Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Doina Theiss         Publicat în: Ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

Parfumul...fermecat
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Este ceva înălţător, o linişte sufletească, un calm interior care-ţi dăruieşte...aripi şi care te face să te simţi uşor, liber şi gânditor; toate acestea le-am simţit în timp ce mă plimbam pe ”aleea inimii”...
Poate, faptul că acel parfum minunat ce dansa printre teii înfloriţi, invitându-mă să îmi umplu fiinţa cu el, sau, poate, imensitatea stelelor ce luceau deasupra mea, m-au vrăjit şi m-au făcut să-mi iau...zborul alături de gândul meu...; mă aflam ACASĂ, acolo unde am văzut pentru prima dată lumina zilei...
Ce frumos miroseau teii de lângă casa părintească! Ce minunate erau serile în mijlocul celor dragi şi ce frumoasă era acea melodie cântată de cineva la chitară! Liniştea şi lumina minunată a lunii, m-a transportat în secunde, într-o lume a poeziei...
Cerul plin de stele, susurul liniştit al pîrâului de la marginea aleii, toate acestea m-au copleşit, dăruindu-mi o bucurie sufletească imensă...; Ferestrele sufletului, le-am deschis şi am lăsat bucuria momentului împletit cu amintirile duioase, să se prelingă pe obraz...picătură cu picătură; eram copleşită de vraja momentului, însă, eram, în acelaşi timp, tristă... la gândul, ACASĂ!
In liniştea nopţii, gândeam la părinţii mei...la feţele lor brăzdate de urmele vieţii; simţeam cum mă mângâie şi mă cheamă... Doamne, ce tristeţe mă cuprinsese! Gândul acela mă durea şi cu cât îi lăsam libertatea, cu atât mai mult simţeam acel nod...care mă îneca...
Eram conştientă, că în curând, voi fi nevoită să dau drumul tristeţii să se dezlănţuie şi voi simţi cum mă va sfâşia... Gândul acesta nu-mi dădea pace şi striga din ce în ce mai tare, agăţându-se de fiecare fibră a inimii speriate de el. Va veni vremea, când, îmi voi petrece părinţii pe ultimul lor...drum.
Parfumul florilor de tei, m-a trezit din aceste gânduri, alungându-mi tristeţea înfricoşătoare...
Am revenit pe acea alee plină de parfumul vieţii, a frumosului şi a poeziei. Am simţit că trăiesc şi am înţeles, oricât m-aş împotrivi, viaţa îşi va urma cursul ei...
In aceste momente am mulţumit cerului, pentru faptul că mă pot mişca; pentru faptul că pot să fac aceşti paşi printre teii cu coroanele mândre, pline de parfum...
Ce frumoasă este viaţa! Liniştea şi fericirea sufletească, se pot găsi chiar în aceste mici bucurii, banale, poate, pentru unii!
Noi oamenii, suntem de fapt, atît de uşor de mulţumit, dacă am şti să preţuim tot ce ne înconjoară şi dacă am şti să fim recunoscători pentru fiecare zi, ce ne este dată. Deseori suntem atât de grăbiţi, încât nu vedem frumuseţile gingaşe care se află în drumul nostru; nu le luăm în seamă, fiind cu gândul la acel ţel, la care ”trebuie” să ajungem.
Cine ştie, dacă vom ajunge mereu la ţelul spre care fugim.... Cine ştie, dacă vom mai avea ocazia de a ”deschide ochii” şi de a vedea în sfârşit minunăţiile care ne înconjoară..., de a preţui chiar şi faptul banal de a ne putea deplasa, de a merge... pas cu pas.
A face aceşti paşi, pentru foarte mulţi dintre noi, este ceva firesc, dar să nu uităm că, nimic nu ne este dăruit pentru veşnicie...
Spun acestea cu gândul la acei oameni, care, din cauza unei boli nu pot face nici unul dintre aceşti paşi, atât de "normali" nouă; oameni care şi-ar dori din suflet să poată merge... să poată să simtă frunzele moi sub tălpi, nisipul fierbinte, recele înviorător al izvorului cristalin...
Aceşti oameni nu vor avea poate niciodată această, atît de banală, posibilitate de a păşi...
Gîndind astfel, am simţit recunoştinţă şi bucurie în suflet şi fiecare pas făcut, era pentru mine o binecuvântare a sorţii...; m-am bucurat de orice pas făcut şi am respirat adânc în piept aerul atît de curat şi dătător de viaţă! Am mulţumit cerului pentru sănătatea dăruită mie şi familiei.
Viaţa... toţi vorbim despre ea.
Unii, nu scapă nici un prilej de a arăta celor din jur ce bine o duc şi ce importanţi au ajuns; alţii, se plâng mereu de ea...; se plâng de drumul pietros întins de..Soartă în calea lor.
Nici unii nici alţii nu văd defapt chipul frumos al Vieţii...
Viaţa nu ne este dată, numai pentru a merge pe un ”Drum nivelat”, lipsit de obstacole. Viaţa este mult mai mult... decât faptul de a poseda averi şi a ne face toate mofturile...
Tot aşa, Viaţa, nu trebuie irosită cu plângeri şi nemulţumiri; clipele vor zbura oricum precum gândul şi ne vom trezi la un moment dat, că am ajuns la...sfârşitul drumului şi nu am avut timp... să trăim.
De atâta nemulţumire şi încruntare... am uitat să o trăim. Am uitat să zâmbim; am uitat să spunem ”sunt mulţumit cu ceea ce am”. Am văzut numai negrul din ea...uitând că mai există şi alte culori...
Am mers mereu prin Viaţă, cu ”ochii închişi”; am avut în faţa ochilor numai ţelul nostru, neavând ochi pentru zâmbetul catifelat al florilor, pentru culorile petalelor şi a curcubeului... Nu am dansat sub răcoarea ploii, ci ne-am ascuns sub umbrele şi am grăbit pasul spre... ”Sfârşitul nostru...”.
Atunci când soarele ne-a dat bineţe, ne-am speriat şi am grăbit pasul în căutarea...umbrei.
Am ajuns să ne mişcăm şi să trăim precum nişte roboţi; zilnic aceleaşi mişcări, acelaşi drum, aceeaşi îndeletnicire...; nu mai găsim timp pentru noi, pentru sentimente, pentru viaţă... Am devenit arţăgoşi şi vedem numai o singură parte a vieţii; pe aceea negativă. Am uitat să fim buni, să ”întindem mâna”celui care are nevoie de ajutor. Am uitat ”măsura”; dacă înainte ne mulţumeam cu pâinea fierbinte scoasă din cuptor, cu brânza gustoasă şi cu un pahar de vin bun, acum toate acestea nu mai au valoare...(pentru unii...)
”Bătaia mare” se dă acum pentru posesia unei maşini ”din vest” cu mulţi PS (CP), cu airbags, cu CD player, GPS...; lux, bijuterii, excursii costisitoare...etc.
Am ajuns să ne mişcăm şi să trăim precum nişte roboţi; zilnic aceleaşi mişcări, acelaşi drum, aceeaşi îndeletnicire...; nu mai găsim timp pentru noi, pentru sentimente, pentru viaţă... Odată cu robotizarea existenţei noastre, ne pierdem fineţea sufletească; uităm să mângâiem şi să iubim; uităm să privim copacii, florile, păsările, iarba... uităm de noi!
Să fie oare numai banii, tot ceea ce ne dorim în viaţă? doar banii să ne aducă mulţumirea sufletească şi numai ei să fie ţelul nostru în această viaţă?
Nu cred, ca doar... atât să ne aducă fericirea şi mulţumirea în inimi!
Să nu lăsăm ca banii să ne fure...Viaţa! Fiecare zi să o vedem ca pe o nouă şansă de a ne bucura de soare, de ploaie, de iubire, de muzică, de poezie...
Acestea toate laolaltă şi multe altele definesc viaţa unui om. Fără de ele nu am şti că existăm cu adevărat.  

Poate este numai o închipuire a mea, sau poate este ceva, care mă exaltează numai pe mine, însă nu voi uita să mă bucur de aceste "daruri" primite şi nu voi uita să trăiesc orice moment ca şi cum ar fi ultimul...din viaţă!  

© D. Theiss  

Referinţă Bibliografică:
Parfumul...fermecat / Doina Theiss : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 931, Anul III, 19 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doina Theiss
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!