Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ioan Lilă         Publicat în: Ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (roman) CAP 2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PERLE DE CEARA 
  
Există undeva, pe cerul imens, o superstea gigantică, Eta Carina, despre care nu aveam habar pînă mai ieri. Mai strălucitoare şi mai pură decît ametistul. Parfumul păpuşilor din porţelan, pietrele preţioase, bestiarul, vibraţia de moment, păcatul norilor, nuferii de zăpadă, trandafirii sufletului, infinitul plus un pic ... CrisLi se întrece pre sine ... poezia lumii, esenţa lucrurilor, inefabilul simţurilor, nuferii cu aripi de fluturi ... , dar încă nu e timpul să intervină şi ea în poveste, mai întîi trebuiesc create legenda şi atmosfera şi creionate premizele poetice.  
  
Da' ştii, zise Thomas, care mă ascultase atent; cînd s-a redat pămîntul propietarilor, că ţăranii nu prea mai aveau ce să ceară, s-au trezit cu v'o şase sute de mii de hectare cerute în plus faţă de suprafaţa reală. 
  
D'afară parcă se auzeau, aşa, pe fundalul discuţiei noastre, războiul din Cecenia, gripa Flu epidemică din Irlanda şi bocetele sîrbilor, pe care i-am trădat cînd i-au călcat în picioare americanii.  
  
În orice ritual, de la rugăciune pînă la dorinţa exprimată din suflet, forţa constă în emoţia profundă ce alimentează gîndul cu imagini, semne, visuri sau simboluri simpliste. În lumea dominată de un sistem al inconştientului colectiv al umanităţii în general frust, amar, negativ - este foarte greu să-ţi faci auzită rugăciunea pioasă, sinceră, din suflet. Întreaga noastră fiinţă este cuprinsă ca într-un fascicol de neuroni derutaţi de semnalele negative şi pozitive ce se amestecă şi se suprapun şi încărcătura benefică a gîndului nu ne va mai influenţa emoţiile.  
  
Stăteam pe banca din faţa casei şi filtram printre gene lumina zilei de toamnă. O mare de frunze ruginite prin iarbă. Floarea fînului ameţea aerul şi ne tulbura spiritele. Brazii de pe dealul de peste apă înverzeau cerul. Noi, oamenii, nu putem percepe decît ceea ce ne putem reprezenta. O ploaie violentă seamănă cu o tulburare a ordinii cosmice, pentru că inundă pămîntul, striveşte totul în calea ei, este necruţătoare, fără milă.  
  
Conştiinţa noastră ne influenţează propriile convingeri, iar psihicul lucrează benefic asupra trupului. De aceea, bolile nu sînt decît abandonări ale trăirilor pozitive. Sîntem pierduţi, abandonaţi ca o corabie fără cîrmaci pe ocean. Unde este malul? Unde este visul?  
  
Ţi-am adus o vedere ... Arno Breker, “Psyche” – priveşte cîtă perfecţiune. Cîtă seninătate este în nudul ăsta. Mîinile depărtate de trup, de parcă ar face o reverenţă, umerii şi sînii rotunzi, picioarele viguroase ... Asta era imaginea germanilor despre femeia eternă, nu mă refer la cei trei kappa ai lui Hitler, cumva avea dreptate, amestecul ăsta al raselor este, dacă mă gîndesc bine, degradant, da' ştii că, pînă la urmă, poate că se respectă vreo lege a naturii, rasele mai slabe dispar, cultura moare, fierul rugineşte, femeia are rolul să păstreze, din punct de vedere genetic ...  
  
A făcut o pauză şi a rîs. 
  
Poate că ai chef de cîteva adevăruri. Ia spune-mi, ce-ţi trece prin cap? L-am privit mirat. El avea întotdeauna cîte un mesaj. 
  
Ştii, ăştia clonează oile, a continuat el ... nu cred că mai are vreun rost discuţia despre rase ... O să apucăm, poate, să vedem trecînd pe stradă armate de Einsteini, batalioane de Newtoni, mii de Bette Davis vor lucra în super-magazinele viitorului, milioane de Garry Cooper şi Charles Boyer se vor întîlni la porţile fabricilor cu armate de Sharon Stone şi Cindy Crawford. 
  
Pe Thomas îl amuzau expresiile licenţioase, prin care îşi sugera obsesiile sexuale şi se tăvălea de unul singur de rîs, cînd avea impresia că a atins maximum de subtilitate. 
  
Ha, ha ! făcea el. Îi şi văd, domnule, tăvăliţi în valuri de şpan, într-un voluptos orgasm de motoare cu ardere internă, implozie-explozie, flux şi reflux, super masculi şi super pisicuţe, Dumnezeu, fiule, fi-va uimit de acest desfrîu tehnotomic, sexe lipite cu superglue, spermă artificială ca zăpada de la ecuator, văd prin spaţiu boturi fardate aspirînd nămeţi parfumaţi de emisii radio interstelare, desfrîul anticilor va fi fost un moft poleit cu steluţe de carton, dezmăţul anatomic va lua proporţii babilonice, filosofii vor guiţa de strufocare, Aristotel o va da pe ostropel, marele anost Heidegger va bîigui capra cu trei iezi în limba americano-malgaşă, ritul va fi cosmic, sperma, ca polenul florii de cîmp, va curge valuri-valuri la ospeţele pantagruelice ...  
  
Şi un rîs nesănătos, ca o tuse măgărească, l-a sufocat, brusc, pe Thomas. 
  
Ce vrei să spui ? Ai luat-o razna ...  
  
Ba nu! s-a potolit el, ştergîndu-şi saliva de pe buze cu dosul palmei; m-a trăznit gîndul că, din clonările astea, nu se vor naşte decît catîri, evoluţia va încremeni, peste două secole vom fi eterni, ne vom naşte în eprubete şi fiecare generaţie va reinventa locomotiva cu aburi şi masturbarea intelectuală ...  
  
Thomas avea un fel de răutate, cînd îl apuca, dar era frumos în furia lui rece şi inutilă. Scotea din adîncul memoriei mlaştini licenţioase pentru auditoriul de circumstanţă, pentru că ţinea discursuri pentru el însuşi, cei din jur erau enzimele fără de care nu s-ar putea prepara laptele bătut - eternele cărămizi, din care este construită lumea, au nevoie de mortar, nisip şi var, apă şi piatră, toţi munţii transformaţi în pastă de lipit catedralele timpului, numai că el, rînjind, declara că îşi începe construcţiile cu acoperişul, păsîndu-i mai mult de păsările care zboară peste el, decît de locuitorii de dedesubt ... o invitaţie, adică, la hai să ne jucăm de-a deasupra-dedesubt ...  
  
Mă luase foamea şi l-am rugat să mergem în grădină. Pregătisem totul într-un coş de răchită, sub mărul umbros era o masă de lemn, înnegrită de ploi şi două băncuţe pe cale să se prăbuşească. O aşteptam amîndoi pe Licurişca, prietena lui. De fapt, el o aştepta dar şi eu eram nerăbdător s-o cunosc, pentru că ar fi trebuit să fie o tipă cu totul deosebită, dacă pînă în ziua aia nu-mi mai vorbise niciodată despre nici o altă femeie din viaţa lui, aşa cum îmi povestise, pe scurt, despre aceasta, prezentînd-o ca pe o zeiţă a sufletului şi a visului pur, despre care se putea doar fantaza, însă fără spor, deoarece realitatea ne-ar fi întrecut cu mult fabulaţia speculativă. Îl ştiam pe Thomas de cîţiva ani, da' încă nu avusesem ocazia să-l văd cu vreo femeie alături. Eram curios să aflu cum se poartă el cu sexul feminin. De obicei le ridiculiza pe purtătoarele poalelor scurte, care au mintea “pe moaţe” şi gîndesc cu chestia aia dintre picioare. Cînd l-am întrebat de ce o chema pe prietena lui aşa de ciudat, s-a strîmbat: “Pentru că dă producţie bună ... ” Ei, mi-am zis, Thomas misoginul! Filosoful de circumstanţă. Fanfaronul angoasat. Cinicul de serviciu... 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (roman) CAP 2 / Ioan Lilă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 295, Anul I, 22 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Lilă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!