Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

Paradisul însângerat, recenzie de Dumitru Păsat
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie de Dumitru Păsat 
  
Paradisul însângerat- roman de ILIE DOBRE 
  
Recenzie de Dumitru Păsat 
  
Ilie Dobre este un celebru comentator sportiv de radio şi scriitor român de cărţi pe teme sportive şi de romane. S-a născut în localitatea Mitrofani din judeţul Vâlcea, la 24 septembrie 1953. Şcoala generală a urmat-o în satul natal, remarcându-se printr-o inteligenţă ieşită din comun, fiind câştigătorul premiului I în toate clasele , iar de prin clasa a III-a – a IV-a, dorinţa de a deveni comentator sportiv la radio, avându-l ca model pe Sebastian Domozină. Pasiunea pentru istorie i-a fost inoculată de către doamna profesoară Malvina Usturoi, născută în Mitrofani şi apropiată a familiei lui Ilie Dobre. 
  
Tânărul Dobre a absolvit Liceul Pedagogic din Câmpulung Muscel şi Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti, după absolvirea căreia putea să facă o carieră de cadru didactic universitar, dar a lucrat ca profesor de istorie la Liceul de Petrol din Videle, perioadă care i-a permis să se antreneze pentru probele de comentator sportiv la radio, date în faţa unei comisii conduse de exigentul şi talentatul crainic sportiv Ghiţulescu. 
  
A publicat încă din vremea studenţiei, în presa centrală. S-a angajat comentator sportiv la Radio România Actualităţi, începând cu anul 1983, dată de la care transmite în direct meciuri de fotbal. Printre transmisiunile sale celebre sunt cele de la Campionatul Mondial de Fotbal din 1998, finala Campionatului European de Fotbal din 1996 sau meciul Rapidului cu Internaţionale Milan, de pe stadionul San Siro din septembrie 1993. 
  
Ordine şi medalii 
  
- Certificatul (Diploma) de atestare a recordului mondial în transmisiunea directă radio-tv a unui gool fără respiraţie (27 de secunde) conferit de World Records Academy (Academia Mondială a recordurilor), cu sediul la Miami (SUA), cea mai prestigioasă organizaţie internaţională care certifică recordurile mondiale. 
  
- Certificatul (Diploma) de atestare a recordului mondial în transmisiune directă radio-tv. a unui gool cu respiraţie (42 de secunde), conferit de aceeaşi Academie. 
  
- Ordinul Naţional pentru Merit, în grad de Cavaler, prin Decret Prezidenţial ( la Palatul Cotroceni),în anul 2008. 
  
- Diploma de Cetăţean de Onoare al comunei natale Mitrofani, judeţul Vâlccea. 
  
Premii 
  
- Comentatorul sportiv-radio al anului şi premiul pentru carte cu tematică sportivăîn anul 2000 (F.R) 
  
- Cel mai bun comentator radio-sportiv, la prima ediţie a Galei Fotbalului Profesionist, 2010. 
  
Aprecieri 
  
- Fănuş Neagu: „Ilie Dobre, crainicul radio ce cântă cu douăzeci de fântâni golurile înscrise pe stadioanele ţării ... Un cronicar aflat la a 30-a carte, născut, parcă, din straina patimă a sud-americasnilor pentru jocul de fotbal ... ” 
  
- Grigore Vieru: „Am îndrăgit fotbalul prin acel prelung şi tulburător „goooool” strigat pe undele radio de Ilie Dobre. Cel care, în plus, scrie şi cărţi frumoase” 
  
Ilie Dobre a debutat editorial în anul 1992, când a publicat cartea „Dobrin la clipa amintirilor” (Editura Divertis, 1992) 
  
Romanul „Paradisul însângerat” a apărut la Editura „Paralela 45” în anul 2009, anul în care a fost scris, conform notiţei de pe ultima pagină: „Bucureşti, februarie, 2009” Întâmplările narate în roman se petrec în „mileniul al treilea de la pogorârea Fiului Iisus Mântuitorul”, în ţinutul Viezurilor şi al Văii Lupului, foarte aproape de Schela Podgorenilor, la câteva zeci de kilometri de locul pe unde trecuse eroic tabăra pandurilor Vladimirescului însetat de dreptate” (pag. 10) 
  
Paradisul, satul în care s-a născut Veşnicia – după cum spunea Blaga, aşa cum îl ştie, îl simte şi îl gândeşte copilul Ilie Dobre , este, asociindu-i tot lirismul blagian, un „Paradis în destrămare” (L.Blaga- „Lauda somnului”, 1929) 
  
Intr-o noapte târzie de septembrie, Cucu Nae, „cu domiciliul stabil în comuna Muşeteşti, satul Viezureni, judeţul Simnic, 29 de ani, studii –zece clase, căsătorit, cu doi copii minori, fără ocupaţie, fără antecedente penale”(pag.19), aleargă cu căruţa în galop, spre Schitul de Sus, să ducă unui amărât nişte ştiuleţi de porumb, furaţi de pe unde a putut. In căruţă mai erau doi camarazi care „îi ţinuseră de şase” Şoltuz şi Calotă. 
  
Din sens invers, dinspre Schitul de Sus, venea biciclistul Costinel Ciuraru, un tânăr de 21 de ani, din satul Valea Lupilor „tânăr necăsătorit, studii: zece clase, plus încă două de şcoală profesională, încadrat la SAchela Podgorenilor” (pag. 69), având pe cadrul bicicletei pe prietana lui, viitoarea mireasă, Melisa Vlăsceanu, elevă în clasa a unsprezecea a unui liceu din Zilina, „fragedă, delicată, harnică, frumoasă şi ascuţită la minte, iubitoare de flori şi animale, petala familiei Vlăsceanu ... ” (pag. 10) 
  
Nici căruţa nu avea felinar, şi nici bicicleta nu avea lumină la far. Ciocnirea dintre cele două vehicole se produce frontal pe o porţiune a drumului pe care se putea circula numai pe partea îngusta din dreapta drumului, în direcţia de mers a căruţaşului. 
  
Oiştea căruţei străpunge abdomenul tinerei Melisa , aflată pe cadrul bicicletei, biciclistul este accidentat. Căruţaşul şi cei doi tovarăşi, aflaţi într-o stare avansată de ebrietate, trec imediat la fapte. Cucu Nae are în minte imaginea nenorocirilor care vor urma şi încearcă să-şi uşureze situaţia de infractor. 
  
Intoarce căruţa, descarcă ştiuleţii furaţi în pătulul prietenului său de hoţii, Ghiţă Stârc, care îl ajută să umple căruţa cu pietre şi se întorc la locul accidentului, după trei-patru ceasuri. Intre timp, unul dintre camarazii Cucului, Tudosie Calotă alertează oamenii din barul aflat în apropiere, majoritatea fiind beţi criţă. Toată lumea acţionează haotic. Găsesc, în cele din urmă, pe unul cu maşina în curte, îl trezesc din somn, duc imediat fata la spital, îi anunţă pe părinţi; pe drum s-au oprit la sediul poliţiei comunale. „Totul într-o năucire generală” (pag. 39) Cineva zărise pe tânărul cu bicicleta zăcând în şanţ şi l-a aruncat şi pe el în maşină. 
  
Reîntors la locul accidentului, cu căruţa plină cu pietre, împreună cu amicul Ghiţă Stârc, Cucu Nae, în lumina difuză a lanternei, şterge petele de sânge existente, lăsând una singură neatinsă, aceea din dreapta direcţiei de mers a căruţei sale. 
  
Melisa moare la spital. Urmează reconstituirea accidentului, întocmirea dosarului de trimitere în judecată, care, prin rechizitoriul întocmit de procuror, dispune scoaterea de sub urmărirea penală a învinuiţilor Cucu Nae şi Costinel Ciuraru. Familia Vlăsceanu se adresează forurilor ierarhice judeţene care îi trimit pe cei doi în judecată pentru uciderea din culpă şi îi con damnă la câte doi ani de închisoare pe fiecare, dar, în baza unui articol din aceeeaşi lege este constatată graţierea pedepselor aplicate. 
  
Aceasta este acţiunea principală a romanului, din care rezultă cele secundare, de detaliu, dar cu numeroase semnificaţii: înmormântarea Melisei, dorinţa de răzbunare a lui Alexie Vlăsceanu, interogatoriul martorilor de către poliţie şi procuror, şedinţele de judecată ale inculpaţilor, relatarea atmosferei colegiale dintre juriştii completului de judecată, visele lui Alexie Vlăsceanu, relaţiile interumane ale locuitorilor din Viezureni etc. 
  
Titlul romanului şochează prin termenii antinomici: „Paradisul însângerat”! Prin definiţie, paradis înseamnă „grădina raiului, în care, potrivit credinţei religioase, au trăit Adam şi Eva până la săvârşirea păcatului originar, şi în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate ; loc plăcut, minunat, splendid, privelişte încântătoare, ceea ce te desfată” (Dex.-pag 748) 
  
In viziunea autorului, ţinutul Viezurenilor este un paradis, un loc plăcut cu privelişti încântătoare, acel „Picior de plai // Gură de rai” din balada „Mioriţa” Această imagine pământeană a raiului mioritic este asociată cu aceea din visul tatălui Melisei, vis în care, discutând cu ea, Melisa apare... „înveşmântată în alb din cap până-n picioare ... cu floricele la urechi, printre mioare blânde şi iezi ... înconjurată de cete de îngeri ..care zboară în continuu. O larmă fermecătoare de ciripituri ţine isonul” 
  
În marginea unui izvor, fata se opreşte şi îi vorbeşte tatălui de la distanţă: „-Aici, în raiul unde mă aflu, totul este de vis. Mă simt în al nouălea cer, dar să ştii că nici pe pământ n-am dus-o rău ... Ce mai fac raţele şi gâştele mele? Dar viţelul acele bălai?...aici, prin paraisul meu de îngeri, totul este minunat. Nu suspină nimeni. Nu disperă nimeni. Totul respiră a candoare, frumuseţe şi fericire. În paradisul meu, nu există, tată, ziuă sau noapte. Totul este numai lumină. Totul străluceşte ... ” (pag.96-97) 
  
In paradisul Viezurenilor nu locuiesc îngeri, ci oameni, mai mult sau mai puţin educaţi, gospodari, dar şi leneşi, hoţi, tineri care îşi trăiesc în taină sau în văzul lumii viaţa amoroasă, oameni cu credinţă în Dumnezeu, cu bun simţ, dar şi lichele, în general, toate tipurile umane ale unei comunităţi. 
  
Totuşi, autorul îngroaşă o trăsătură de caracter a oamenilor de pe aceste meleaguri, unde licorile lui Bachus sunt din belşug, în fiecare gospodărie, dar parcă sunt insuficiente. Iată relatarea autorului: „-Când căruţa făcuse stânga-mprejur, Calotă fusese acela care alertase pe oamenii din barul aflat în apropiere. Majoritatea ... criţă. Or, aici, în Valea Lupilor, satul vinului de viţă nobilă, vin regesc, unde se întâmplase nenorocirea, barul era la ceasurile acelea târzii de noapte, arhiplin. Ciorchine. Aici se bea fără măsură. Beau de sting capiii de familie. Beau tinerii. Beau bătrânii. Singurii mai cumpătaţi. Beau femeile.Care, uneori ies trotilate din birtul cu pricina Pe trei cărări ... ”(pag.33) 
  
Aceasta este lumea din care autorul, în cuprinsul romanului, pune în conflict personaje de vârste diferite, cu ocupaţii diferite, care, intr-un anume timp istoric, într-un anume context economic şi social, îşi dezvăluie caracterul, personalitatea, ca rezultat sau determinate de aceşti factori. Adevărul dreptatea, corectitudinea, cinstea, verticalitatea oamenilor legii sunt însuşiri umane care ies terfelite prin comportamentul unor protagonişti ai romanului şi autorul ştie să selecteze cu măiestrie secvenţe epice care pun în lumină comportamentul acestora: înmormântarea Melisei, anchetarea vinovaţilor, reconstituirea accidentului, combinaţiile ilicite ale căruţaşului hoţ şi beţiv, discuţiile amicale din biroul judecătorilor etc. 
  
Şi totuşi, comunitatea din care se desprind unii indivizi certaţi cu omenia, violenţi, gata oricând să pună mâna pe topor sau pe secure, să dea în cap celui care îi supără cu ceva, are o însuşire deosebita: solidaritatea cu cei aflaţi într-o situaţie gravă. Atunci se trezeşte în adâncul conştiinţei omul adevărat, sincer, dornic să ajute cu ceva, să fie util. 
  
Iată cuvintele autorului: „-Când a auzit mulţimea de iubitori ai zeului Bachus de nenorocirea abătută în ceas de noapte ( ... ) a lăsat totul baltă: mese, scaune, pahare, discuţii ( ... ) şi a năvălit, cu mic - cu mare la locul accidentului. Unii au bătut din poartă - n poartă. Urlând ca lupii. Alţii au lovit cu sete uşile de la intrare . Că, aoleo! Se impune a fi dusă victima la spital..” (pag. 34) 
  
Solidaritatea, ideea de bine, de justiţie se manifestă şi atunci când oamenii din sat îşi dau seama că Nae Cucu, pericol public, care aleargă beat pe uliţele satului cu căruţa cu lucruri de furat şi care a rămas nepedepsit pentru moartea Melisei, este prins la furat stâlpi de beton dint-o vie şi legat fedeleş în căruţă de către câţiva săteni şi dus direct la sediul Poliţiei, realizându-se flagrantul care să-l incrimineze să fie „închis, să fie pedepsit, să scape de el” 
  
Indivizii certaţi cu omenia, aşa cum arătam mai sus, sunt tineri, până-n treizeci de ani. Ei sunt copii plecaţi de la ţară, la liceu, la oraş, trecuţi prin învăţământul de zece clase, general, obligatoriu şi promovabil, pe vremea aceea în mod gratuit. Ei erau admişi nu cu examen ci pe baza unei aşa numite verificări înât puteau intra şi cu medii de unu . După prima treaptă puteau urma şcoli profesionale. Aceşti tineri asigurau forţa de muncă în economie în „Epoca de aur”După 1989 această formă de pregătire a fost desfiinţaţă. 
  
Limbajul folosit de aceşti tineri, realist redat de autor, reflectă întocmai cultura asimilată în şcoală, experienţa de viaţă dobândită în contact cu şcolarii de la oraş sau cu mulţimea pestriţă din autobuzele cu care făceau naveta de acasă la liceu. 
  
Limbaj amestecat cu structuri argotice, agramatisme, expresii licenţioase aşezate toate, peste simplitatea vorbirii rurale. Cucu Nae este produsul uman al acestor timpuri, când, mulţi devenind şomeri o iau pe căi greşite. 
  
Autorul îşi concentrează atenţia şi mesajul prin cugetările şefului de post al Poliţiei Muşeteştilor, bun cunoscător al vieţii şi al legii, care judecă şi justifică neajunsurile sociale de azi prin neaşezarea postrevoluţionară în care democraţia este fragilă iar libertatea este confundată cu anarhia. „Ce să-i pretindă, de exemplu, unui tânăr neinstruit, sărac lipit pământului, flămând şi desculţ, fără o carieră, fără visuri şi fără perspective ?” (pag. 62) 
  
Victimă a acestei atmosfere este şi familia lui Alexie Vlăsceanu care suportă o nedreaptă pierdere prin accidentul mortal al fiicei Melisa. Prima reacţie a lui Alexie este aceea de a-l ucide cu mâna lui pe cel vinovat de moartea fiicei, dar timpul, întâlnirea din vis cu Melisa , ideea că pe pământ nu există oameni care să-i facă dreptate, îl fac să se resemneze şi să acorde iertarea creştinească vinovaţilor. 
  
Melisa este singurul „înger” al Paradisului, este fiinţa neprihănită a cărei viaţă este curmată nedrept, violent de către nişte inconştienţi.. Ea este personajul care leagă Paradisul geografic al Viezurenilor de cel biblic (vezi visul lui Alexie Vlăsceanu)  
  
Onomastica personajelor: Cucu, Stârc, Sneură, Rogozanu, se armonizează perfect cu toponimia Paradisului însângerat: Viezureni, Valea Lupilor ( toposuri izolate de lumea civilizată) Si numele unor slujitori ai justiţiei sunt alese simbolic şi sugestiv: Gore Oaseroade (procuror), Calistrat Secură (judecător), Panseluţa Arghir (judecătoare), Magdalena Plisculeanu (judecătoare), Buzdugan (preşedintele judecătoriei), Isailă Guzgan (avocat), Sfârlează (avocat) 
  
Cunoştinţele şi pasiunile istorice ale autorului sunt puse pe seama slujitorilor justiţei, iar bogăţia stilistică este dată de utilizarea unei exprimări metaforice elevate. Credinţa sătenilor simpli în reincarnare este pusă în evidenţă ca trăsătură a gândirii ancestrale. Astfel, se descrie credinţa că sufletele celor dispăruţi se reîncarnează în păsări (zoomorfism) şi revin în locul în care s-au născut. In roman apare porumbelul care zboară spre ceruri, la moartea melisei, , apoi, rândunica , revenită primăvara pentru a-şi face cuib în camera Melisei. Corbul este pasărea prezentă mereu la mormkntul melisei, când tatăl ei, Alexie merge la cimitir şi cu care se întreţine amical, hrănindu-l din palmă. 
  
Romanul se încheie cu moartea tatălui melisei, care, răpus de durere , s-a îmbolnăvit şi „firul vieţii i s-a rupt brusc” 
  
„Cineva a zis că, în clipa în care sicriul cu corpul neînsufleţit a fost coborât în criptă, lângă îngerul de fetiţă, a observat un corb negru care s-a avântat într-un rotocol, cu aripile larg deschise, pe deasupra lespezii reci de mormânt, a dat un uşor croncănit, s-a înălţat apoi năucitor pe verticală şi s-a făcut numaidecât nevăzut” (pag. 193) 
  
Romanul se citeşte uşor, acţiunea se derulează rapid, secvenţele epice fiind bine sudate logic între ele, încât mesajul scriitorului este transparent şi incită la reflecţie Cartea lui Ilie Dobre nu este numai romanul unui accident dintr-un sat uitat de lume. Accidente cu morţi pe şosele vedem zilnic la toate posturile de televiziune, pe când, „Paradisul însângerat” aduce în faţă altă lume, una de legendă, ancestrală, care ne face să reflectăm profund la destinul nostru, lume care, „în marea trecere”, treptat, devine „Paradis în destrămare”, unde: 
  
„Portarul înaripat mai ţine întins // un cotor de spadă fără de flăcări // Nu se lupotă cu nimeni // dar se simte învins // Serafimi cu părul nins // însetează după adevăr, // dar apele din fântâni // refuză găleţile lor // Noaptea, îngerii goi // zgriguliţi se culcă în fân // vai mie, vai ţie, // păianjeni mulţi au umplut apa vie, // odată vor putrezi şi îngerii sub glie //” ( L. Blaga: Paradis în destrămare” 
  
*** 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Paradisul însângerat, recenzie de Dumitru Păsat / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 419, Anul II, 23 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!