Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Paştele, Paştele Domnului!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vor fi primele Paşte fără tatăl meu. Asta doare. Dacă de multe ori în copilăria mea omul acesta era absent de la mai toate evenimentele...că “lucra în agricultură şi, vezi tu, aici programul e zi-lumină”, de Paşte era mereu prezent. De când era aşezat Isus în mormânt, asista la toate deniile, dar mai ales la Înviere. Era pe vremea comuniştilor, dar nu s-a sfiit vreodată să ne ducă de mână şi să ne închine la icoane sau la mormântul Domnului. Ţinea întotdeauna să fim miruite şi să primim paşte. Avea, ca în copilăria lui, de când veneam de acasă, ouă roşii în buzunar, ca să ciocnim după ce era gata slujba. Niciodată n-am mâncat un ou mai gustos ca acela care înconjurase cu noi biserica, de trei ori. 
  
Mama, când trăia, ne aştepta acasă. Îi dădeam şi ei paşte şi mâncam, atunci, noaptea, din toate bunătăţile pregătite: drob de miel, friptură cu salată verde, prăjitură, must (când am fost copii) sau un pahar de vin (când am fost mai mari). Cu adevărat Paştele a fost mereu cea mai frumoasă sărbătoare a familiei mele. Niciodată de Paşte nu s-au certat! Era armistiţiu general. 
  
Când eram mai mică, deşi eram fată, voiam şi eu să bat toaca, dar n-apucam de băieţii mai mari. Plăcerea asta “mi-o rezolva” taică-meu, întotdeauna. “ E, acuma, fiţi şi voi înţelegători 2-3 minute. Are un ritm bun, o să vedeţi!” zicea tata şi-mi făcea cu ochiul. Era cel mai frumos dar...libertatea de a-mi împlini un vis, oricât de neînsemnat ar fi părut el pentru alţii. 
  
Părinţii mei n-au fost bogaţi, un inginer şi o contabilă, în pensie de boală, cu doi copii de şcoală, fără alt ajutor, fără bunici acasă...dar nici nu pot zice că ne-au refuzat marile dorinţe. Am învăţat, în timp, că “nu se poate”…şi asta era. 
  
Vacanţele mele începeau cu “o zi la lucru”. Pentru că mereu după vacanţă urma o compunere de genul “ Cum mi-am petrecut vacanţa” şi noi nu plecam nici la bunici, că n-aveam, nici în tabere, că nu ne permiteam decât vara, în vacanţa de iarnă şi de primăvară, tata mă lua o zi la el la SMA (Staţiunea pentru Mecanizarea Agriculturii). Mama mă pregătea „ca de excursie”: cu echipament sportiv (să pot alerga în voie, să mă pot căţăra), cu gentuţă cu sandviciuri, pentru gustare (deşi abia aşteptam să mâncăm, cu toţi oamenii, la cantină). De fiecare dată tata mă dădea în grija cuiva, ca să-şi poată face treaba...ba la fetele de la birouri (acolo nu-mi plăcea, că mă puneau să scriu sau să colorez, ca la şcoală... unele-mi dădeau chiar teme...de mate sau vreo compunere...liberă sau cu cuvinte date), ba la atelierele de reparaţii (acolo mă distram copios...că era un nene care-l imita pe tata şi mai zicea câteodată, ca să-i sperie pe cei leneşi: „măi, tu vrei să-ţi laşi copiii flămânzi luna asta, nenorocitule? Iar stai? Când termini cositoarea?” …şi ăla se făcea că lucrează, bătând la întâmplare cu cleştele în tablă. „Nu aşa sună metalul cositoarei, şmecheru lu peşte! Pe cine fraiereşti tu, măi?”. Toţi râdeau. Avea tata un auz “tehnic”, că ştia, după zgomotele unei maşinării, să spună “diagnosticul”, cu toate cotele pieselor defecte, că nici magazionierul nu le găsea aşa de repede pe rafturi. Uneori îl suna pe tata să-l întrebe unde e nu ştiu care piesă, la el în magazie. Mereu ziceam că şi-a ratat menirea de spion. Avea o memorie vizuală fantastică. Sora mea îl moşteneşte. Cu o singură alunecare a privirii pe o suprafaţă, şi după 6 luni a putut spune exact ce cifre au fost notate pe o margine de calendar din biroul nu ştiu cui. 
  
O mare pasiune o avea tatăl meu pentru ceea ce s-ar numi „studiul comparativ al religiilor”. Nu făcea acest lucru ştiinţific, ci empiric, din discuţiile cu oameni de diverse confesiuni, pentru satisfacerea propriei curiozităţi şi nevoi de dumnezeire. Lecturile lui erau canalizate clar pe două direcţii: tot ce ţinea de profesia lui şi tot ce ţinea de mântuirea sufletului. “Respect literatura, am citit şi eu multe nerozii la viaţa mea...pierdere de timp şi rătăcire de la calea mântuirii”, zicea tata, fără a fi o clipă habotnic. „De ce să-ţi prigoneşti sufletul în fantasme şi suferinţe ori visări, care nu-s ale tale, când te poţi bucura în Adevăr, în Hristos?” 
  
“Dacă universul tău s-a îngustat într-atâta, nu înghesui fetele într-o albie strâmtă! Lasă-le să zboare, să viseze, să fie libere!” sărea mama, reamintindu-ne mereu bancul despre ingineri...care au ochi inteligenti, dar nu se pot exprima. 
  
Divergenţele lor îmi sfâşie şi acum inima. Mama s-a stins strângând pumnii, până i-au intrat unghiile de jumătate în podul palmei. Tata a murit zâmbind. Ce o fi fost oare în mintea lor? Dar în sufletul lor? 
  
Isuse drag, azi, când eşti cu ei în mormânt, mângâie-le neputinţele şi dorurile, ca un părinte şi ca un fiu. Iartă-i pentru tot ce-au greşit ca nişte oameni în această lume plină de primejdii! Aştept învierea Ta şi ceasul în care ne vom bucura din nou, toţi, împreună cu Tine! 
  
Fă-mă, Doamne, vrednică de jertfa Ta! 
  
Timişoara, 23.04.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Paştele, Paştele Domnului! / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 115, Anul I, 25 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!