Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Alexandru Crăciun         Publicat în: Ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Parabolă târzie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Noi orizonturi pe un alt tărâm  

 

Au trecut câteva zile de la potop. Atâta linişte şi atâta pace! Iar eu mă regăsesc sub plop. Dormindu-mi somnul dulce.  

M-a trezit alarma de la primărie. Avusesem o zi destul de încărcată aşa că vă închipuiţi ce greu mi-a fost să ies de sub aşternut. Era…cred pe la 01:15când mama a pătruns ca o vijelie în dormitor şi m-a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat milităreşte pe mine şi pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând şanţuri în podea cu paşi grei, precipitaţi şi telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele.  

Sora mea nu ştiu…parcă era pretutindeni şi nicăieri, nu o mai găseam. Mă enerva atât de tare regimul de puşcărie pe care-l impunea alarma încât m-am concentrat pe răpăitul brut al ploii în ferestre. Parcă se rupeau norii şi alta nu!  

Mi-amintesc că atunci când ploua – în copilărie – mă retrăgeam într-un colţ şi aşteptam ca Nea Ilie să trăznească toţi draci de pe pământ cu biciul său lung ca o flamandă şi carul făurit din nori ce traversa de la un cap la altul bolta Cerului. Ce fericire mă năpădea când întâlneam curcubeul şi sedentara rouă de pe florile din grădina împlută de prospeţime, de parcă renăşteam odată cu ea la fiecare întruntare cu Sf Ilie.  

Nu răspunde nimeni!  

Mama era foarte agitată. Am avut o tentativă de a o linişti dar am renunţat. Nu era genul meu.  

Ciudat!  

Deşi frica era undeva într-un colţ ascunsă nu o simţeam prezentă. Am un simţ de autoconservare egal cu indiferenţa când vine vorba de cataclisme, chiar dacă în restul timpului mă comport ca o găină – gândesc la rece când vine vorba de rutină.  

În disperarea ei mama ne-a scos afară gândindu-se să ne ducă undeva pe câmp la înălţime unde apele – credea ea – nu ne pot atinge. Mereu am admirat-o ca femeie pentru că – deşi se confrunta cu Tartari în fiecare clipă a vieţii ei mărunte – mereu se gândea să ne fie nouă bine, faţă de mine care mă bucuram pe atunci să simt lacrimile feonixului sacru căzând împrejurul meu iar cerul ca un fum negru de ceanură era presărat ici-colo de artifici albastre şi crâmpeie de tunete.  

Planul a căzut! Uliţa se preschimbase-n Marea Neagră;cu malurile umflate de apă făcea imposibilă ieşirea din urgie.  

Reîntorşi în casă mama ne-a ordonat să fim cuminţi după care dispăru pe uşă în neant. şi iată cum - singuri – eu şi sora mea rescriam istoria neînfricatului Noe. Din fericire mama s-a întors – dar nu pot să omit că lipsa ei mi-a produs un disconfort enorm – cu veşti exact ca porumbelul ce descoperise limba de pământ pe care Noe reclădise cerul.  

Din cele povestite poliţia mobilizase săteni să stăvilească suvoiul de apă care ameninţa să-şi iasă din matcă. Ca un adevărat imperator Primarul veghea lucrările de la faţa locului împiedicând mulţimea adunată să o ia razna. Ca orice hazard a adus şi câteva evenimente nefericite. După spusele maică-mii câteva case au fost inundate deşi îngrijorarea nu îi era nici pe de parte acolo. Am făcut un efort ca să ghicesc ce poartă în minte şi dintr-o dată becul de la avarie m-a iluminat.  

Bunicul! Îi stă gândul la bunicul!  

Datorită celor auzite mintea proiecta deja scenarii din cele mai felurite. Apele umflate ale Coiscăi ieşind din matcă şi răscolind asfaltul, inundând curtea şi odăile casei bătrâneşti. Vedeam cum mobila e luată de apă, pereţii se crăpau, soba plesnea iar…bunicul adormit stătea în locul unde apa năvălea săpându-i mormântul. Iar noi a doua zi găseam casa în ruine.  

Am înghiţit în sec şi m-am rugat – lucru rar la mine în acea vreme – de-a lungul întregii scene. Cât mă bucur că totul s-a încheiat cu bine iar bunicul e sănătos şi se simte bine. Cum se întâmplă adesea visul nu e întotdeauna realitatea în desfăşurare, am aflat cu surprindere că bunicul meu de la Berislăveşti a dormit la adăpost în tihnă pe tot parcursul ploii.  

Cum zicea şi Eugen Ionescu într-o carte pe care nu mi-o mai aduc aminte:,, Ideologiile ne separă. Visele şi suferinţa ne apropie.”Sau şi mai bine:Totul e bine când se termină cu bine!”  

Viaţa e o scurtă reverie…  

 

Referinţă Bibliografică:
Parabolă târzie / Alexandru Crăciun : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1038, Anul III, 03 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Alexandru Crăciun : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru Crăciun
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!