Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Marin Voican Ghioroiu         Publicat în: Ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013        Toate Articolele Autorului

Partea a XI-a PARIUL BLESTEMAT *Sfârşit*
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Urmează Partea a XI-a  

 

- Până aici ţi-a fost, tâlhar netrebnic! De data asta nu mai scapi cu viaţă din mâinile mele... Bâzdoagă, care o urmărea la zece metri depărtare, abia auzi cuvintele de rvoltă ale coniţei Corina, iar când a văzând-o că a intrat în clădirem s-a înapoiat la căruţă şi l-a felicitat pe Naie.  

- Bravo!... Naie, eşti bun de cinste. Mi-ai plăcut. Eşti un actor desăvârşit. Ai intart pe sub pielea coniţei Corina şi i-ai căpătat încrederea. Ce ţi-am spus eu: uşurel-uşurel... ajungi şi lazăhărel.  

- Ce femeie bună, Ioane, pâinea lui Dumnezeu... s-o pui la rană să te vindece.  

- Te cred, că doar nu eu am stat cu nasu-n sînul ei şi i-am mirosit parfumul... O să te vindece cum îl vindecă Didina pe boierul Pandelică la sulică.  

- Ioane, te rog să uiţi cuvintele pe care ţi le-am spus despre „madam-coana” Corina. Îmi cer iertare în faţa lui Dumnezeu că am fost un păcătos şi am gândit rău despre coniţa. Numai gura asta păcătoasă şi îndemnul satanei m-a făcut să păcătuiesc fără voia mea faţă de un suflet minunat... un suflet de femeie chinuită...  

- Până la urmă, Năică, faci cum vrei, dar fii atent să nu care cumva să mai dai nas în nas cu Pandelică. De data asta, nenorocitul, dacă-i vine bine o să te omoare, că nu poate să-i fie milă de-un amărât ca tine. Au tresărit cu toţii, iar Bâzdoagă a întrebat îngrozit: ce s-a auzit, Ioane?  

- O detunătură de pistol, le spuse surugiul, adăugând: pe mine nu mă-nşeală urechea, am fost sergent în regimentul de gardă...  

- Doamne, nu cumva i-a omorât şi se duce-n puşcărie, biata femeie?!...  

- Cine ştie, Năică... V-am lăsat. Plec pe jos. Cred că nevastă-mea, cu siguranţă, m-a dat dispărut. Ai grijă de tine şi n-o dezamăgi pe coniţa Corina.  

- Nene Ioane, urcă repede în căruţă!... N-am chef să fiu pus de martor, îi zise căruţaşul şi, în câteva minute, cei doi se aflau la o sută de metri depărtare de conac. Năică, rămas în plină noapte singur, privea spre conac, când a văzut că se aprinde lumina în veranda dinspre grădină, şi nu după mult timp a apărut Didina care-şi zmulgea părul din cap, strigând ca din gură de şarpe.  

- Nenorocire!!!... Coniţa s-a împuşcat.  

 

EPILOG  

 

Boieroaica Bărbulescu Corina s-a stins din viaţă după zece zile de chinuri groaznice (în spitalul Filantropia), urmare a unei plăgi infectate de glonţul cu care a fost împuşcată în dreptul inimi...” a citit, într-un ziar de scandal, Steriade Bărbulescu, verişorul ei, jurist la tribunalul din Craiova.  

Tatăl Corinei, procurorul Jan Bărbulescu l-a acuzat pe boierul Pandele că i-a omorât fiica, iar Didina care, la începutul anchetei, declarase că madam Corina Bărbulescu se împuşcase cu mâna ei, după doi ani de procese cu amânări şi audieri de martori, şi-a schimbat depoziţia. A jurat cu mâna pe Biblie că boierul Pandele o învăţase să mintă, ca să scape de ocnă. „Domnule judecător, adevăratul criminal îl aveţi în faţa dumneavoastră, boierul Bărbulescu Pandele! Vă spun adevărul şi numai adevărul, să mă vadă Dumnezeu dacă mint! În momentul când coniţa Corina îl ameninţa cu revolverul, pe care i-l pusese în piept, că-i i-a zilele, conaşul Pandelică a prins-o de mână, i-a răsucit-o către inima ei şi, apăsând pe trăgaci, i-a strigat cu ură: „Mori, scorpia dracului, că mi-ai mâncat zilele!...” Ca să lămurim cititorul pentru a şti cum au stat în realitate faptele, reconstituind întregul film după spusele boierului Pandelică, a vioristului şi a ţambalagiului care, de fapt nu văzuseră nimic, ei cântau în foişor, iar „porumbeii” se aflau într-un separeu, şi a bietului „sergent” căruţaşul care i-a adus de la Craiova, depoziţuia „maiorului” Buşoiu (care nu trecuse niciodată de gradul de sergent în regimentul de cavalerie de la Sibiu), a lui Cobrescu Ilie, administratorul (uns cu toate alifiile de ciocoi veros) şi a patroanei cârciumii „LA CIAORA CHIOARĂ” - Mariţa Floreasca, plus nenumăraţii cheflii ai satului care s-au amuzat ani la rândul pe seama acestei întâmplări, cu început destul de amuzant, dar teminată în mod tragic; adevărul a ieşit la iveală foarte terfelit de minciuna şi laşitatea oamenilor din acele timpuri.  

...................................................................................  

După primul verdict al Tribunalului din Craiova, când Bărbulescu Pandele era achitat, şi se stabilise că-i nevinovat, „trubadurul” care terminase cu doliu, a mers la Didina, care locuia la sora ei în Craiova, şi i-a spus plin de speranţă că viitorul îi va aduce de-acum înainte bucurii în viaţă.  

- Didina, acum când s-au liniştit lucrurile, nimeni nu ne va mai urmări. Avem şi noi dreptul la viaţă, aşa că am să-ţi iau o casă omenească, să ai unde locui, şi am să te ajut ca să-ţi dai fetiţa la şcoală... că vezi foarte bine cum te-ai chinuit tu, dacă n-ai avut carte. Zis şi făcut, au găsit o vilişoară în Craioviţa, iar zilele care au urmat se arătau destul de luminoase pentru viitorul lor. Cum procurorul Jan Bărbulescu nu a cadadicsit să-l ierte pe fostul său ginere, Pandele, a introdus o nouă acţiune penală, admisă de justiţie. Procesul fiind transferat în capitală la Completul II al Sectorului de Verde, unde procurorul Jan Bărbulescu era cunoscut drept o mare somitate, prietenii nu au întârziat şi l-au ajutat ca să-l înfude pe conaşul Pandelică, „criminalul” dovedit prin schimbarea depoziţiei Didinei Dindeal, aruncându-l după gratii cinsprezece ani. Cum drumurile domnului sunt destul de încâlcite, când Pandele stătea la răcoare... şi-a făcut apariţia pe scena politică Titel Bărbulesc, senator de Dolj, un verişor după mamă cu „ucigaşul „ Corinei, şi fiind mai dibaci în a o determina pe Didina să-şi retragă cele declarate la proces „fiind cumpărată de Jan Bărbulecu, iar ea... o neştiitoare în ale legilor taine, a jurat strâmb”, iar verdictul judecătorului a fost: eliberare boierului Bărbulescu pandeel, până atunci... „ odiosul criminal de la Vălureni” iar ea a făcut şapte ani la penetinciarul din bănie, mâncându-şi unghiile de ciudă, că nici măcar nu luase cei zece mii de lei pe care-i ascunsese după oglindă, bani pe care i-a găsit Năică în momentul când a văruit odaia şi a stropit-o cu aiasmă ca să dispară toţi dracii din ea.  

Didina, după ce s-a eliberat, roasă de remuşcări, aflând că boierul murise (nemaisuportând umilinţa din partea societăţii, s-a spânzurase în foişorul conacului) a mers la mormântul lui, (aflat în cimitirul din Poenari), i-a aprins o lumânare şi s-a rugat la Dumnezeu s-o ierte că a fost o păcătoasă: „Fiindcă numai datorită mie şi-a luat zilele, Doamne, fii bun şi iartă-l!”.  

Năică Dindeal a fost chemat de un avocat, la deschiderea testamentului „măicuţei” Corina Bărbulecu, când onorabilul ei tată, procurorul Jan Bărbulescu, i-a îmânat actul de proprietate al moşiei din satul Sălciile şi suma de o sută de mii de lei, alături de o scrisoare în care răposata i se adreasa: „Pentru liniştea unui suflet de femeie chinuită, îi las cele menţionate în testament, şi-l rog să mă ierte!”. Năică, minte mică... atât i-a trebuit să afle că „mama” Corina i-a cerut s-o ierte, că şi-a făcut mii şi mii de ideii: „Dacă mi-a spus ca s-o iert, săraca s-a împuşcat din cauza mea... Doamne, de ce sunt toate necazurile să cadă numai pe capul meu?!... De ce s-o iert? Cu ce a greşit coniţa faţă de mine?” Aşa cum aflarăţi mai înainte cu o pagină, la confruntarea pe care Didina a avut-o în faţa judecătorului, de data aceasta în capitală, n-a mai putut să ascundă adevărul. Învinuirea pe care i-o adusese boierului Pandele o râcâia pe creieri, nu-i da pace. Nopţile deveniseră un coşmar pentru ea. Îmbătrânise înainte de vreme, iar gândul că Pandelică-al ei... stă nevinovat la răcoare, numai datorită unei răzbunări de femeie geloasă, a cedat nervos şi-a povestit cu lux de amănunte pentru ce şi-a schimbat depoziţia. Părul îi albise înainte de vreme, ochii i se cufundaseră în fundul capului, iar „chivuţa” – poreclă pe care i-o dăduseră vălureni, vezi Doamne că era brunetă şi îi plăcea să poarte fuste şi rochii încreţite, pe care erau desenate tot felul de figuri şi flori, în culori vii, dar ea era româncă sadea din comuna Podari, o făcea să nu-şi creadă privirii cum arată. Plecase de mică de-acasă ca să câştige o bucată de pâine, o luase sora ei mai mare, care era bucătăreasă la Minerva, unde-l cunoscuse pe conaşul, căci pe atunci era debarasoare în salonul restaurantului. Viqaţa întreagă îi trecu prin faţa ochilor când începu să spună cu ochii în lacrimi: „Domnule judecător, jur să spun adevărul... Nu mai pot răbda, simt că mi se apropie sfârşitul. Când coniţa Corina a intrat peste noi în salonul conacului din Poienari, ne-a strigat din pragul uşii, că o să ne pedepsească pentru toată viaţa. Conaşul se făcuse galben ca turta de ceară când a văzut-o că are în mână un pistol, iar eu m-am ascuns în spatele lui. A întins mâna cu arma spre noi şi ne-a ameninţat că ne termină, dar sărăcuţa!... că aproape nici n-am observat când a-ntors arma cu ţeava spre ea şi a tras... chiar în dreptul inimii. Ultimile ei cuvinte le-am auzit ca un horcăit de vită înjunghiată: „Să vă pedepsească Dumnezeu!”  

- Atunci, martoră Didina Dindeal, fiindcă Năică n-a divorţat niciodată de ea, de ce după trei ani de când boierul Bărbulescu Pandele stă la închsoare, ai ascuns adevărul, şi ai susţinut că chiar dumnealui a împuşcat-o pe Corina, soţia lui?  

- Tatăl Corinei, domnul procuror Jan Bărbulescu (care murise cu şase luni în urmă, fiind luat în coarne de un taur de la moşia din Episcopia, chiar în ziua de sfântul Ion, când îşi sărbătorea onomastica, voind să se laude faţă de prieteni... că are un taur blând ca un miel, căci era prins de băutură şi îmbrăcat într-un halat de mătase, roşu, în clipa când a pus mâna pe fruntea lui Prian, atât i-a trebuit „fiarei” că l-a făcut una cu pământul) mi-a dat zece mii de lei ca să mint. Voia cu orice preţ să-l bage în puşcărie pe conaşu' Bărbulescu Pandele, fostul ginere.  

- Bine, femeie fără minte, de ce n-ai spus de la început adevărul?  

- Findcă-şi merita pedeapsa, nenorocitul!... domnule judecător, şi ochii i s-au tulburat de mânie, nu mai regreta că-i făcuse atîta rău.  

- Nu mai înţeleg nimic: odată spui că-ţi recunoşti vina că ai minţit, iar acum spui că boierul Bărbulerscu Pandele îşi merita pedeapsa?!... Explică-mi şi mie ce motiv ai mai avut.. afară că ai primit de la defunctul Jan Bărbulescu zece mii de lei ca să juri strâmb, ca să nu mai pun la socoteală cele peste zece decalraţii în care susţineai că-l iubeşti pe conaşul, pentru care ţi-ai da viaţa. Te ascult.  

- ...Onorată instanţă, domnule judecător, între timp, Naie, după cum ştiţi din declaraţiile mele, m-a alungat din casă... De la întâmplarea petrecută la conacul din Poienari, nu m-am mai dus în satul Vălureni..., soţul meui n-a vrut să mă mai vadă, iar eu m-am mutat la Craiova cu fetiţa, la surioara mea, unde conaşul Pndelică mă vizita săptămânal. Dacă aţi şti... cum mă îmbrobodea cu vorbe frumoase, că numai pe mine mă iubeşte, iar când se vor linişti lucrurile... o să ne căsătorim. Îmi zicea că-l face el pe Naie să divorţeze, chiar dacă bărbatu-meu spunea că nu vrea ca fata lui să-l creadă un laş... Dar vedeţi domniile voastre, când dracu-şi bagă coada, că flecarul de conaşu, nu numai că nu s-a ţinut de cuvânt, să ne căsătorim, dar cea mai mică surioară a noastră, Elvira, care nu împlinise decât şaptesprezece ani, a rămas borţoasă cu destrăbălatul de Pandele.  

- Ce tot îndrugi, femeie?  

- Să n-apuc să ies pe uşa tribunalului... dacă tot ce vă spun nu-i adevărul curat!  

- Cu sarcina ce-a făcut sora ta?  

- Am dus-o la doctor şi a scăpat cu viaţă ca prin urechiule acului, că era în luna patra... Dacă mai întârzia o lună, cine ştie ce se putea întâmpla cu Elvira.  

- Să înţeleg că din clipa aceea ai terminat cu el?  

- N-am putut. S-a ţinut de capul meu să-l iert, dar nenorocitul... credeţi că s-a potolit? Într-o seară am plecat de la restaurant pe la ora nouă seara, fiindcă mă simţeam istovită, iar patronul văzându-mă că abea mă ţin pe picioare, m-a învoit să meg acasă. Când am intrat în dormitor, era într-o marţi, iar el venea la mine decât Joia şi Duminica; ce credeţi că făcea dumnealui? Era călare peste Elvira, chiar în patul nostru. Zăpăcita, copilă fără minte... se degustise,-a dracului, la bărbat. Îi ardeau călcâiele, nenorocita, că nimic nu e de capul ei nici acum, şi tare frică-mi este că o să ajungă foarte rău...  

- Deci, aşa te-ai răzbunat pe boierul Bărbulescu Pandele, femeie fără cap? Nu-ţi dai seama că ai minţit şi ai dus în eroare organele judiciare?  

- ... Credeţi că nu merita?  

- Eu cred că o să-ţi termini viaţa în puşcărie.  

..................................................................................  

 

Dintre toate personajele acestei povestiri, cel care pierduse pariul – „maioru” Buşoiu nu a mai plătit banii niciodată, fiindcă nu a mai avut cui, dar spunea preotul Iulică Dascălu, (inlocuitorul părintelui Dovleac Marin): „Bătrânul venea şi se spovedea în fiecare an şi se căia amarnic, fiindcă el îl pusese pe Cobrescu Ilie să-i vândă conaşului şmeicheria cu „gărgăunele” din stogul de fân. Ca să-l ierte Mântuitorul, de sfintele sărbători trecea pe la cimitir şi-i punea boierului câte-o floare pe mormânt şi-l ruga să-l ierte, dar îi mulţumea pentru bani, că i-au prins bine. A murit săracul cu acest păcat pe suflet, dar n-a fost om rău, numai că se ţinea de glume proaste”.  

Despre ceilalţi nu m-am mai interesat ce-au mai făcut, dar întâmplător, când mergeam cu autobuzul spre Craiova, prin dreptul comunei Chituci s-a urcat un bătrânbel care a intrat în vorbă cu mine, recomandându-se Dindeal Gogu, fratele lui Dindeal Naie "boirnaşul" din Sălciile şi, din una din alta, când am adus vorba despre Didinica, mi-a zis dintr-o răsuflare.  

- De când a dat-o dracului pe curviştina de Didina, domnule, i-a venit mintea la cap: n-a mai pus pivătură de băutură pe limbă. Dacă Năocă nu bea, conaşu' nu-l păcălea; şi să ştiţi că-i apreciat şi respectat de toţi sătenii lui, fiindcă munceşte cot la cot cu ei. Nici nu vrea să audă ca să i se spună coane, că Naie le răspunde râzând: „Nu-mi spuneţi coane, că destul purtai coarne!”  

Sfârşit  

13 Decembrie 2012  

Referinţă Bibliografică:
Partea a XI-a PARIUL BLESTEMAT *Sfârşit* / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 769, Anul III, 07 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!