Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Marin Voican Ghioroiu         Publicat în: Ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013        Toate Articolele Autorului

Partea a V-a PARIUL BLESTEMAT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Partea a V-a PARIUL BLESTEMAT  

 

- Dacă iapa nu făta, sergent cine mai era?  

- Boierule, râzi mata, dar Vifor mi-a secat inima când m-am despărţit de el, că domn’ colonel Pătraşcu m-a m-ai ţinut după terminarea stagiului militar vreo opt luni ca să am grijă de el, pungaşul, că ajunsese de-mi trecea de cingătoare, şi vă spun cu mâna pe inimă că nu mi-a părut rău că am fost lângă “frăţiorul” Vifor, dar fiind mutat “şefu” la Bucureşti, dracu a dat în mine, iartă-mă Hristoase că vorbesc numai prostii!... M-a trimis s-o slugăresc pe coniţa Sulfina, că-I simt în nări şi acum parfumurile pe care şi le dădea din belşug pe tot corpul, drogherie adevărată... iar pe mine din “slugoi” nu mă scotea. E-he!... pentru că-mi fătă iapa gradul de sergent, înghţii şmotru, nu glumă: madam era alergică la praf, muşte, albine şi ţânţari, iar Mărinică era dator să le omoare ca “prinţesa Pupăza” să nu care cumva să dea nas în nas cu ele. Păi nu era să se ducă peste râul Stinx când, un amărât de paianjen, de-ăla galben… care-l vedeţi prin viţa de vie, i s-a agăţat de voaletă, iar dacă nu-l striveam între degete, cred c-o pierdea domn’ colonel şi-i cântam prohodul.  

- Mărine, tu să-i dai de pomană Floricicăi!... Dacă sărmana iapă o mierlea, erai dus în faţa tribunalului militar, şi nu te bucurai de marele grad cu “lauri”… acum sergent în retragere, îl luă peste picior ”maioru„ Buşoiu.  

- Ce să facem!... fiecare cu soarta şi norocul lui: eu cu mânzu-am fot gradat, tu de Buşa,-ncornorat.  

- Ce era să facă pe timp de război! O ajutai tu?... Pe atunci erai un zdrâmboi-puţoi... că nici izmene-n fund n-aveai, se oţărî nenea Buşoiu, care de of şi inimă pestriţă mai turnă un pahar în guriţă. Cam astea au fost discuţiile ce s-au purtat până când moş Cobrescu, mai cumpătat, dar cu minte ascuţită şi cu ochii pe “jupânu” Pandele, făcu de aşa manieră că aduse vorba în treacăt de pariu.  

- …Rămăsesem la pariul pe care vi-l făcuse conaşu Pandelică, iar dacă vă ţine punga... puteţi miza pe zece mii de lei; încercarea moarte n-are.  

Buşoiu, motan cu miros fin, adulmecă prada din zbor şi-i făcu semn boierului Pandele Bărbulescu să-i dea ascultare.  

- Dacă ai poftă să te lefteresc de zece mii de lei, fii bun, conaşule, şi pune-mi paralele-n palmă. Ce-i în mână, nu-i minciună.  

- Eu am poftă să câştig, şi nu-mi amintesc să fi pierdut cânva, dacă am urmărit un anumit scop, aşa că sunt de acord cu suma de zece mii să ţi-o dau!... dar dacă dai un rateu, maiorule?...  

- Sunt perfect de acord cu domnia ta. Buşoi, rateu nu da!... se oţărâ „maiorul” bătând cu pumnu-n masă. Bate palma. Bun de plată?...  

- Scoate bănişorii,-ndată, domnule Buşoiu!  

- Pe mine mă cunoaşte o lume-ntreagă: sunt om de cuvânt. Crezi luminăţia ta că... pariurile pe care le-am făcut, nu le-am onorat? Ia spuneţi-i boierului!  

- E om de cuvânt: nu linge unde scuipă, îl susţine preotul Marin.  

- Perfect. Sunt de acord.  

- Atunci, vel boier, scoate-i!  

- ...Îi vrei?  

- Asta-i culmea ironei!... cum să nu-i vreau? Când îmi cade pleaşcă o aşa sumă de bani... pe negândite, care o să-mi prindă tare bine; mai încape-ndoială că nu-i doresc? Daţi-mi-i ca să fiu sigur că-i câştig. Ferească sfântul!... că cine ştie... s-ar putea să vă răzgândiţi, iar eu nu vreau să risc.  

- Cine garantează pentru tine, maiorule, dacă n-ai banii să-i pui jos?  

- Eu, boierule, îi răspunse popa Marin.  

- Trece-mă şi pe mine, conaşule, ca martor garant... îl susţinu şi Cobrescu Ilie.  

- Eu bag mâna-n foc pentru neica Buşoiu!... îl asigură cu hotărâre părintele Dovleac.  

- Dacă domniile voastre îl cunoaşteţi că-i om de cuvânt, iar în caz de pierde pariul, aşa cum l-aţi susţinut în faţa mea că-i bun platnic, veţi fi solidari cu el să plătiţi în mod egal suma de zece mii?  

- Plătim! Se auzi un singur glas din piepturile chefliilor.  

- Ce crezi boierule că n-avem bani? Pandele, mai ameţit de băutură decât ei, îl prinse de umărul hainii pe coscarul de administrator şi-i spuse răspicat.  

- Domnul Cobrescu, mergi acasă şi adu-mi de urgenţă şaizeci de mii de lei!  

- Nu sunt prea mulţi, luminăţia voastră!... Parcă pariul e pe zece mii?  

- Uite care-i situaţia, domnule administrator: banii sunt ai mei şi cheltuiesc după pofta inimii, iar dacă mai pui întrebări... schimbăm foaia! Chiar acum îţi ordon să-mi aduci şaptezeci şi cinci de mii, şi nu mă face să aştept... că dacă-mi ies din pepeni, jur că nu-ţi va fi bine şi nici cald.  

- Alerg, conaşule, dar ziceam că pot să vă dau o povaţă: la băutură s-au întâmplat destule nenorociri şi nu-i bine să aveţi prea mulţi bani în buzunar.  

- Nu tot timpul vin nenorocirile..., de multe ori vine şi câştigul nesperat, sau vreţi să pariaţi şi dumneavoastră?... şi, privindu-i pe rând cum se schimbaseră la faţă, a adăugat: nu se ştie niciodată câţi bani trebuie şi de ce trebuie să-i ai în buzunar, că... la un adică, fraţilor, şi lăsând tonul mai încet, a concluzionat: neavându-i, te poţi căi. Aşa că-i vreau imediat, iar domniile voastre scrieţi pe-o coală de hârtie că sunteţi buni de plată... dacă pierde pariul. Moş Cobrescu dispăruse pe uşa din dos, iar invitaţii conului Pandele au început să râdă de bietul administrator care o băgase pe mânecă. părintele Marin Dovlete a scris o chitanţă de mână, pe care au semnat-o cu toţii şi i-au dat-o boierului.  

- De-aia să nu mai bem şi să cântăm noi... că Ilie străgălie n-are bani la vitierie, improviză părintele Dovlete, care trecuse pe post de barman după ce scrisese învoiala de-a plăti solidar pariul, în caz de-l pierde "maioru" Buşoiu.  

- Fraţilor, eu plătesc tot ce consumaţi... şi vă dau şi pentru acasă, numai să vă simţiţi bine. Hai noroc şi umple oala la loc, şi a strigat prelung: Didinaaa!... continuându-şi idea, până golim damigeana.  

- Aici sunt, boierule. Aveţi nevoie de ceva?  

- Da, ne arde pipota...  

- Spuneţi!...  

- Să ne cânţi, fătuca tatii, îi zise Petre Buşoiu.  

- Eee... n-am mai cântat demult, iar Madam Mami... nu-i place să fac gălăgie-n prăvălie şi-i râse în nas domnului "maior" care nu-i prea conveni, simţindu-se luat peste picior.  

- Păi cine ţi-a zis să faci gălăgie, Didina? Domnul "maior" ţi-a cerut să ne cânţi. Cum bruneţica învăţase câte ceva pe unde slujise, veni în dreptul lui Buşoi, i se uită în ochi, apoi îi ridică uşurel pălăria de pe frunte şi-l întrebă.  

- Auzi mata, nene Buşoiu, la vârsta mătăluţă, maior voiajor... trebuia să fii demult în pat lângă ţaţa Măria.  

- Uite că nu vreau lângă ţaţă-ta, îmi place să stau cu tine şi să te ascult cum cânţi.  

- Bine!... şi o luă la fugă pe uşă, de i se auzeu tropăiturile pe treptele scării cum alerga, dar în câteva minute îşi făcu apariţia cu un dosar care avea nişte coperţi de carton, zdrenţuite pe la colţuri şi pline de murdăria de pe mâinile clenţilor care-l răsfoiseră, pe care se putea citi, cu foarte mare greutate, cuvintele: „LISTA DE BUCATE”. Ia vezi mătăluţă dacă avem în lista de bucate... trecute cântece la comanda consumatorilor?  

- H-ha-ha! Ce să caute în lista de bucate, cântece condimentate şi cosiţe parfumate?... interveni conaşul zâmbind. Inspirând adânc mireasma pe care o-mprăştia părul creolei, glasul lui trăda dorinţi nemărturisite, mai-mai să o sărute, când "şerpoaica" nu pirdu ocazia să-i răspundă, trimiţându-i un zâmber fermecător. Apoi i-a primit degetele (fiind cuprinsă de un fior al primei săgeţi trimisă de zeul Amor), care i-au prins mânuţa, răspunzându-i cu o strângere tandră de acceptare a iubirii nemărturisite, înţelegându-se numai din priviri tandre. Ca să nu dea de bănuit, Pandelică mai adăugă cu entuziasm: Bravo Didinica! Eşti la înălţime Ura!!!... Aplauzele au înviorat atmosfera, iar părintele dovlete se ridică în picioare şi-l luă la fix pe "maioru".  

- Zi-i nea Petrică, nu-i deşteaptă-n bibilică?  

Petre Buşoiu rămase cu gura căscată, pe când ceilalţi o aplaudau:  

- Bravo Didinico!... eşti deşteaptă. Ne-ai plăcut..., îl lăsaşi pe "maior" mut.  

- Boierule, merită un bacşiş... şi se scotoci popa în buzunare, aiurea, dacă Dumnezeu nu l-a înzestrat cu mână de dat, ci numai de luat, îi spuse maiorului: Petre, dă-i tu... că n-am schimbat.  

- Lasă părinte, nu te necăji, dă-mi mia că ţi-o aduc mărunţiş cât ai zice aleluia.  

- Mă Didinica, taică, e păcat să faci atâta drum pentru câţiva lei de la mine..., te împărtăşesc poimâine că e Sfântu Dumitru.  

- Fetiţă isteaţă şi frumoasă, mai pune tu un rând de vin pe masă, şi mai încălzeşte puţină friptură, că o să fii răsplătită domneşte, o rugă boierul, şi n-o slăbea din ochi, asemenea vulpii care o fixează pe biata curcă suită pe creanga vreunui pom din ogradă (în pălină noapte când Luna luminează ca petomaxul la nunţile vălurenilor), gândind că adormind o să se dezechilibreze şi-i va cădea în gură, ceea ce se întâmpla şi cu dumnealui în seara asta, că stătea cu gura căscată degeaba. Didina după ce a servit şi ultima comandă, a fost „înlocuită” de Floreasca, fiindcă jos, în local, la orele 22,00 se trăgeau obloanele, iar debarasarea meselor, spălatul veselei şi aranjatul salonului după ce se mătura, revenea lui Drăgănel Ilie (zis Pumnu) şi un băiat de prăvălie, nepot de-al patroanei, Costel Florescu. Ca să nu pierdem timpul cu ce mai vorbiră şi cât mai băură, cum îi distră coana Floreasca... de rămaseră ca la bâlciul de Sântu Ilie (care avea loc la cotul Olteţului,  

satul Otetelişu)cu ochii cât cepele şi gura căscată (când priveau circarii şi „femeia peşte” cântăreaţă). Micul taraf se aşezase în hol şi, fiind urechişti buni, prindeau din zbor comenzile coanei mariţa Floreasca, care delectă cu glume, le cântă romanţe langurioase, fiind acompaniată şi susţinută vocal de violonistul Gheorghe Triculescu. La final,ca să fie tacâmul complet, Mami dansă cu maiorul „prăfuit” un tangou şi un boston. Când îl roti cu o mişcare energică, în ritmul înfocatului tangou argentinian: „De m-ascultai... acuma singur nu erai” îi zise cu tandreţe.  

- Mişcă Petre!...Ai adormit? Dragul meu... te-ai prăfuit şi nu-ţi arde de iubit. Somn uşor!... Te-am obosit. du-te-acasă, puişor!...  

L-a aşezat pe scaun, i-a aplicat un sărut pe frunte şi ţinându-i ambele mâini lipite de şold, în ochii ei albaştri, ca marea, s-a văzut un licăr de regret: „Îmi pare rău... că nu ai fost al meu!” Pe la ora douăsprezece noaptea s-a frânt „hora”. Cobrescu venise cu grămada de milioane, iar Buşoiu şi-a primit cei zece mii de lei ca să-i ţină; doar vă aduceţi aminte că i-a zis lui Pandelică, de la început: „Vreu să fiu sigur de ei, boierule, ca să nu uitaţi de pariu. La mine sunt ca şi la dumneata!” Floreasca a-ncasat banii pentru băutura cu care-i cinstise boierul pe sătenii din cârciumă, dar mulţi veniţi, după aceea, ca la semnal, de nu mai încăpeau în salon, că se dusese vestea din om în om: „Azi în crâşmă-i mare zaiafet, conaşu Pandelică plăteşte chefu’ la bufet”.  

- Coană Mariţa, primeşte din partea noastră toată dragostea, îi spuse Pandele, care-i sărută mâna, iar dumneai, strângându-l la piept, îl ştampilă pe frunte şi pe ambii obraji, zicându-i confidenţial, fiindcă dumneaei avea prea multă experienţă să nu-i ghicească intenţiile amoroase faţă de „fetica” Didinica  

- Ce văzuşi... să strângi în braţe până mâine dimineaţă!  

- Să-ţi fie gura aurită, madam Florescu! „A dracului de umflată, cred că mirosi că-mi place de fata ei?”  

Referinţă Bibliografică:
Partea a V-a PARIUL BLESTEMAT / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 764, Anul III, 02 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!