să facă un efort suplimentar de adaptare la noul mod de viaţă. Aşa cum era de aşteptat, cele mai mari diferenţe sunt între popoarele Americii de nord şi cele ale Europei. Cine a călătorit pe continentul nord american ştie asta. De fapt, acest lucru este oarecum normal, având în vedere diferenţele culturale şi istorice dintre cele două popoare de peste ocean. Ceea ce este mai grav, însă, este faptul că de multe ori regăsim în cadrul aceluiaşi popor mentalităţi diferite, mentalităţi care îngreunează şi mai mult comunicarea şi colaborarea între indivizi.  
 
Cu toţii cunoaştem vorba “la doi oameni, trei idei”. Şi nu este deloc o glumă, ci o realitate. La români, unul dintre marile păcate este acela că românul se consideră atotştiutor. Individul de pe meleagurile patriei se proclamă un „specialist” în orice domeniu, el poate da sfaturi chiar şi atunci cand nimeni nu are nevoie de ele. El vorbeşte cu tine pe stradă, neîntrebat şi fără să te cunoască, iar uneori, dacă poate profita de pe urma ta, o va face fără ezitare. Desigur, doar o parte dintre concetăţenii noştri se prezintă astfel, iar aici am exemplificat doar un tip de mentalitate românească. A doua mentalitate “în top” este “capra vecinului”. Aici românii sunt printre primii în lume, conducând detaşat faţă de alte popoare. De exemplu, dacă un individ şi-a cumpărat un autoturism mare şi scump, atunci, vecinul de bloc îşi va cumpăra unul considerabil mai mare şi mai scump, apoi îl va parca alături de cel al vecinului, de preferat în faţa garsonierei unde acesta locuieşte cu chirie. În anii ce vor urma, cei doi vecini vor mânca covrigi cu lapte pentru a face economii, în speranţa că vor reuşi să-şi achite ratele la cele două maşini, pentru a nu fi ridicate de către firmele de leasing. Partea mai gravă a situaţiei este faptul că aceste mentalităţi aparţin atât omului simplu din colţul blocului, cât şi unora dintre cei care conduc destinele ţării. Căci bună este vorba: “arată-mi cine te reprezintă ca să văd cine eşti”. Din păcate, chiar şi unii dintre aceia care, cu timpul, ajung în funcţii mari de conducere, pastreaza in continuare o sumedenie de mentalităţi greşite, precum oamenii de rând. Dacă vă întrebaţi de ce am schimbat atât de brusc subiectul către o direcţie demnă de scrierile lui Caragiale, este pentru că lipsa de educaţie a oamenilor este generată de lipsa unor şcoli care ar fi trebuit să pregătească temeinic individul, precum şi de lipsa unui sistem competitiv al statului care să promoveze ridicarea nivelului de pregătire al individului. Toate acestea, cumulate, se concretizează la un moment dat într-o politică de promovare a non-valorii umane  
 
O alta ciudatenie a acestui popor este că deşi îşi cântă imnul “Deşteaptă-te române”, paradoxal, el acţionează exact pe dos, fiind complet amorţit, fără a mai avea puterea şi capacitatea de a lua o decizie înţeleaptă pentru schimbarea în bine a lucrurilor pentru anii ce vor veni. Poate că ar trebui menţionat punctul de plecare al acestor probleme şi anume faptul că la baza fiecărui individ ar trebui să stea, în primul rând, cei şapte ani de acasă, apoi şcoala pe care o urmează, de preferat nu ca gâsca prin apă, cea care ar trebui să se implice mai mult în trasarea unei conduite etice, iar aceste lucruri ar trebui consolidate mai departe în mica instituţie numită familie. Un om care ar beneficia de o astfel de conduită, ar avea o şansă în plus pentru a evolua în plan material, social şi spiritual, putând fi promovat în funcţii importante de conducere, dar doar dacă este cu adevărat performant şi nu în funcţie de culoarea partidului aflat la putere în acel moment.  
 
Am pomenit mai înainte şcoala, ca fiind una dintre soluţiile care ar putea ridica nivelul individului şi care ar putea asigura o parte din educaţia necesară acestuia. Cel puţin în România, şcoala nu se regăseşte în acest tipar, ea formează armate de roboţi capabili să memoreze citate şi formule. Şcoala românească nu te învaţă cum să înveţi şi ce să înveţi, neavând nicio legătură practică cu realitatea economico-socială. Latura practică a şcolii româneşti lipseşte cu desăvârşire. Nici partea educaţională sau spirituală nu are mai mult noroc, căci şcoala românească nu se ocupă nici în cea mai mică măsură de această latură umană. Cu excepţia câtorva ore de religie şi dirigenţie, elevul părăseşte şcoala cu un foarte mic bagaj de cunoştinţe, fără educaţie şi reguli de conduită în societate.  
 
În ultimă instanţă, familia care ar fi fost ultima speranţă pentru ridicarea gradului de evoluţie al individului, dar ea este cea care de cele mai multe ori, nu are nici ea capacitatea de a evolua, darămite să mai transmită ceva în plus noii generaţii de oameni. Pe de altă parte, în ziua de azi, cine nu are bani nu mai poate să meargă la şcoală. Tendinţa în România, dar şi în alte ţări, este de a fi mărite costurile cu şcolarizarea, în special la universităţi. Circula o vorbă pe plaiurile mioritice care spunea că dacă toţi suntem ingineri, jurişti şi economişti, atunci cine va mai da cu sapa? Din păcate, de cele mai multe ori, chiar aleşii neamului consideră că prea multă şcoală strică, iar cine are bani, de ce ar mai avea nevoie de şcoală? Ceea ce se întâmplă acum în România poate fi considerat un genocid al culturii, un sistem organizat de exterminare a intelectualităţii şi de distrugere a ultimelor valori culturale şi în final umane. Nici nu mai putem vorbi de o pătură de intelectuali în acest moment, pentru că direcţia în care ne îndreptăm va decima şi ultima fărâmă a acestora. Statul şi politicienii care ar fi trebuit să ia măsuri pentru salvarea acestor intelectuali, sunt de cele mai multe ori, primii care inversează această scară valorilor.  
 
O altă forţă care ar putea schimba în bine individul este Biserica. Aici găsim două aspecte ale influenţei Bisericii asupra oamenilor. Primul aspect, cel pozitiv, este acela că Biserica poate trasa primele reguli de conduită prin învăţăturile Bibliei, reguli ce sunt necesare dar nu şi suficiente pentru a modela comportamentul unui individ, astfel încât să aibă un comportament etic pe tot parcursul vieţii. Dacă revenim însă la istorie şi anume la perioada în care inchiziţia comitea numeroase atrocităţi în numele Bisericii, iar cei care încercau să promoveze ştiinţa şi gândirea nouă erau arşi pe rug şi torturaţi, vom constata că respectiva instituţie dorea de fapt controlul total al maselor, deci o formă puternică de guvernare. Nu doresc să condamn Biserica pentru manipularea maselor în trecut, dar pot spune cu convingere că omul are dreptul la propriile păreri, aşa cum are dreptul la viaţă şi libertate. Dumnezeu este Cel care a dat omului liberul arbitru, iar omul va trebui să lupte pentru aceasta libertate. Omul este judecat de către Divinitate în ciuda faptului că a beneficiat mereu de liberul arbitru. Şi totuşi, omul este singurul în măsură să decidă ce este bine sau rău, adevăr sau minciună, pe tot parcursul vieţii lui.  
 
Iată că încet-încet ajungem la partea cea mai interesantă a firii omului, atunci când tentaţia de a afişa cunoştinţele sau puterea minţii este foarte mare, dar omul, în ciuda deţinerii acestor calităţi, va trebui să-şi regăsească echilibrul uman, pentru a trece în continuare neobservat de către cei mai puţin înzestraţi. Diferenţa cea mai evidentă dintre un om inteligent şi unul prost este aceea că omul inteligent caută să rămână cât mai ascuns celorlalţi în ciuda calităţilor lui, iar cel mai putin inteligent va căuta mai mereu publicitatea, celebritatea, puterea, precum şi “stima” câştigată prin bani, funcţii, influenţă şi nu prin adevărate calităţi. Acum vă las pe dumneavoastră să decideţi, de care parte a firii omului sunteţi...  
 
Paul Gheorghiu.  
 
Referinţă Bibliografică:
Oameni, mentalităţi şi (in)compatibilităţi / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1213, Anul IV, 27 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!