Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 136 din 16 mai 2011        Toate Articolele Autorului

PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am primit cu bucurie interioară, vestea beatificării celui care a fost Papa Ioan Paul al II-lea, persoană si personalitate  complexă, multivalentă, asemeni vremurilor pe care le-a trait. După numele său de mirean - Karol Józef Wojtyła - s-a născut la 18 mai 1920, la Wadowice, lângă Cracovia, şi s-a întors la Tatăl Ceresc în 2 aprilie 2005, plâns şi vegheat de întreaga comunitate mondială creştină, în primul rând catolică.
 
Înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, ca tînăr este interesat de filozofie, de poezie şi chiar de teatru. Urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii Jagielloniene din Cracovia (închisă în 1939), iar din 1942 găseşte în Teologie marile răspunsuri după impactul avut asupra sa de ororile războiului. într-o Polonie sfârtecată şi călcată de ambele totalitarisme. Duce o viaţă grea, plină de frustrări. Mama murise în 1929. În 1941 îşi pierde şi tatăl. Cu toate acestea, isi continuă studiile şi devine preot catolic din 1 noiembrie 1946.

În 1948 este doctor în teologie, după studii la Universitatea Papală Angelicum a  Vaticanului (temă: Sf Ioan al Crucii). Predă teologie morală la Cracovia şi Lublin. Este doctor şi în filozofie (temă: Max Scheller). La 13 ianuarie 1964, devine episcop de Cracovia, iar la 29 iunie 1967 cardinal.

A fost ales papă la 16 Octombrie 1978, într-un moment în care totalitarismul marxist părea mai viguros ca oricând, dar lumea nu mai suporta apăsarea dictaturilor. În China aveam să auzim despre Deng Xiaoping ce urma să biruie pe radicalii revoluţiei culturale. Anul 1984 avea să se numească anul orwellian, consecinţă a apariţiei binecunoscutului roman „Ferma animalelor”.
 
La un an după ce devine Papă, în iunie 1979, făptuieşte prima sa vizită în Polonia şi redă speranţă nu numai poporului polonez ci şi celorlalte din Estul comunist. Greviştii de la Gdansk şi preoţii alături de mulţi intelectuali capătă curaj să reziste în lupta lor de eliberare de sub comunism şi reuşesc să impună sindicatul Solidarnosc. În ianuarie 1981, Lech Walesa este primit la Vatican, spre îngrijorarea întregii nomenclaturi comuniste. În iunie 1983, o a doua vizită a Papei Ioan Paul al II-lea revigorează speranţa în întregul Est aflat sub stăpînirea şi influenţa atee a comuniştilor. La 1 decembrie 1989, când Gorbaciov vine la Vatican, pentru a se întâlni apoi cu Bush în Malta, nu mai rămăsese în Europa decât Ceauşescu să se retragă fără vărsare de sânge, dar după cum ştim nu a fost aşa şi ne întrebăm de ce nu a fost cu putinţă?

Ce ne uimeşte pe noi ca oameni, este că marea lucrare papală a fost săvârşită de către un om care fără voinţa şi ajutorul lui Dumnezeu nu ar fi reuşit, amintindu-ne că la instalarea în suprema funcţie avea deja vîrsta de 58 de ani! De-a lungul anilor care au urmat, lupta Papei Ioan Paul al II-lea cu vârsta şi cu boala (Parkinson) a întărit sufleteşte pe mulţi şi i-a facut să nu abandoneze idealul propus.

Papa Ioan Paul al II-lea a dus până la capăt unul dintre cele mai lungi pontificate din istorie. A exprimat punctul de vedere catolic în toate marile foruri internaţionale.
A implicat ţesătura diplomatică a Vaticanului în probleme complexe ale păcii interne şi externe: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine ş.a.m.d. În rest, se vorbeşte mult de marile merite în promovarea dialogului ecumenic şi interreligios, ale cărui rezultate rămân însă a se vedea în anii ce vor veni.

Era un desăvîrşit diplomat, crea evenimente: pe de o parte vizitele apostolice, pe de altă parte canonizările şi beatificările, ca şi atragerea spre Roma a aproape 20 milioane de pelerini. A reuşit performanţa excepţională de a obţine simpatia tinerilor,
fără a face concesii doctrinare în acele probleme delicate proferate de postmoderni cum ar fi celibatul preoţilor, homosexualitatea, avortul, hirotonisirea femeilor.
 
Este impresionant de subliniat încă un aspect: la 13 mai 1981 o veste a zguduit lumea, şi anume, cu puţin înainte de a-si începe slujba din Piaţa Sf. Petru din Roma, Papa Ioan Paul al II-lea a fost împuşcat şi rănit grav. Câţiva ani mai târziu, agresorul aflat în închisoare avea să fie vizitat de Papa şi iertat!
 
***
Noi românii ne vom aminti multă vreme cât de europeni ne-am simţit la vizita regretatului Papă Ioan Paul a II-lea la Bucureşti, în 7-9 mai 1999, primit de întregul cler cu întâi stătătorul bisericii, Fericitul Patriarh Teoctist. Este demn  şi totodată necesar să evocăm şi să facem o paralelă biografică a celor doi inalţi prelaţi.
 
Născut în 7 februarie anul 1915 sub cerul ce înconjura planeta Pământ, copilul de atunci Teodor Arăpaşu (viitorul patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Romîne) a respirat aerul încălzit de glonţele  primului război mondial, gloanţe care au sfredelit sute de mii de tinere piepturi... şi au lăsat mii de invalizi. Generaţia domniei sale creştea, se dezvolta să fie carne de tun pentru al doilea război mondial, pus la cale de cei puţini, pe principii economice, împotriva voinţei celor mulţi care totdeauna au fost şi sunt împotriva războaielor.
 
Asemeni păstorului David, ducea şi el turma părintilor la păscut, dar se vede ca Dumnezeu alege (ca si in noaptea Sfânta a naşterii lui Iisus), pe cei din apropierea turmelor, oameni simpli, cu sufletul curat si credinţa nădajduitaoere în Slava şi dreptatea Lui. La o vârsta fragedă, când alţi copii sunt încă ocrotiţi, nu se desprind de părintii lor, el a simtit o chemare fata de un Necunoscut mai putenic decât familia care-i oferea comuniune şi comunicare. Acel necunoscut a fost mai atrăgător, şi ierarhul de mai târziu a avut harul şi l-a identificat ca fiind dorul de Dumnezeu.
 
Îi rămăsese în minte Casa Domnului, mânastirea din apropiere unde îl dusese sora mai mare şi mai ştia că drumul către aceasta duce prin pădure. A traversat pădurea singur, fără teama de animale sălbatice, ca intr-un prim fragment dintr-un film al iniţierii! Înzestrat în suflet şi simţire cu receptori pentru mesajul divin, pentru completarea acelui gol plin de nesaţiu al spiritului (”pentru că omul mai traieşte şi cu Cuvantul Lui Dumnezeu, nu numai cu pâine”), pe care nu-l poate da decât apropierea de Dumnezeu, şi-a găsit calea spre slujirea altarului şi făptuire.
 
Dumnezeu, cunoscându-i sufletul a îngăduit  să urce scara ierarhica până la vârf şi să fie ales chiar Patriarh in 1986. Au fost trei ani de încercări, discutabile din punct de vedere uman. Au urmat evenimentele din decembrie şi retragerea sa temporară spre meditaţie, rugăciune, penitentă chiar, câteva luni în Mânastirea din Sinaia.
 
Ceva în alchimia sufletului său s-a intamplat...în 1990. „Am simţit ca Dumnezeu m-a părăsit din 1990, pâna la vizita Papei în 1999” avea să mărturisească într-un interviu. „Cunosc aceasta stare abisală care îi încearcă din când în când pe oameni!” a adugat domnia Sa. Acum noi putem să afirmăm că a fost tot lucrarea lui Dumnezeu, pentru că nimic nu se intâmplă fără voia Lui Dumnezeu! 
 
Va fi avut PF Teoctist multe zile şi nopţi (o mie?) în cei nouă ani (cifra sacră de trei ori câte trei!), de adâncă frământare, de rugăciune şi zbucium interior, perioada când s-a simtit înstrăinat de Dumnezeu. Poate nu întâmplător i s-a dat aceasta trăire, până a avut o revelaţie: a găsit calea care ducea la împlinirea misiunii sale pe Pământ, şi anume întinderea mâinii către conducătorul bisericii catolice, pregătirea primei întalniri istorice după aproape o mie de ani de la marea schismă din 1054!
 
Dacă privim harta Europei ne dăm seama că  locul de naştere a celor doi mari ierarhi, din punct de vedere geografic, a fost destul de aproape: Cracovia-Polonia şi Botosani- România. Ambele ţări au devenit o dată cu insturarea regimului comunist ateu, scaun de domnie a puterii satanice. Apropiaţi ca vârstă, au fost martorii aceloraşi evenimente istorice! Dumnezeu a hotărât ca doi fii aleşi din sânul acestor două popoare remarcabile prin intensitatea credinţei „călite ca aurul şi argintul prin focul suferinţei” să facă primul pas spre ceea ce şi-a dorit  El - ca biserica sa fie Una, pentru că Dumnezeu  Unul Este! Tot Dumnezeu le-a arătat că Satan poate să fie supus cu armele cugetului, pentru că la armele de foc este invulnerabil. Ca Satan să dovedeasca Domnului ce fiinţă bicisnică a creat, în imensa lui viclenie, în numele materiei – ca duşman al Omului -  îi indeamnă pe oameni să  folosească armele şi nu numai, unii împotriva altora. Razboiul nevăzut dintre forţele binelui şi răului, din nefericire, continuă. Durata lui depinde de oameni, de puterea lor de înţelegere şi implicare!
 
Modele de căinţă şi iertare, atât Papa Ioan Paul al II-lea cât şi Patriarhul Teoctist ne dau puterea să rostim: Dă Doamne nouă şi altora această putere! Inspiraţie şi ajutor divin a fost întâlnirea Papei Ioan Paul al II-lea cu PF Teoctist, prilej de imensa bucurie pantru credincioşii ambelor biserici, atît la Bucureşti cât şi la excepţionala primire organizată la Vatican pentru Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, în octombrie 2002. Înalţii ierarhi au facut ceea ce era mai greu - primii paşi. Prin multă rugaciune şi voinţă a oamenilor s-a dovedit că apocaliptica cifra (care este nume de om) 666, poate fi răsturnată şi transformata în (1)999, adică mugur de speranţă a înfrângerii totale a Răului, a salvării omenirii prin Iubire. Ne rămâne nouă şi urmaşilor noştri să facem restul. Reţeta o cunoaştem din spusele Fiului Lui Dumnezeu, cel  ce avea sa fie Răstignit,  ÎNVIAT şi înălţat la ceruri: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu”. Să nu uităm că sfinţia Sa Ioan Paul al II-lea a fost şi este poet, ca dovadă că inspiraţia curge tot din torentul divin. Redau din profunda sa operă, spre meditaţie:
 
Cântec despre Dumnezeu ascuns (fragment)
 
Ţărmuri pline de linişte
Îndepărtatele ţărmuri ale liniştii încep chiar dincolo de prag.
Nu vei zbura pe acolo, precum o pasăre.
Trebuie să te opreşti şi să priveşti mai profund, tot mai profund,
până vei reuşi să-ţi desprinzi sufletul de adâncuri.
Acolo de priviri verdeaţa nu se mai satură,
şi nu se mai întorc ochii legaţi.
Ai crezut că viaţa te va ascunde de cealaltă Viaţă
în străfunduri adânci.

Din acel torent - să ştii - că nu e întoarcere.
Cuprins de tainica frumuseţe a veşniciei!
Să rezişti şi iar să rezişti. Să nu întrerupi zborul umbrelor,
numai să rezişti tot mai simplu şi tot mai clar.
 
Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea tot în luna mai, la doisprezece ani (12 sau altfel scris 1+2=3 ceea ce ne duce cu gândul la Sfânta Treime) de la istorica sa vizită din 1999 la Bucureşti, este prilej de înmulţit lumina interioară, bucuria şi zâmbetele!
 
Dr. Elena ARMENESCU
Bucureşti
12 mai 2011     
------------------------------------------
 
Elena Armenescu
PSALM
 
Cu troiţe la răspântii şi gânduri păgâne
Te întîmpină lumea azi pe Tine, Stăpâne
Răutatea ne-mpresoară, singuri nu putem scăpa
Vindeca-i Doamne! doar Tu ne mai poţi salva!
 
Sunt trădător, promisiunea din copilărie
Că am să-ţi dărui toată iubirea numai Ţie
Am încălcat-o! Am oferit-o celui apropiat
Ce mi-a zdrobit inima, sufletul mi l-a ghimpat.
 
Pentru că el, vicleanul, în straiele minciunii
S-a-nveşmântat şi aprinzând tăciunii urii
A încolţit în mod misterios în mine neiertarea
Mă bântuie! vuieşte uneori în  piept ca marea.
 
Simt atunci că-ncet de Tine mă îndepărtez
Adâncurile tenebroase cu raţiunea iar scrutez
Şi le găsesc gemând prelung de animalitate
Ca omul aflat în agonia junghierii pe la spate.
 
Într-o zi cenuşie am constatat cu groază şi uimire
Că pot chiar eu ucide-n apărare şi iute citire
Am dat Psalmilor izbăvitori de suspin şi plâns
Redă-mi Doamne iarăşi partea mea de surâs!
 
Altădată psalmistul înţelept şi binevestitor
Destăinuia Domnului necazul lui sfâşietor
Pe vrăjmaşi îi bestema, Pe Domnul îl implora
Doamne! Cercetează pe cel drept şi credinţa sa!
 
Buzele duşmanilor au grăit deşertăciuni
In loc să rostească în zorii zilei rugăciuni
Nu aş striga : zdrobeşte braţul celui păcătos!
Aş zice: iartă-l, luminează-l, cum ne-a învăţat Cristos
 
Dar iată: cu troiţe la răsruci şi gânduri păgâne
Te întîmpină azi lumea  pe Tine, Stăpâne
Răii ne împresoară, au zămislit numai păcat
Vindecă-i Doamne! Fă iarăşi Pământul curat!
  
Referinţă Bibliografică:
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 136, Anul I, 16 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!