Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ioan Lilă         Publicat în: Ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 4
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
4 
  
SCRISOARE DINTR-O VĂGĂUNĂ PITOREASCĂ 
  
N-am dispărut încă, mai trebuie să-i fac umbră pămîntului o vreme; m-am ascuns numai într-o văgăună pitorească, unde locuiesc oameni desprinşi parcă din realitatea începutului de secol. La biserica din mijlocul satului ţăranul îi pune acatiste lui Ceauşescu şi se roagă să-i moară porcul vecinului, pentru că i-a rupt gardul (porcul, nu vecinul !). Mulţi dintre ei au televizoare şi este interesant să-i auzi povestind cam ce se vedea pe ecran cînd au adormit ei rupţi de oboseală după o zi de praşilă la porumb, de-a huruit televizorul toată noaptea, de ziceai că trece o maşină peste pod. Peste podul de peste rîu, pe care se hurducăie de două ori pe zi o Dacie albastră antideluviană, un fel de dinozaur carpato-danubian, care scoate fum cît trei termocentrale şi gîfîie urcînd panta ca o locomotivă cu aburi. În acele clipe noi, văgăunenii, ne putem corecta ceasurile biologice, vacile, care pasc libere prin tot satul, mugesc amuzate, cocoşii, chiar şi ăia de tablă de pe case, dau alarma angoasaţi, de parcă s-ar fi abătut uliul peste orătăniile din curte, copiii ies la porţi, curioşi, iar babele îşi scuipă în sîn de sperietură şi se închină, ca să le ierte Dumnezeu gîndurile ăle necurate. În restul timpului, podul, un fel de axis mundi, ne ajută să ne purificăm spiritual. Stăm sprijinţi în coate pe balustradă, privim în spaţiul dintre două valuri şi filosofăm despre eternitate, ca în filosofia absolută teoretizată de Odobescu în “Pseudo-cynegeticos”, bîrfind cu voluptate despre toţi şi despre toate.  
  
Nu departe de pod, cam la o azvîrlitură de piatră, se află cazanul de ţuică, un alt element catalizator al vieţii noastre spirituale, în jurul căruia se adună tot satul, ca să-i dea o mînă de ajutor vreunui vecin ce îşi fierbe prunele, din solidaritate umană, s-ar putea spune, dar totul e cu mult mai subtil, mai anevoie de sesizat dintr-o privire, ori, dacă ne gîndim bine, a doua privire este mai tulbure deja decît prima, după ce începe să fiarbă cazanul şi să ţîşnească aburi moi din serpentina miraculoasă. Ce alchimie s-o fi petrecînd în acel alambic măreţ, nimeni nu ştie, dar nici nu are importanţă, atîta timp cît fiecare picătură ne face tot mai buni şi mai simţitori. Cînd tace cazanul, ne luăm toporiştile şi urcăm dealul, în căutare de vreascuri pentru foc. Ce ţară de vis se desfăşoară sub privirile noastre acolo unde cerul se sprijină pe spinările dealurilor.  
  
Într-o zi, după o plimbare care mi-a liniştit spiritul şi m-a făcut să înţeleg de ce nu trebuie să îmi mai doresc nimic din lumea asta, am ajuns într-o poiană şi am încremenit de emoţie. Găsisem locul peste care şi-a pus Dumnezeu palmele a mîngîiere.  
  
Atunci am înţeles că verdele ierbii şi al frunzelor este iubire pură, albastrul strălucitor al cerului este speranţa, freamătul frunzelor este visul, mîngîierea razelor soarelui este eternitatea, iar picăturile de rouă sînt lacrimile de bucurie din ochii pruncului cînd se agaţă de ţîţa mamei.  
  
Pe aceste plaiuri mioritice s-a plimbat cu decenii în urmă şi Eugen Ionescu, rinocerizîndu-şi încă de pe atunci personajele care îl vor fi fost făcut celebru, un tun cu roţi de căruţă stă mărturie despre vitejia localnicilor în primul răzbel mondial, despre care le povestea Nicolae Iorga damelor de societate în conferinţele sale, ca să ştie şi dumnealor populele cum se răzbelesc, la crîşma din sat se bea ceai de prună, sirop de buturugă pentru tuse şi infuzie amară de pelin pentru contra bătăturilor, mai avem un stadion internaţional de fotbal şi, dacă am primi şi un ziar naţional, am putea înfiinţa un centru cultural, pentru că am descoperit sublimul înţeles al cuvîntului ANIMA: ascensiunea, neantul, inima, mintea şi ardoarea.  
  
Conflictele dintre aborigenii văgăuneni ar putea reduce la ridicol marile încordări de coloratură globală, şi asta nu numai prin turnura caragialiană pe care o capătă ampla desfăşurare a conflictului, dar şi prin rezolvările sui generis ale beligeranţilor. Ai exclama, ca Dante în Infernul, că Nulla speranza gli conforta mai, dacă ţi-aş spune, prietene, povestea săpării unei fîntîni. Istoriile gen vînătoreşti cu indivizi para-sensibili, para-senzitivi sau para-mălăieţi, care umblă cu creanga de salcie în mînă şi descoperă izvoare cu apă vie, dătătoare de tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte, ar mai putea ţîşni numai din inspiraţia lui Petre Ispirescu.  
  
Apa noastră cea de toate zilele se scoate din adîncul pămîntului de la vreo zece metri, dacă ai norocul să nu te fi ostenit în zadar. Vecinul nostru, om nevoiaş ca toţi cei de pe aici, ademeniţi de voluptatea masochistă de a ne căuta fericirea tocmai în disperarea noastră tradiţională (săraci, dar cinstiţi!), a pus mîna pe sapă şi s-a străduit să coboare cît mai mult în adîncul pămîntului, cu o pasiune julverniană emoţionantă, ajutat de cei trei copii ai lui şi de nevastă. În acest efort singuratec, de parcă s-ar fi străduit să se îngroape pe sine însuşi cu o rîvnă titanică în adîncul pămîntului, vecinii l-au ajutat cu sfaturi ignobile de genul: lasă-te păgubaş, n-o să dai de apă nici mort! – răscrăcăraţi pe malul gropii, iar eroul nostru, anonimul de la Maraton, celebrat de umanitate, dar neplîns de nimeni, a rezolvat conflictul blestemîndu-i pe sceptici să ia apă toată viaţa din fîntîna lui, ceea ce se întîmplă pînă în zilele noastre, amin!  
  
Cum ar fi rezolvat acest conflict popoarele care, cînd sapă după apă, dau de petrol?!  
  
Cînd viţeii unei femei au intrat în porumbii unui vecin şi a început războiul de treizeci de minute, cu ocărurile şi înjurăturile neaoşe de rigoare, conflictul a fost aplanat de înţeleptul satului, care le-a sfătuit pe cele două beligerante să-i pupe în fund pe viţei, dacă sînt vaci şi se pun la mintea lor. Celelalte bîrfe ale muierilor se consumă pe pod, cu coatele sprijinite de balustrada lustruită şi cu fundurile scoase înafară, încît nu ştii la ce să fi atent mai întîi: la imaginea plastică generatoare de plăceri bărbaţilor sau la replicile care îşi mai aşteaptă încă autorul să le eternizeze în operă!  
  
Cît despre cursurile de vară ale centrului cultural, ele se vor ţine pe punte şi pe dealuri, la umbră şi la soare, în apa cea răcoroasă cît şi în desişurile molcome ale pădurii. Fişe analitice, texte grilă, sinteze şi diplome la sfîrşitul cursurilor, inscripţionate pe o coajă de copac. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 4 / Ioan Lilă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 318, Anul I, 14 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Lilă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!