Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Ana Maria Gîbu         Publicat în: Ediţia nr. 867 din 16 mai 2013        Toate Articolele Autorului

Parcul de distracţii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Parcul de distracţii…  

( prezentat la Simpozinul naţional "Chimia - prieten sau duşman?)  

Parcă-l văd…îl simt… e o pădure…  

Verdele închis al pădurii se pierdea încet, încet într-o ceaţă densă şi întunecată. Ne uitam miraţi în jur şi spaima începea să ne înconjoare rece şi umedă, ca un şarpe.  

Am dat la o parte tufele negre din faţa noastră şi ne-am trezit, aşa, deodată, într-un parc de distracţii părăginit!? Mi-am privit prietenul de drumeţie uimită şi l-am întrebat în şoaptă:  

- Ce este aceasta? Unde suntem?  

- Habar n-am. Îţi mai aduci aminte de Pălărierul Nebun? Ei bine, mie mi se pare că aici e ceva gen Chimistul Nebun.  

- Vă rog…, se auzi o voce timidă de după un panou, vă rog, nu vă speriaţi ! Chiar nu sunt nebun.  

- Cine eşti? am întrebat. Şi unde te afli? Nu te văd!  

- Sunt cel de pe afiş! Priviţi!  

Am cercetat cu atenţie afişul decolorat. Un bătrânel simpatic, cu părul alb, stufos şi o figură comică (Einstein, vorba lui Adin), îmbrăcat într-un halat alb, impecabil, ne privea din spatele unor ochelari uriaşi, cu un zâmbet larg, dar cam şotios. Deasupra lui scria cu litere de-o şchioapă:  

 

Bine aţi venit în Chemy- Land Parc! Lăsaţi-vă vrăjiţi de minunatele experimente ale Magului Chem!  

 

- Chemy Land ! se miră Adin.  

- Da. Parcul meu de amuzamente chimice. Sunt magul Chem, magul blestemat să rămână invizibil. Aveam cel mai frumos parc de distracţii din zonă, Chemy-Land. Locuitorii de aici îl apreciau pentru că făceam sute de experimente amuzante, surprinzatoare, electrizante. Şi copiii iubeau magia. După cum vedeţi, totul le vorbea copiilor despre chimie: forma balansoarelor, paharele de răcoritoare, bărcuţele , traseul de montagne-russe, toate sunt în formă de retorte, baloane cotate, mojare şi pistile, aparate de extracţie, pahare Berzelius şi Erlenmeyer, baghete magice, creuzete, eprubete şi alte ustensile ce se găsesc într-un laborator de chimie.  

Totul era realizat cu ajutorul chimiei: perdele din lumini boreale, artificii, vulcani, cerneală simpatică, şerpi care cresc miraculos, copaci la comandă, efecte speciale. Ah, cât de mult mă iubeau copiii!  

Vecinul meu din dreapta avea şi el un parc de distracţii, dar folosea magia neagră. Invidios pe succesele mele, într-o noapte mi-a făcut o vrajă, vraja uitării. Ca şi cum nu era de-ajuns că am uitat toate experimentele, m-a vrăjit să devin şi invizibil. În timp, toţi m-au uitat. Nu mai venea nimeni în parcul meu. Încet, încet s-a şi degradat. Nu am ştiut cum să le pun pe toate, din nou în mişcare. Dar acum aţi apărut voi, aşa că, vă rog, vă implor, ajutaţi-mă!  

- Cel puţin putem încerca, am spus eu după un moment de tăcere. Nu-i aşa, Adin?  

- Bineînţeles, Ana. Dar de unde laborator în mijlocul … pădurii?  

- Există mini-laboratorul meu în care îi învăţam pe copii să realizeze experimente la scară mică, pentru a înţelege cum funcţionau acestea la scară mare. Este cam părăginit, dar se poate folosi, cred. Urmaţi aleea principală, Aleea Perioadei 2, până la răscrucea cu Aleea Grupei a IV-a principale. Apoi mergeţi pe Aleea Grupei IVA până la Pb. Acolo este micul meu laborator, la numărul 82. Vă aştept.  

Am pornit după indicaţii primite, citind denumirile aleilor: Litiu, Beriliu, Bor, Carbon.  

- Stop ! De aici mergem în jos, spuse Adin.  

- OK. Siliciu, Germaniu, Staniu, Plumb. Uite Laboratorul: nr. 82. O, dar prăfuit mai este!  

- Aţi ajuns, aţi ajuns!!! se bucura magul, ca un copil.  

Ne-am îmbrăcat halatele, am luat câte o pereche de manuşi noi şi am început treaba.  

- Cu ce începem, maestre?  

- Vulcanul era atracţia principală, se tânguia magul!  

- Stai fără grijă. Am mai făcut aşa ceva, a spus Adin.  

- Unde?  

- Cum unde? În laborator, la şcoală.  

- Ştii ceva? i-am spus eu magului. Pentru orice eventualitate, voi nota tot ce facem. Aşa, chiar dacă vei uita ceva, totul va rămâne scris. Cu cerneală simpatică, să nu poţi citi decât dumneata.  

- Ce bine, mulţumesc, mulţumesc!  

- Hai, Adin! Folosim câteva spatule de bicromat de amoniu încălzit până la incadescenţă. Căldura degajată încălzeşte produşii, fenomenul fiind asemănător cu al unui vulcan miniatural.  

- Continuăm...cu focul rece!  

- Asta ce mai înseamnă? Of, of, of, nimic nu mai ştiu…spunea magul, parcă să audă numai el!  

- Nu ştii? E un experiment simplu de realizat. Avem nevoie de o batistă, alcool şi apă în proporţie  

de 1 la 1. După ce am realizat amestecul alcool-apă, înmuiem batista şi o stoarcem bine, apoi o ţinem cu o pensetă la flacăra spirtierei. Ia foc, însă după puţin timp flacăra va dispărea.  

- Şi batista?  

- Batista va rămâne intactă.  

- Mi-aduc aminte! O foloseam la Corabia Piraţilor! Pânza nu se strica niciodată în focul luptei!  

- Acum pentru ce vă pregătiţi?  

- Ce curios eşti! Vulcanul de catifea! Îţi spune ceva ?  

- Vulcanul de catifea era cel mai îndrăgit experiment de către fetiţe! a spus magul, zâmbind.  

- Şi mie îmi place foarte mult! Ştiu cum se face! am exclamat, bucuroasă.  

- Cum? a întrebat curios, Adin.  

- Simplu. Avem nevoie de puţin detergent de vase, apă oxigenată şi o soluţie de iodură de potasiu cu apă. Când vom adauga soluţia de iodură de potasiu peste apa oxigenată şi detergentul de vase, vulcanul nostru va erupe cu o spumă albă, fierbinte.  

- Acum vă invit ...într-o grădină!  

- Unde vezi tu grădină, Ana!  

- Ei, o grădină chimică care va apărea...imediat.  

- O grădină chimică? Nu înţeleg, cum vine asta?  

- Să-ţi explic! În soluţia diluată de ferocianură de potasiu vom adăuga un cristal de sulfat de cupru. Precipitatul, adică ferocianura de cupru, va forma rămurele îndreptate în sus şi, astfel, vom realiza o adevărată grădină chimică…în miniatură!  

- Ah, copacii mei dragi, plăntuţele mele colorate ce creşteau cum cresc coralii în ocean! Sunt un nostalgic şi cred că vă înnebunesc, spuse magul.  

- Nu-i nimic, aşa măcar ştim şi noi pe unde eşti! am râs, privind faţa luminoasă a magului.  

- Ce urmează, ar putea să te sperie puţin.  

-Ce idee ţi-a mai venit ?  

- Vreau să « aduc » aici un şarpe. Un şarpe de laborator. Nu muşcă, nu se urcă după gât, va sta foarte cuminte.  

- Un şarpe de laborator? Ce frumos! Abia aştept să-l realizăm! De ce avem nevoie?  

- Vom dizolva 3 grame de ferocianură de potasiu în 100 ml de apă distilată, apoi vom adăuga un cristal de clorură de cupru. Încetul cu încetul se va forma o crustă maronie-roşiatică, iar şarpele va începe să crească. Iar când crusta va depăşi nivelul apei din vas, se va sparge.  

- Priveşte, micuţul şarpe s-a născut şi începe să meargă!  

- Continuăm cu dotarea grădinii. Imediat vor apărea pomii. Dar nu orice fel de pomi. Un soi anume, pomul lui Saturn!  

- Era unul din favoritele mele, îl făceam lângă Roata cea Mare cu inele, Saturniada.  

- Într-un pahar Berzelius mai mare, umplut cu soluţie de acetat de plumb foarte diluată, se scufundă o lamă de zinc tăiată în formă de pomuşor. După un timp se va observa plumbul depus pe ambele feţe ale pomuşorului nostru.  

- Frumos!  

- Am terminat cu pomuşorul. Ce-ai zice de nişte artificii? Nu ai nevoie de lumini strălucitoare şi pe timpul noapţii?  

- Mai întrebi, aveam cele mai frumoase şi colorate artificii! Of, of, of…!!!  

- Nu te mai văita. Sunt simplu de realizat. Folosim pulberi din metalele: fier, aluminiu şi magneziu. Adăugăm săruri de tip azotat şi am obţinut o pastă. Metalele ard datorită oxigenului eliberat de azotaţi. Ţi-ai amintit, nu?  

- Ăăă… cred că-i mai bine să scrii! Te rog!  

- Şi acum, globurile decorative, spuse Adin. Ce facem, Ana?  

- Ce decoraţiuni mai frumoase decât globurile de cristal putem confecţiona?! Vom începe cu sublimarea unui cunoscut element din tabelaşul nostru periodic, anume iodul. Vom avea nevoie de câteva baloane de sticlă în care vom adăuga iod şi le vom închide cu câte un dop. Până acum nimic special. Aprindem spirtiera şi, cu un cleşte sau cu mâna protejată de o mănuşă de cauciuc, încălzim baloanele la spirtieră, rotindu-le. După câteva secunde, iodul va trece din stare solidă în stare gazoasă, un gaz de culoare roz-movalie, foarte frumos.  

- Când gazul se va condensa, pe pereţii baloanelor se vor depune, încetul cu încetul, minunatele cristale de iod. Abia după ce s-au răcit baloanele, putem spune că am făcut o magie şi că am transformat nişte baloane în globuri minunate, cristalizate. Câtă frumuseţe! Voilà!  

- Vai, am uitat de efectele speciale din Tunelul groazei! Sângele vampirilor!!!  

- Hei, iar te panichezi. Stai calm, l-am luat eu repede. Sângele fals nu este altceva decât un amestec dintre clorura ferică şi tiocianatul de potasiu. Umezeşti mâna cu clorura ferică şi aştepţi până se usucă, apoi înmoi vârful unui foarfece în tiocianatul de potasiu şi treci peste piele. Priveşte! Nu mai ştiu cum să opresc sângele!!!  

- Rezultatul este uimitor!  

La final...o surpriză! Ei, ce zici?  

- Cred că o să-mi placă, chiar dacă încă nu ştiu despre ce este vorba! a spus Adin.  

- Fii sigur. Vom folosio soluţie de clorat de potasiu şi zahăr în care vom picura cu pipeta acid sulfuric concentrat, în proporţie de 98%. Imediat ne îndepărtăm şi … privim spectacolul!  

- A fost neaşteptat de … exploziv! Uite, tremură şi iedera otrăvitoare!  

Din tufa de iederă a căzut în faţa noastră un papyrus legat cu o sfoară neagră.  

- Heeei, ţipă magul. Hei! Hei! Hei! Ştiţi ce-i asta??? E formula care va desface vraja invizibilităţii! Sunt salvat! Yupiiii!!!  

Adin începu să râdă:  

- Nu credeam că are atâta energie…!  

Lumina începea să se strecoare printre frunzele stejarilor… Ne-a apucat instantaneu strănutul şi când ne-am oprit … Parcul era ...o frumuseţe !  

- Magie, Adin!…chimie… poţi să ştii?!  

La terminarea ultimului experiment, vraja s-a desfăcut, magul Chim a revenit la normal. Fericit, ne-a mulţumit şi ne-a rugat să rămânem până la redeschiderea parcului, care urma să se întâmple în după-amiaza aceleiaşi zile. Am rămas. Finalul a fost neaşteptat pentru noi : magul Chim a făcut, în prezenţa tuturor vizitatorilor o...magie, special pentru noi.  

- Amestec ceva (soluţiediluată de amoniac + picături dintr-o soluţie alcoolică de fenolftaleină....) spunea vesel magul, scriu pe această foaie un mesaj pentru voi. Vă rog să-l citiţi cu voce tare!  

Am luat foaia pe care nu se vedea nimic scris, am zâmbit şi am privit chipul luminos şi plin de mulţumire al magului neinvizibil acum!  

- Citesc imediat. Mai am de făcut ceva.  

Am aprins pentru ultima dată spirtiera, am încălzit cu grijă foaia deasupra flăcării, şi apoi am citit :  

“Ana, Adin, magul Chim şi locuitorii acestor locuri, vă mulţumesc pentru ajutor ! ‘’  

- Ce frumos a fost! Şi cât de interesant !  

Ei, Adin, trecând prin această experienţă minunată am înţeles mai bine ce a spus cândva Grigore Moisil:  

“Ceea ce-ţi stimulează fantezia este: în geometrie-figura, în algebră şi analiză matematică – calculul, în fizică şi chimie – experienţa. Dar acestea nu fac decât să ajute fantezia, nu s-o înlocuiască”.  

- Da, într-adevăr, chimia este tot ce ne înconjoară!  

- Respirăm chimie...Suntem chimie... Chimia este una dintre poveştile în care visele pot deveni realitate!  

Referinţă Bibliografică:
Parcul de distracţii / Ana Maria Gîbu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 867, Anul III, 16 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Maria Gîbu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Maria Gîbu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!