Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Paşi de istorie instant
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cu această ocazie LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI urează doamnei Cezarina Adamescu, cu prilejul zilei de naştere, tradiţionalul: La Mulţi Ani! 
  
PAGINI DE ISTORIE INSTANT – PAŞI PRIN PUSTIA VEACURILOR 
  
MARIANA CRISTESCU, Trandafirii deşertului (România, mon 
  
amour)” , Editura Nico, Târgu-Mureş, 2011 
  
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU 
  
A propune, în ziua de azi, un periplu iniţiatic prin intimitatea creaţiei unor autori sau oameni de cultură reprezintă nu numai un act de curaj, dar, mai curând, o aventură teribilă.  
  
Ceea ce reuşeşte Mariana Cristescu în cartea „Trandafirii deşertului” este o probă de jurnalism exemplar şi o dovadă de generozitate şi deschidere sufletească faţă de valorile autentice ale neamului, recunoscute sau nu, dar care-şi semnează, fiecare, dreptul la exprimarea neîngrădită, drept dobândit după ani de încorsetare a Cuvântului şi chiar a gândurilor. 
  
Mariana Cristescu este, fără urmă de îndoială, un jurnalist de linia întâi, care şi-a luat în serior vocaţia, încă de la primele pagini scrise. Pentru ea, scrisul nu e o bagatelă, ci un modus vivendi şi arta desăvârşirii Cuvântului, chiar o datorie de onoare, pe care o achită exemplar. Vocea ei răsună precum cea a unui stentor care anunţă o veste în Cetate. Este Glasul cu porta-voce care pătrunde în inimi şi se întoarce-n ecou. Chiar dacă cei care trebuie s-o audă îşi fac urechea toacă. Stăruind în lupta cu vremea, jurnalista reuşeşte să „mişte” uneori, chiar şi munţii. Ceea ce nu e de ici-colea. Efectele articolelor sale din reviste, hebdomadare, cărţile sale s-au văzut şi simţit imediat sau pe timp îndelungat, fiecare studiu de caz fiind tezaurizat în sipetul inimii. Ceea ce frapează la Mariana Emanuela Cristescu este că ea, în pofida presiunilor de orice fel, a rămas dreaptă în scris ca şi în viaţă, preferând să-şi asume responsabilitatea cuvântului său, în orice situaţie. Ceea ce e admirabil. În acest sens, Mariana Cristescu poate constitui, pentru tinerii gazetari şi jurnalişti, un model perfect despre cum trebuie să-şi exercite profesiunea şi să respecte codul deontologic. 
  
Polemicii distructive, jurnalista i-a preferat susţinerea cu argumente clare, temeinice, o logică fără cusur şi adoptarea unei poziţii ferme în afirmaţii, acoperite de o bogată documentare şi de o cultură enciclopedică solidă. 
  
Cartea este o reuşită din toate punctele de vedere, nu numai prin contribuţiile intervievaţilor, dar prin întregul ei, care semnifică o viziune clară asupra fenomenului cultural de la răscrucea veacurilor şi, în mod conjunctural, al mileniilor. 
  
Şi cum răscrucea mileniilor a însemnat un punct de reper semnificativ, un prag important la care se raportează toate domeniile vieţii sociale şi culturale în accepţia bună a cuvântului, cartea de faţă este una dintre oglinzile prin care putem vedea dinamica literaturii, în funcţie de reprezentanţii ei străluciţi, care ar putea alcătui, şi ei, aidoma celor din veacul XX, o falangă de aur rămasă în istorie. 
  
Ce a dorit Mariana Cristescu în această frumoasă demonstraţie de înalt profesionalism jurnalistic? Desigur, nu gloria de moment, înseilată pe o copertă ori titrată într-un jurnal, fie el şi cotidian. A dorit să semnaleze semnele veacurilor care s-au încrucişat, cu doar câţiva ani în urmă, semne prea puţin prielnice culturii, dar care s-au impus în pofida vitregiilor politico-economice şi sociale şi au ieşit la lumină precum ghiocelul răzbate potrivnicia zăpezii şi-şi ridică creştetul în lumină. 
  
Autoarea, prin toate cărţile de până acum, a dovedit cu prisosinţă că este o forţă, o voce puternică, legitimă, perspicace, penetrantă, care s-a impus cu pregnanţă în lumea jurnalisticii, o lume foarte dură, unde nu toţi răzbesc.  
  
Încă din primul articol, La Târgu-Mureş, ... „Fahrenheit 451”?!? – autoarea face câteva asociaţii şi similitudini neaşteptate cu titlul şi conţinutul unui roman celebru, ecranizat, cu acest titlu: „Fahrenheit 451” – scris de Ray Bradbury: „o alegorie cu multiple sensuri, dominată de previziunea sumbră a unei lumi silite să îşi renege trecutul şi umanitatea prin distrugerea memoriei şi a tradiţiei, miza conflictului care opune indivizii şi societatea fiind libertatea spirituală. Celor care nu îşi mai amintesc filmul şi nu au avut şansa de a citi nici cartea, le reamintim că... 451 grade Fahrenheit este temperatura la care... ard cărţile!” 
  
Pornind de la această aserţiune, autoarea face un expozeu al stării de cultură în mediul rural, mai precis, la bibliotecile săteşti. Biblioteca – acest bastion al culturii – se năruie încetul cu încetul, dacă nu cumva este smulsă din rădăcini cu buldozerul. Locul ei îl iau restaurantele, farmaciile, casele de licitaţie, cazinourile. Fenomen generalizat. Fondurile de carte care, atât cât au mai rămas, zac prin locaţii improprii, ori lipsesc cu desăvârşire, fiind distruse, odată cu noile schimbări de mentalitate survenite în ultimele două decenii. Cartea – un obiect desuet – care e tratat cu indiferenţă, dacă nu cumva cu dispreţ şi derâdere, ca fiind ceva total nefolositor, „Cititul e pierdere de vreme!” – a trecut prin războaie, calamităţi, dar acum nu mai poate trece de indiferenţa oamenilor.  
  
Şi Mariana Cristescu trage concluzia justă, la care subscriu în totalitate: „Într-adevăr, nu numai somnul raţiunii şi pasivitatea nasc... monştri, ci şi rapacitatea, jalnicul „consens” al goanei după arginţi...” 
  
Pentru oamenii care şi-au dedicat întreaga viaţă cărţilor e un lucru extrem de trist, chiar deprimant. Toată munca lor se poate nărui într-o noapte. S-au văzut cazuri când s-au ars biblioteci întregi.  
  
Dar cum poţi să arzi spiritul? 
  
Temă de meditaţie: a ucide spiritul e mai grav decât a ucide trupul. Un om mare a spus că nu trebuie să distrugi bibliotecile dacă vrei să distrugi spiritul, ci trebuie doar să-i faci pe oameni să nu mai citească. Şi ce alternative i-ai putea oferi? Manele, emisiuni de divertisment jalnice, dispute politice sterile şi interminabile, show-uri de scandal cât cuprinde.  
  
Te întrebi apoi, unde au dispărut valorile?  
  
În spatele cortinei, pentru că la faţă de cortină sunt alţi corifei. Ai banului, ai sexului, ai kitsch-ului înflorind pe tarabe ...  
  
Mariana Cristescu atinge aceste probleme spinoase, acute, cu maximum de responsabilitate, cu bun-simţ, cu fermitate. Cine are urechi de auzit ...  
  
Mariana Cristescu abordează subiecte din toate domeniile vieţii sociale: sănătate, învăţământ, cultură, educaţie, artă, sport, ecologie, dar şi din toate mediile sociale şi în toate aceste ramuri ale vieţii poziţia ei este echidistantă, obiectivă, calmă, echilibrată, strălucitoare. Articolele, portretele, evenimentele semnalate alcătuiesc un autentic florilegiu al vieţii cotidiene pe plaja sfârşitului şi începutului de veac, dar şi reiterând subiecte din istoria noastră imediată, pe care le aduce la zi, urmărindu-le evoluţia. 
  
Se ştie foarte bine că omul are nevoie stringentă de a fi informat şi de a primi informaţiile din surse sigure. Fără ştirile diurne, omul se poate simţi ca de pe altă planetă. Cu condiţia ca aceste ştiri să fie corecte, obiective, bazate pe adevăr şi imparţialitate. Subiectivismul şi „tragerea pe turta proprie” dăunează mai mult chiar decât totala lipsă de informare. De aceea, responsabilitatea morală a jurnalistului este enormă. Unii jurnalişti îşi fac chiar o armă de luptă din Cuvânt pentru a lovi în persoanele pe care nu le agrează ori nu sunt de aceeaşi parte a baricadei. Poziţia jurnalistului trebuie să fie, aşa cum am mai spus, echidistantă. 
  
Toate acestea fac din Mariana Cristescu o profesionistă a cuvântului, un om dăruit vocaţiei sale. 
  
Naşterea de sine în cuvânt este deja, pentru Mariana Cristescu, o realitate care nu mai poate fi pusă la îndoială. 
  
Alături de problemele spinoase ale societăţii actuale, Mariana Cristescu scoate în evidenţă în scrierile sale şi modelele de urmat, în chip deosebit pentru tinerii care sunt destul de confuzi şi derutaţi din pricina nesiguranţei şi bâlbâielilor Ministerului Educaţiei care introduce fel de fel de „noutăţi” în sistemul de învăţământ şi cel educaţional, care au darul mai mult să zăpăcească tânăra generaţie decât s-o instruiască. Principalele repere au fost subminate şi se caută asiduu false repere. Istoria, Limba Română, tradiţia, datinile, patrimonial naţional au fost, pe rând, înecate în oceanul de falsitate, de minciună, îndobitocire şi spirit gregar care bântuie la toate nivelele vieţii.  
  
„Lecţia de demnitate” este un exemplu care ilustrează promovarea valorilor autentice şi exemplul bun de urmat pentru tineri. „Reputata actriţă britanică Vanessa Redgrave, laureată a Premiului Oscar, a două Globuri de Aur, şi a Premiului pentru cea mai bună actriţă la Cannes, este cunoscută în întreaga lume pentru implicarea activă în apărarea drepturilor omului”. 
  
Implicarea artistei în proiectul „Roşia Montană” este onorabilă. 
  
Din 1995, este Ambasadoare a Bunăvoinţei din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Invitată de onoare a Galei TIFF de la Cluj-Napoca şi premiată de Festival pentru întreaga sa activitate artistică, ea a declarat pe scenă: „În momentul în care îmi va fi înmânat acest premiu, doresc să îl dedic lui Eugen David, Eugen Cornea şi Asociaţiei Alburnus Maior . 
  
Dacă prestaţia mea de o viaţă înseamnă ceva, atunci înseamnă că am ştiut să ascult oamenii, oameni care au muncit din greu pentru lucrurile importante în care credeau. În numele celor care cred în ceva, dedic acest premiu lui Eugen David. Sunt convinsă că îl cunoaşteţi, este un fost miner, dar în acelaşi timp principalul militant pentru salvarea Roşiei Montane. Salvarea acestei zone nu este numai o problemă locală, este o problemă a Europei şi a întregii lumi. Planeta noastră este pe moarte, şi nu avem dreptul să distrugem un ecosistem a cărui refacere ar dura câteva sute de ani.” 
  
Aşadar, nu ştirile mondene, despre party-uri din cercurile bogate, nu cine cu cine s-a căsătorit şi când au divorţat, subiecte care fac rating pe toate canalele TV, dar ştiri importante care privesc în mare măsură soarta ţării noastre, a bogăţiilor ei naturale, a conservării patrimoniului, acestea sunt principalele subiecte ale gazetarei Mariana Cristescu, în care ea îşi dă măsura supremă a virtuţilor scriitoriceşti. 
  
Dacă toată lumea ar lua atitudine faţă de problemele majore cu care se confruntă România, cei care le provoacă nu ar mai avea atâta curaj să o distrugă. Prezentarea aceasta este şi o pledoarie pro domo şi mi-o asum. 
  
Când citeşti o ştire eşti tentat s-o iei de bună, fără să te întrebi, însă, despre sinceritatea sau buna documentare a semnatarului. Multe lucruri negative s-au putut întâmpla din cauza dezinformării cititorilor, iar uneori, evenimentele au luat chiar întorsături dramatice. De aceea, ştirile trebuie probate de către gazetar, cu mai multe surse. În goana după senzaţional şi după exclusivitate sau întâietate, unii ziarişti se pripesc şi trimit ştirile fără verificare.  
  
Mariana Cristescu are darul rarissim de a putea pătrunde în miezul problemelor, în esenţa lor, şi de a trage concluzii juste. În această privinţă, scriitoarea este cu adevărat, ceea ce se numeşte în limbaj jurnalistic, „cap limpede”, în permanenţă, şi nu doar în orele de serviciu, când trebuie să dea BT-ul în urma citirii pe verticală a titlurilor. 
  
Acest gen de scriere este cu atât mai dificil cu cât trebuie să fii obiectiv şi concentrat pe idee, într-un spaţiu restrâns, în care trebuie să spui totul. Informaţia restrânsă este apanajul timpurilor moderne, când omul nu are timp suficient pentru analiza fiecărei fraze. 
  
Revenind la articolul despre Vanessa Redgrave, intrată de curând în proiectul şi în marea familie a Campaniei Salvaţi Roşia Montană! ”, trebuie subliniată atitudinea morală pe care trebuie s-o aibă fiecare cetăţean al planetei pentru a nu distruge nimic din ceea ce i-ar putea afecta şi pe alţii, doar pentru a-şi satisface unele dorinţe proprii. Lecţia de demnitate oferită de actriţă este sublimă: ea s-a deplasat la faţa locului, a vorbit cu localnicii, i-a încurajat, i-a susţinut şi s-a dedicat acestei cauze, necondiţionat.  
  
Mariana Cristescu inserează în carte, multe „exerciţii de admiraţie” – faţă de confraţii de condei, semnalând apariţiile unor cărţi remarcabile, dar şi portretizându-i cu multă căldură şi generozitate, specifice unui spirit de înaltă ţinută artistică şi morală. 
  
A te bucura de bucuria altora este apanajul oamenilor aleşi. 
  
Dar şi încurajarea talentelor nu a rămas mai prejos. În acest sens, Mariana Cristescu evidenţiază zborul fulminant al tinerei artiste plastice Alexandra Nechita, „Micuţa Picasso”, în articolul: „Români de geniu, în America zilelor noastre”. 
  
Mariana Cristescu semnalează un fenomen îngrijorător: „În fiecare an, mii de tineri români, din motive financiare ori de dragul aventurii, aleg calea bejeniei. Cei mai mulţi se pierd în masa informă, umilită, a emigranţilor. Există însă şi învingători: cei hărăziţi de Dumnezeu, care se înalţă, se impun oriunde, adăugând geniului seriozitate şi muncă. Şi, nu în ultimul rând, dimensiunea morală a actului creator”. 
  
Autoarea reclamă „Nevoia de... modele!” a tineretului:  
  
„În acest hăţiş mizer de interese materiale, singura certitudine este, paradoxal, ... dilema. Constante ale anilor postdecembrişti rămân... incertitudinea, inconsecvenţa, minciuna, rapacitatea, promiscuitatea, intoleranţa, violenţa, grosolănia, hoţia, crima etc. etc., „piloni” ai unei lumi sfâşiate între Rai şi Iad, între „mizeri şi bogaţi” – cum observa Eminescu în „Împărat şi proletar” – creaţie repudiată rapid din manuale în anii postdecembrişti, deşi mai actuală ca oricând! Pentru că a fi foarte bogat (nu contează prin ce mijloace!) şi a fi foarte sărac sunt singurele opţiuni ale societăţii româneşti, determinând categoriile umane şi, evident, ... modelele!” 
  
Dimensiunea spirituală, deloc neglijată de Mariana Cristescu, este ilustrată cu un articol de excepţie intitulat: „A stat de vorbă cu Dumnezeu, într-o eternă dimineaţă a lumii...” –un Laudatio bine meritat, fiind vorba de „Maestrul Ion Irimescu, de pe prima pagină a Albumului dăruit de Academia Română, la împlinirea vârstei de... 100 de ani. 
  
Miracol de longevitate, „un artist cât secolul XX”, Maestrul ar fi împlinit 103 ani în luna februarie 2006! Sculptor puternic, tradiţionalist şi, în acelaşi timp, original, a traversat un întreg veac fără să-şi piardă seninătatea, îmbărbătându-ne şi înălţându-ne mereu prin splendoarea operei sale fără egal. Dar, pentru că şi minunile trebuie să aibă un sfârşit, Maestrul a obosit într-un sfârşit şi a... plecat puţin, sâmbătă, 29 octombrie 2005, să se odihnească pe pajiştile verzi ale Câmpiilor Elizee. Aşa e datul, cei mai buni se duc, pe ei Dumnezeu îi iubeşte mai mult. Rămânem mai săraci, cu nostalgia doar, a „zăpezilor de altădată”. 
  
Fiecare subiect al Marianei Cristescu este o fărâmă de actualitate pe care autoarea îl trazează cu maximum de responsabilitate. Fie că e vorba de al 6-lea Congres Internaţional de Dacologie, organizat de profesorul Napoleon Săvescu, preşedintele Societăţii „Dacia Revival International”, fie că e vorba despre Kogaion, despre Zamolxe, despre strămoşii noştri geto-daci, fie că este vorba de permanenta „Nevoie de Eminescu”, ori de Cultura mureşeană în memoria cărţilor, vol.1, fenomen analizat cu rigoare şi exigenţă de istoricul literar Melinte Şerban, o oglindă fidelă a stării cultural-artistice mureşene în 352 de pagini, ori de alte repere ale spiritualităţii din această parte cu trecut greu încercat în istorie, Mariana Cristescu „le aduce la rampă”, le aşază în lumina cea mai potrivită, ca să le dea strălucirea şi însemnătatea pe care le merită. 
  
Domeniul artei plastice este ilustrat de prezentarea lui Vasile Mureşan, un discipol al ilustrului Corneliu Baba, articol prilejuit de o expoziţie personală a artistului. Articolul se intitulează sugestiv: „Vasile Mureşan, între Lucian Blaga şi Corneliu Baba”. Tot la arta plastică se referă şi eseul: „Suntem, oare, pregătiţi şi... demni să aflăm „Marea Taină”?- despre unul dintre cei mai mari artişti ai timpului nostru, Ioan Şulea. Mariana Cristescu este cea care caută similitudini şi conexiuni între fapte şi întâmplări, între oameni şi evenimente culturale, astfel, leagă expoziţia artistului de pe simeza Palatului Culturii de memorabila vizită în România a regretatului Sfânt Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, care numise ţara noastră, nu întâmplător, ci dezvăluind o taină ascunsă sub valurile vremii, „Grădina Maicii Domnului”. 
  
Pornind de la această superbă metaforă, autoarea face un amplu expozeu asupra locurilor sfinte din România, biserici de pe tot cuprinsul ţării unde se află icoane sfinte care dau semne: Maica Domnului care plânge, multe icoane făcătoare de minuni.  
  
După descrierea amănunţită a locurilor sacre, autoarea se întreabă în mod legitim dacă poporul român e pregătit pentru a afla „Marea Taină”. 
  
Articolul: „O terapeutică a sufletului luminos şi vrednic” are drept subiect lansarea albumului „Marcel Lupşe – un pictor”, semnat Dan Hăulică, Mircea Oliv, Alexandru Mircea, şi apărut în condiţii grafice excepţionale la Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2007, cu sprijinul generos al lui Georg Lecca, prilej cu care, Mariana Cristescu redă câteva extrase din cuvântul criticului de artă Dan Hăulică de la acest eveniment, un comentariu foarte pertinent, presărat cu vorbe de duh, în stilul reputatului critic. 
  
Un alt eveniment inserat în cartea de faţă este lansarea unui volum de versuri al lui Darie Ducan, „Lungi plantaţii la singular” – eveniment ce a avut loc la librăria târgumureşeană „Romulus Guga”, un foarte tânăr autor mureşean, membru al USR, cu un palmares editorial impresionant în pofida vârstei. 
  
„Constantin Mihu – Arc peste timp” – se numeşte medalionul pe care autoarea în face artistului cu acest nume, la împlinirea „neverosimilei vârste” de 80 de ani, prilej de a vernisa o expoziţie de fotografie în Cetatea târgumureşeană. Portretul pe care i-l face artistului Mariana Cristescu este mai mult decât edificator: „Ca să realizezi ceea ce face Costi Mihu nu e suficient - aşa cum spune el - „să te întâmpli la momentul potrivit, şi să ai ochi !”. N-ar fi destul, fără harul extraordinar şi sensibilitatea aceea atât de specială, filtrată prin nobleţea sufletească. Să simţi vibraţia aerului care dă contur şi adevăr imaginii fugare, în permanentă metamorfoză, să poţi opri clipa din mersul ei ireversibil, înlănţuind-o în întreaga, deplina ei expresivitate, ei bine, acestea însumează, fie şi destul de stângaci prins în cuvinte, „rotundul” artistic al prietenului meu. Un om cu chip luminos, frumos la suflet, blajin şi delicat, care abia acum, spre anii senectuţii, mai „scapă” câte o amintire, la ceas de taină” 
  
O emoţionantă evocare îi face şi actorului Adrian Pintea, în articolul: „Ne e foarte dor de dumneavoastră, domnule Pintea!... 
  
Imensa erudiţie a autoarei iese la iveală în fiecare text, printr-un bogat conţinut şi referiri la marile spirite ale umanităţii din care citează din belşug, precum şi din similitudinile pe care le face cu situaţiile autohtone, ceea ce face parte, desigur, din măiestria condeiului său. 
  
Nici cântecul nu este neglijat, şi Mariana Cristescu, în articolul „Natalia Gliga. Cântec sub vremi ... !” aduce un frumos elogiu cântăreţei Natalia Gliga, originară din Caşva mureşeană. Mariana Cristescu se slujeşte şi de mărturisirile artistei despre viaţa ei de scenă, unde a avut modele de marcă, printre care pe Maria Tănase. 
  
Despre originea ardeleană a celui mai bogat român din lume, Hasso Plattner, din Slimnicul Sibiului, Mariana Cristescu scrie în articolul „Români şi ... români!” – prilej cu care îi face istoricul familiei, după datele existente în documente. 
  
Tot despre români celebri, de data aceasta despre un tânâr supradotat, vorbeşte Mariana Cristescu în articolul: „Alexandru Radu - „cel mai tare” student român din lume!” - singurul român acceptat la 12 universităţi de top din Statele Unite ale Americii, optând în final pentru Ştiinţe Politice-Economie, la Harvard.  
  
Un interesant volum de versuri cu un titlu aproape şocant: „Şi Dumnezeu suspină” – al Magdalenei Dorina Suciu, apărut la Criterion, o antologie bilingvă – versiunea engleză aparţinând Olimpiei Iacob, este prezentat de Mariana Cristescu în aceste cuvinte: „În mod indiscutabil, în această lume, din ce în ce mai goală de sens şi mai ticăloşită, în acest timp în care, cu greu, mai poţi întâlni un om întreg la suflet şi la cap, Magdalena Dorina Suciu este nu numai o poetă de excepţională sensibilitate şi vibrantă forţă emoţională, a cărei creaţie luminează sufletele şi colorează lumea, ci şi un OM de impecabilă verticalitate şi impresionantă dragoste de viaţă. Curajul de a trăi frumos într-o lume urâtă, înălţându-se în lumina cuvântului, precum îngerul lui Chagall deasupra mizeriei oraşului, conferă valenţe deosebite poeziei ei, în egală măsură clasică şi contemporană pentru cei de astăzi, dar şi pentru generaţiile viitoare. Dumnezeu îi poartă mâna!” 
  
Despre Simpozionul „Artă şi credinţă” este vorba în articolul „Reghinul, sub culorile sărbătorii”, având ca temă Patrimoniul cultural mobil bisericesc - „Artă şi credinţă” - însoţit de o serie de manifestări menite să-i confere o anume spectaculozitate, facilitând astfel participarea unui număr cât mai mare de receptori ai evenimentului, spune Mariana Cristescu în această prezentare. 
  
Şi despre reeditarea volumului semnat Mihai Sin - „Quo vadis, Domine?” (vol. I-II), Editura Nemira, 2007, volum care a produs reacţii diverse la prima ediţie, în lumea criticii literare:  
  
„Cert este faptu l- de altfel singurul încărcat de importanţă - că proza lui Mihai Sin are plaja sa de cititori, nu puţini, în situaţia în care, pe zi ce trece, ecranul (fie Tv, fie Internet) devine un adversar neprincipial şi nedemn al culturii, în general, şi al lecturii, în special. 
  
Mihai Sin este, fără îndoială, unul dintre marii prozatori ai literaturii contemporane româneşti, pe cât de apreciat, pe atât de (...nu o dată!) hulit, calomniat şi marginalizat de unii reprezentanţi ai aşa-zisei „protipendade” intelectuale (cu precădere târgumureşene). Scrisul său este la fel de moral ca şi purtătorul de condei, la fel de... incomod şi înainte, şi după evenimentele din 1989”. 
  
Un alt autor recenzat şi prezentat este Lazăr Lădariu, iar volumul se numeşte „Trecerea râului”. 
  
„O carte mai mult decât interesantă este acest al 14- lea opus de poezie, dintr-un „total” de 24 de cărţi aşezând la momentul cuvenit, în ordinea priorităţilor, sau... a iubirilor - prima (sau a doua?) iubire –gazetăria, deci publicistica. Veşnic aflat în căutarea sinelui, permanent căutător al izvorului cu apă bună pentru suflet, la care să se întoarcă, şi chiar o face, se întoarce sub formă de râu, câteodată învolburat, altădată lin şi adânc, precum Mureşul, Lazăr Lădariu - poetul - rămâne acelaşi, deşi de fiecare dată altfel”. 
  
Un autor prezentat cu aceeaşi căldură este ilustrul Zeno Ghiţulescu, cu volumul: „Arcane (Heimlichkeiten)”, Ed. Niculescu, 2007:  
  
„Doctorul Zeno Ghiţulescu, Cetăţean de onoare al municipiului Târgu-Mureş şi împătimit cavaler al condeiului, poet, romancier şi dramaturg, apare din nou în „vizorul” iubitorilor de poezie cu un volum bilingv, „Arcane (Heimlichkeiten)” - o ediţie antologică româno-germană (trad. Ida Alexandrescu), autorul operându-şi singur selecţia celor 120 de poeme din cele 16 cărţi de poezie anterioare”. 
  
Un frumos portret îi face şi lui Nichita sub imperiul inefabil al acelui “dor fără saţiu” – prilejuit de comemorarea unui sfert de veac de la plecarea poetului să spună poezii îngerilor, aşa cum se exprimă Mariana Cristescu. Autoarea face o trecere în revistă a operei marelui poet şi punctează momentul trecerii lui la cele veşnice. 
  
În „Marginalii la o lansare de carte”, jurnalista aminteşte că s-au împlinit, în 27 martie 2011, „trei ani fără Avocatul Limbii Române, George Pruteanu”. E vorba de lansarea volumului „Stele de milioane” de Romeo Soare” – carte în care i se dedică acestuia un capitol. 
  
Un portret admirabil realizează Mariana Cristescu pentru admirabilul om de cultură şi artă Romulus Vulpescu, la împlinirea vârstei de 78 de ani, în articolul sugestiv intitulat: „Suntem români şi punctum!” 
  
„După cum scria Nichita Stănescu în „Gazeta literară” din 1967, Romulus Vulpescu face parte dintre scriitorii care sunt, în acelaşi timp, şi propriile lor personaje: „Romulus Vulpescu este invenţia lui Romulus Vulpescu, aşa cum Don Quijote este invenţia lui Cervantes. Autorul nostru este atât de lipit de propria sa operă, încât, uneori, nu poţi şti cine l-a scris pe cine, care din cei doi este real şi care este ficţiunea.” 
  
Este un bun prilej de a o prezenta şi pe remarcabila scriitoare Ileana Vulpescu. 
  
Mariana Cristescu ne invită virtual şi la un eveniment cinematografic, cosntituit de filmul „Cocoşul decapitat” în regia lui Radu Gabrea, asigurându-ne că: „filmul produce o adâncă bucurie estetică”. 
  
Articolul „Cine s-ar mai îndrăgosti de-o femeie fericită?” – este prilejuit de manifestarea „Zilele Romulus Guga ”, întâlnirea scriitorilor mureşeni cu confraţi din judeţul Bistriţa-Năsăud, un bun motiv pentru a ne prezenta Cenaclul „Conexiuni” din Bistriţa şi pe conducătoarea acestuia, scriitoarea Elena M. Cîmpan, căreia Mariana Cristescu îi face un portret admirabil. 
  
Uimitorul destin al solistului Costel Busuioc este subiectul articolului intitulat: „Per aspera ad astram” – de pe schelă, pe marile scene!”. Tenorul din Ghilad, judeţul Timiş, devenit ... „Pavarotti din Carpaţi” datorită concursului „Fiii lui Babel” (Hijos de Babel), de la postul TVE, prin care sunt descoperiţi şi promovaţi artişti imigranţi în Spania, concurs de mare anvergură pe care l-a câştigat şi al cărui premiu constă într-un contract cu Sony BMG, casa de discuri care va sprijini cariera artistică a învingătorului”. 
  
Alte şi alte volume prezentate amplu, cu profesionalitate şi discernământ literar, sunt pe tot cuprinsul cărţii de faţă. Mihai Sin, Ion Dumbravă, Lazăr Lădariu, Valentin Marica, Marius Paşcan, Cornel Dimovici, Ana Hancu, Mircea Dorin Istrate, tânăra Fabiana Farcaş ş.a. 
  
Pornind de la aserţiunea: „America nu este o ţară; America este o atitudine!”, autoarea prezintă crâmpeie din viaţa culturală a diasporei româneşti din ţara tuturor posibilităţilor, în chip deosebit, „O revistă românească, aşadar, zămislită peste... mări şi ţări... din dragostea de neam de doi români excepţionali – Dwight Luchian-Patton, director, şi Vera Luchian-Patton, redactor-şef, un săptămânal difuzat abonaţilor din Anglia, Austria, Brazilia, Canada, Franţa, Germania, Israel, România, SUA, Venezuela şi Republica Moldova. Cum spuneam la început, prietenul Dwight Luchian-Patton este un bărbat înalt, şi la propriu, şi la figurat. De dor şi drag de ţară, ca să se simtă cu adevărat „acasă” aici, în Ardeal, familia Patton şi-a cumpărat o casă la Târgu-Mureş”. 
  
Evenimentele artistice constituie şi ele subiecte demne de luat în seamnă şi autoarea le inserează în carte cu multă căldură. 
  
„Zeno” este titlul articolului omagial dedicat scriitorului Zeno Ghiţulescu, la 80 de ani, prilej de bilanţ provizoriu al celor realizate în cele opt decenii şi iată, 22 de volume nu sunt de ici de colo, cid oar câteva repere. Mariana Cristescu pune accent însă, pe omul Zeno Ghiţulescu şi valenţele lui spirituale şi morale. 
  
Un emoţionant Memento îi face şi solistei folk Tatiana Stepa, în evocarea: „S-a stins „sunetul în formă de suflet”... 
  
Şi actorului de excepţie Mircea Albulescu îi face un Laudatio cu prilejul zilei aniversare, dorindu-i: „La mulţi ani, maestre Mircea Albulescu!” 
  
Nici decernarea premiului Nobel pentru Literatură, scriitoarei germane Herta Muller, nu este ignorată de Mariana Cristescu, într-un comentariu pertinent: „recompensată pentru onestitatea prozei în care descrie un peisaj al dezrădăcinării – a anunţat Academia Suediei”. 
  
Gânduri răzleţe, la o aniversare... îl are ca protagonist pe scriitorul mureşean Valentin Marica, pe care autoarea îl prezintă în culorile cele mai calde cu putinţă. 
  
Autoarea semnalează şi un Dublu debut în persoanele scriitorilor Catinca Neacşu şi Costel Neacşu, în volumul intitulat: „Cu tine în rai”, Universul Şcolii, Alba Iulia, 2010. 
  
Un poet emblematic pentru Ardeal, cântându-şi glia, este Mircea Dorin Istrate, care se regăseşte în prezentarea cu titlul: Poetul care a trecut ... „PODUL”! 
  
Articolul „Cine pe cine arată cu degetul ?” – îl are ca protagonist pe prozatorul Paul Goma, la 75 de ani. 
  
O atitudine fermă o are autoarea faţă de mistificarea adevărului şi de răsturnarea valorilor culturii româneşti în articolul: „Foaie verde, frunză-albastră, / vai de noi şi mama noastră!”, legată de aşa-zisul brand de ţară lansat recent de „doamna ministru”: 
  
„Nu mă tem de ministrul Culturii, ci de cultura ministrului”... Astfel se exprima, cu ani în urmă, mai în glumă, mai în serios, superbul prozator Fănuş Neagu, intrat şi el, pe nedrept, în nenorocitul con de umbră al deşertului cultural postdecembrist, ca, de altfel, mai toate valorile noastre. Pornind de aici, deşi nu am crezut că, în această Românie, a mai rămas ceva capabil să mă stupefieze, îmi permit să constat că, dată fiind toată tevatura cu penibila frunză a doamnei Udrea, nu de branduri de ţară ducem lipsă, ci de responsabilitate şi de ... creiere de brand”. 
  
Articolul care dă subtitul volumului, „România, mon amour...” are ca punct de pornire... „o ştire publicată recent de prietenii mei, gazetarii cu adevărat profesionişti de la 9AMNews, mi-a reţinut atenţia”: „O româncă în Infernul lui Clouzot. Ascensiune. Un documentar de Ruxandra Medrea despre un film neterminat al regizorului francez a ajuns pe locul 1 în Topul Rotten Tomatoes”. 
  
Autoarea subliniază că: „Datorită Ruxandrei Medrea avem, aşadar, încă un motiv de a ne mândri că suntem români! Faptul este tonic, mai ales în conjunctura actuală!” 
  
Despre „DEISIS” – „O nouă galerie în Palatul Culturii care a fost inaugurată recent cu vernisajul expoziţiei de pictură „Prapurii”, realizată de Marcel Naste, în tandem cu lansarea volumului „Linia de orizont” (dialoguri literare) de Nicolae Băciuţ şi un recital de pricesne - pentru că ne aflăm în postul Crăciunului - susţinut de Raluca Bogătean”, vorbeşte autoarea în articolul cu acelaşi titlu. 
  
Un amplu interviu realizat de Octavian Curpaş, Phoenix, Arizona (SUA) cu Mariana Cristescu, autoarea „Istoriei României în pagini muzicale”, este pretextul următorului subiect, din care aflăm amănunte interesante despre viaţa şi activitatea scriitoarei. 
  
Cuvântul ultim în carte îl are Nicolae Băciuţ, care îi face o prezentare Marianei Cristescu, pe măsura talentului şi abnegaţiei sale întru slujirea culturii şi artei româneşti, cu toată generozitatea şi tăria de caracter care o caracterizează. 
  
Cartea în construcţia ei grandioasă, degajă o căldură umană şi o dragoste pentru cuvânt şi pentru oameni, pe care, doar spiritul creştin le poate conferi într-o societate care doreşte să-şi respecte statutul şi valorile perene. 
  
CEZARINA ADAMESCU 
  
www.agero-stuttgart.de 
  
1 noiembrie 2011 
  
Solemnitatea tuturor sfinţilor 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Paşi de istorie instant / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 306, Anul I, 02 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!