Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

PARTAJUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prima parte. 
  
Abia scăpat din aglomeraţia acelei ore de vârf din capitală, microbuzul se târa greoi pe şosea, ocolind anevoie gropile ce încă nu fuseseră astupate în primăvara plină de ploi. Şoferul încerca să recupereze timpul pierdut, dar motorului parcă nu-i păsa de asta. El trăgea bine la o anumită turaţie peste care se îneca dacă era solicitat la mai mult, posibil din cauza unei alimentări precare. Deh, vreme de criză manifestată plenar şi în circulaţia pe drumurile publice! Era posibilă şi lipsa întreţinerii întregului sistem. Dar asta se datora crizei societăţii de transport. O zi de staţionare a unei maşini scădea prea mult cifra de afaceri a patronului, în special! 
  
Ceasul de deasupra bordului abia arăta ora 08.30, dar era deja cald. Poate din cauza aglomeraţiei şi a geamurilor blocate încă din timpul iernii. Nici un fel de aerisire. Doar geamul din stânga şoferului era lăsat pe jumătate. Curentul de aer pătruns de afară îşi începea zbenguiala uşoară chiar pe fruntea bietului om îngrijorat că va pierde o cursă în acea zi. După ce făcea să fâlfâie puţinele şuviţe ce încercau în zadar să-i acopere fruntea pleşuvă de timpuriu, trecea vesel printre capetele a câtorva bărbaţi ce stăteau înghesuiţi, în picioare, blocând accesul spre uşa din faţă a maşinii, ridica firele răzleţe ale femeilor de pe scaunele ţintuite pe partea stângă a maşinii şi provoca mai apoi o zbatere uşoară a câtorva pungi de plastic atârnate de un fel de cârlige agăţate de ochiurile unei plase vechi întinsă pentru a primi bagaje uşoare. Se oprea definitiv în panglica de un negru spălăcit al unei pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. 
  
Pălăria acoperea capul unei femei a cărei faţă nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul plecat şi răsucit, în încercarea de a se răzima pe umărul dinspre geam pentru a ameliora durerea ce-o simţea permanent la baza gâtului, dar şi pentru a putea urmări cu privirea înceţoşată mişcarea copacilor de pe marginea drumului. Cu o mână strângea bastonul de lemn lustruit de îndelungată folosinţă, bătând uşor podeaua în ton cu trepidaţiile maşinii, în timp ce cu mâna liberă plimba pe faţă, aproape la intervale egale de timp, o batistă mototolită şi uşor umezită de sudoarea ce-i acoperea în răstimpuri fruntea şi cobora pe obraji până spre bărbie în picături mărunte. Din când în când, ofta încet şi îşi lăsa mâna în care ţinea batista pe geanta neagră aflată pe genunchii acoperiţi de rochia veche şi de aceeaşi culoare, proaspăt spălată şi călcată. Acolo îi tremura vizibil, adesea în zvâcniri scurte, de parcă se zbătea în strânsoarea pielii uscate şi plină de pete vineţii, mărturie a unei circulaţii periferice deficitare. 
  
- Fată, mai e mult până acolo? a întrebat-o ea pe femeia corpolentă ce stătea, bine înfiptă pe picioare şi cu o mână agăţată de bara de susţinere a plasei pentru bagaje, în faţa ei, împingând-o cu bastonul pentru a o atenţiona. Am obosit, maică... E zăpuşeală rău în droaga asta, a încercat ea să se justifice, ducându-şi din nou, cu o mişcare tremurătoare, batista peste frunte. 
  
Cealaltă femeie, bine legată şi îndrăzneţ îmbrăcată pentru cei aproape 60 de ani purtaţi cu semeţie pe umerii acoperiţi doar de bretelele subţiri ale rochiei de culoare crem, neatentă, cu gândul plecat nu se ştie unde ori din cauza gălăgiei permanente din microbuz, nu i-a răspuns. Privea şi ea pe fereastră. Departe. Peste câmpul în care apăruseră case de mărimi diferite şi garduri înalte de beton pe care ea nu le ştia că ar fi fost în urmă cu doar câţiva ani. În schimb, bărbatul ce-i sprijinea braţul cu o mână, agăţat cu cealaltă de o cureluşă prinsă-n plafon, a fost mai atent. S-a aplecat uşor către pălăria din faţa sa şi i-a vorbit destul de tare: 
  
- Mai e puţin, mamă. Ai răbdare că ajungem noi! A întrebat mama dacă mai e mult, a lămurit-o el imediat pe cea care întorsese capul şi-l privea întrebătoare. Este, într-adevăr, destul de cald ...  
  
- ... Da, este... Mai mult din cauză că n-avem aerisire în vechitura asta de microbuz ... Ne-om întoarce cu altul mai bun, a murmurat ea, parcă pentru sine. 
  
- Da' cu o maşină mică, ar fi fost mai bine, maică, a zis bătrâna doamnă fără să se adreseze cuiva anume. 
  
- Lasă, vezi de treabă! Ar fi costat mult aia mică, mamă, a intervenit o altă femeie de pe scaunul din dreapta bătrânei, dând din mână a pagubă. Ajungem repede, s-a simţit ea obligată să aducă puţină alinare când a văzut mişcarea de nemulţumire a mâinii care strângea în neştire batista mototolită. 
  
- ... De, maică... dacă n-or fi bani nici în casa voastră! Aş o fi... Da' bărbaţii ăia ai voştri, n-au venit cu noi? Nu-i văd, s-a arătat bătrâna nedumerită după câteva momente de tăcere. 
  
- Ba au venit. Ce, matale nu i-ai văzut? Uite-i acolo în faţă. Stau în picioare că nu au mai fost locuri libere, a lămurit-o fata, trecută şi ea cu puţin peste 5o de ani. Am napolitane, dacă vrei ceva dulce, mamă. Sau o bomboană spirtoasă. Vrei? s-a arătat ea îngrijorată în timp ce desfăcea fermoarul la o geantă maronie destul de burduşită la prima vedere. Am uitat să iau o sticlă cu apă. Îmi pare rău... 
  
- Ei, lasă fată, că nu mor eu până acolo. Bem apă când ajungem... Dulciurile nu astâmpără setea, Florico! a refuzat bătrâna doamnă cu voce ştearsă, abia auzită în vecinătatea imediată. 
  
O serie de denivelări succesive ale şoselei au făcut ca trupurile aşezate pe scaune să tremure mai intens şi mâinile agăţate de cureluşe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate şocurile, pe care sistemul de amortizare al maşinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei şi călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulţumiţi, nu au scăpat ocazia de a înjura cu voce tare. Pe cine, nici ei nu ştiau prea bine. Înjurau, la modul general, pe cei care s-au îmbogăţit de pe urma lucrărilor necorespunzătoare de întreţinere şi reparaţii a drumurilor publice. Îl înjurau pe doctorul ales, poate şi de ei, primar general al capitalei, pe ministrul Berceanu şi, mai în surdină, printre dinţi, pe toţi guvernanţii. 
  
Premierul Boc avea parte de înjurături speciale, cam în aceeaşi manieră cu preşedintele Băsescu. În prima lună a verii, de când cu măsurile de austeritate anunţate de preşedinte ca fiind unica şansă de a se ieşi din criză, bucureştenii, în aceeaşi măsură cu cetăţenii provinciei, nu se mai temeau să vorbească şi să judece, fiecare după mintea lui, acţiunile guvernanţilor. Cei mai porniţi ajungeau repede la înjurături şi blesteme aproape în orice discuţie pe teme politice ori financiare. Spectrul sărăciei şi teama de adâncirea fără precedent a acesteia le înfăţişa, poate pentru prima oară unora dintre ei, lipsurile clasei politice, pe care până mai ieri le-au ignorat, le dezlega limbile şi îi umplea de supărare şi mânie. 
  
Când zgomotul şi trepidaţiile au scăzut în intensitate, oamenii au păstrat tăcerea un răstimp şi apoi au reluat discuţiile aride, menite doar să alunge monotonia şi prea puţin curiozitatea vreunei persoane. Erau cam de aceeaşi origine ori clasă socială. În majoritate, ţărani. Mai puţin trei-patru bărbaţi îmbrăcaţi cu haine de oraş şi cam tot atâtea femei dinspre care se prelingea discret mirosul parfumului ori deodorantului folosit, amestecat cu mirosul de transpiraţie ridicat de peste tot şi plimbat în voie de curentul de aer izvorât din fereastra şoferului. 
  
- Măi Eugene, maică! Mai e mult, mă, că mor ? a întrebat femeia ce nu-şi putea opri tremurul mâinilor, fără să privească la bărbatul căruia i se adresase. 
  
- Cel mult cinci minute, mamă. Uite suntem la marginea localităţii. Încă puţintică răbdare, a liniştit-o el în timp ce-şi aranja nodul cravatei grena, aplecându-se uşor pentru a fi auzit. 
  
- Numai atât? s-a mirat Florica încercând să privească pe fereastră peste pălăria de modă veche a bătrânei. Observând cu ochii ei primele case, a tras fermoarul genţii din care a scos la iveală o trusă micuţă de piele pe care a desfăcut-o grăbită. Şi-a dat cu ruj, privindu-se într-o oglindă micuţă, enervată de legănatul excesiv al maşinii care o împiedica să urmărească cu exactitate linia buzelor subţiri. În acest timp, bătrâna a lovit cu bastonul piciorul bărbatului şi l-a întrebat într-o doară, fără să-l privească: 
  
- Mi-a zis Eleonora că ai luat advocat, Eugene... De ce, maică? La ce-ţi trebuie ţie un advocat? 
  
- Păi, nu ţi-am spus că frate-miu Costică e nemulţumit, mamă? El are avocat, că vrea să-şi câştige drepturile toate... 
  
- Care drepturi, Doamne fereşte, că toate-s ale mele, maică! Nu ştie că-i mai dau şi lui ceva... Chiar dacă m-a uitat ani întregi... I-oi da şi lui ceva... Da' el şi Vasile nu vin? Nu i-am văzut ...  
  
- Ba vin, mamă. Vin toţi. Cred că sunt acolo la ora asta. Ai uitat iar că nu locuiesc în capitală. Îi găsim pe toţi care ne târăsc în ruşine. Nu-mi aduc aminte ca rudele noastre să se fi judecat vreodată... Dar, lasă asta, că am ajuns. Hai să ne pregătim de coborâre! 
  
Nu aveau ce pregăti. Femeile purtau doar câte o geantă cu ele, iar Eugen venise cu mâinile goale. Hârtiile în care era înscrisă averea mamei lor, mai bine zis a familiei înainte şi după împărţeala succesorală, le aranjase grijuliu în geanta încăpătoare de care avea grijă Florica, sora lui cea mică. Au aşteptat să se oprească maşina şi să coboare toţi călătorii. Eugen şi Florica au ajutat-o pe bătrână să se ridice şi au deplasat-o la uşă apucând-o fiecare de câte un braţ. Cealaltă, Eleonora, s-a strecurat cu greu să coboare înaintea lor, după ce şi-a netezit rochia şifonată spre poale cu mâna liberă. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PARTAJUL / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 208, Anul I, 27 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!