Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe când eram elev la liceu in Oradea ,aveam cazarea la un internat pe o strada strajuita pe ambele parti de falnici castani ,strada care si-a capatat numele de “Strada Castanilor”.Părintii fiindu-mi săraci si foarte departe nu puteam să merg acasă decât in vacante vară,de Crăciun ori de Pasti .Când mă intorceam de acasă cu straiţa plină de bunătaţi eram condus la gară ori de tata ori de mama.Distanţa pană la gară era mare ,drumul pe jos era anevoios uneori pe ploaie ,alte ori pe zăpadă si mai mult prin pădure .Odată la un Crăciun tata fiind plecat iar mama bolnava nu aveam cine să mă conducă la gară .Am spus lui mama să nu-si facă griji că am să i-au câinele din curte,câine pe care il chema Codru si am să merg insotit de el .De multe ori cănd mergeam cu tata sau cu mama prin acea imensă pădure parcă mă cuprindea frica ,la cel mai mic foşnet al frunzelor uscate tresăream ,dar cu Codru parcă eram mai in sigurantă. 
  
Acel animal ,acel câine era atât de cu minte ,isi iubea atât de mult stăpânul incât a mers alaturi de el 25 de Km.prin zapadă si viscol prin acele păduri imense pană am ajuns la Gara Balc.Acolo pe peronul gării acel animal parcă stia că am să-l las singur ,se gudurea in jurul meu ,isi flutura coada stufoasă si parcă mă intreba: - unde te duci stăpane ?. 
  
A sosit trenul,m-am urcat in vagon ,trenul s-a pus in miscare si câinele Codru ,prietenul meu de drum era gata să sară pe scările vagonului unde a văzut că am urcat .M-am uitat pe fereastră ,el plângea (scăuna) fugind după tren pană când nu l-am mai văzut .Si ce credeti ?: Codru s-a intors singur acasă de unde a plecat. . 
  
Pe când eram funcţionar principal la Primăria Comunei Zalnoc ,stăteam in chirie la familia Pop George ,oameni tare de treabă - Dumnezeu să-i odihnească că s-au dus spre cele vesnice. Când mă gaseam pe teren in satul natal Dumuslău rămâneam peste noapte la părinţi. Dimineaţa când mergeam la servici trebuia să trec prin ograda lui Gurzău Aurel unde aveam un “dusman”.Era un câine de ogradă ,care ori de câte ori mă vedea că trec,se repezea la mine ,ba chiar odată m-a muşcat de un picior.Umblam pe atunci cu un băţ in mână, poate pentru a mă sprijini când era noroi ,poate pentru a mă apăra de câinii cei răi ,sau poate pentru a mă afla in treabă. Am incercat in ultima vreme când mergeam prin sat să urc pe ulicioară ,pe lângă casa cu pricina ,dar in zadar ,javra nu mă lăsa in pace .S-ar fi zis că am faţă de câine ,o datorie pe care nu voiam să i-o plătesc .Chiar si umbra mea pe drum ,îl tulbara din liniştea sa casnică .Drept care ,dela o vreme incepusem să-l urăsc ,căci numai pe mine mă lătra când treceam pe acolo.Adeseori eram nevoit să arunc băţul ,sau o piatră ca să scap de el .Vădit lucru că in ochi săi ca si in ai mei se putea citi ura .Când privirile noastre se intâlneau scăpăra ceva din senin .Mai târziu m-am hotarat să-mi schimb atitudinea faţă de el. La inceput , din prevedere , îmi ascundeam băţul sub haină când treceam prin faţa ogrăzi sale ,si când se repezea să mă latre ,eu il luam cu binele pe duşmanul meu nepotolit. "Măi prietene, ce tot ai cu mine? - îi spuneam, arătându-i o privire plină de bunătate, el mă hămăia odată, de două ori, bănuindu-mă că am sub haină băţul cu care îl deranjam de multe ori, eram cum s-ar zice în armistiţiu. 
  
După câteva zile de incercare, lăsai de tot bastonul (băţul) acasă ,si treceam nestingherit ,căutând privirea lui cu iubire si cu mila. "Ce mai faci prietene? - îl întrebam cu glas blajin, şi el îmi răspundea cu coada lui stufoasă pe care o vântura ca pe un steag de pace. Şi am rămas prieteni, dându-ne bineţe de cîte ori treceam prin faţa ogrăzii sale. 
  
In gând îmi ziceam : - până si animalele înţeleg cum se cuvine legea iubirii adevarate. Dar noi cum înţelegem iubirea lui Dumnezeu faţă de noi? Răspundem noi cu aceeaşi iubire? 
  
Când iubeşti, dragi cititori, descoperi în tine o nebănuită bogăţie de tandreţe şi duioşie şi nici nu-ţi vine să crezi că eşti în stare de o astfel de dragoste. Aşa că, iubiţi !!!!!!!.  
  
 
  
Ionel Cadar 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!