Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   



Pamflet: Confesiunile unui
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
"Sunt lucruri pe care oammenii nu vor să le audă” ...  
  
Confesiunile unui „ajuns” ... de râsul curcilor!? 
  
Împopoţonaţi, plini de ei nevoie mare, mahărilor în general, cine şi de unde vor fi ei, nu le mai stă mintea la ... trecut! Nu-şi mai văd capul de treburile prezentului iar de-ale altora, doar dacă se „ciondănesc” cu ale lor. În rest ei, rubedeniile şi mezalia(n)ţii întru interese. Trecutul s-a dus ca şi cum n-ar fi fost. Sau totuşi dacă, a fost şi rămâne un „mort viu”. L-au folosit ca marotă cât le-a trebuit, a „bătut” cu el „împăiat”, pardon, înfăşurat, în suluri extrase din cotloane de arhive, îndosariat în mormane de acte de proprietate pe la uşi de primării, tribunale şi notariate, dar acum gata, hasta la vista! Adios, muchachos! Nu mai e fresh, demult. Dacă te-mpovărezi cu el, te legi la cap când nu te doare. Putea şi pute încă. E fără folosinţă sau cel mult de unică folosinţă, cum se zice. Cum şi e, de fapt! Din păcate. A fost valabil, chiar dacă „ornat” şi trunchiat, înainte de 89 şi imediat după, când ne-am mai dumirit şi, zice-se, ne-am luat porţia de ... libertate! Care n-a ajuns, însă, pentru toţi. Pentru că, nu toţi stăteau la rând. Şi nici toţi socoteau de-mpărţitul, că nu-l ştiau. Era ţinut la secret, în „boaghe”. Să perpelească.. „Împărţitorul” (horribile dictus!) era la ei. Era pe apucate şi dând din ... coate! Ca şi suitul în balconul ... primăriei ( prin analogie cu al C.C.-ului ) la „circul” din decembrie! Ăia de la „Bucale”, după fuga lui Ceaşcă, aruncau cărţile, „operili” şi portretele dictatorului şi sinistrei, omagiile. Cântăreau din priviri, lacomi sau curioşi, seifurile, doar-doar ...  
  
Aştia de-aici, vorbele şi împroşcarea lor în toate vânturile. Triate şi curăţite de încărcături emoţionale, împănate de promisiuni ca să nu distrugă speranţa, avântul (mai ales) electoral. Că nu se ştie. Vin alte timpuri! Când „scuipatul” împăna în draci şi era împrăştiat cu dărnicie şi direcţie (din guri frumos ... clătite, clevetitoare, plăcut mirositoare, prevăzute cu fălci scrâşnitoare!) trecătorilor, socotiţi obedienţi foştilor „ciocoi” comunişti. Unii aplaudau, iar alţii se încruntau. Alţii se supărau şi luau ... foc, un fel de auto-combustie pentru a simula nemulţumirea şi a atenţiona „unşii” că vor trebui să fie luaţi în seamă, la o adică. Mulţi nu se poziţionau. Că nu ştiau cum pică vremurile, şi nici „când” şi „dacă”, Ciuruitul. Însă „rândul” era sacrosant. „Instituţia” cozii, copilul nostru vitreg, încă funcţiona. N-ajunsese, e drept, la perfecţiunea de astăzi. Ramificată. Era „mândria” noastră, proba noastră de rezistenţă în faţa inepţiei, nedreptăţii şi fărădelegii totalitare. Proba de respect şi plecăciune în faţa evidenţei oneste afişate. La mulţi organic asumate, la alţii, de sanchi. Unii treceau peste, altora li-l ţineau alţii. Era ca la chioşcul de pâine, de mai ieri.. Tot (şi toţi) la raţie. Pe bonuri de ... bonus de ... simpatie, rudărie, coterie, veresie, sponci, ochi ... albaştri! P-ăştia din urmă, aproape obligatoriu. De data asta, fără terezie! Cu „măsuri” neortodoxe şi care de-atunci au devenit „marcă înregistrată” în mâna unora. În materie de împărţit ... dreptatea cerşită, funcţiile râvnite, pădurea rărită şi apoi tăiată fără rânduială şi pe „şnăpăneală” în beneficiul proprietarilor de drept sau de ocazie, pământul care prea ne înghesuie dar şi (încă) ne suportă, favorurile tânjite ş.a. Cele din urmă, nu prea multe. Bune şi-alea, ziceam, de cât deloc. După atâtea chingi şi înfundare de rătăciţi, sperioşi şi zgribuloşi (sic!), (vorba poetului, ... frig/şi ceaţă/iar s-arată soarele) iluziile solidarităţii „în bine” păreau a se înfăptui. Ea fusese prezentă doar la necazuri şi privaţiuni. Şi la criteriul „lipiţi pământului” şi ceva înainte cu ... ”lucie”!.  
  
„Şi cei mai de sus, au fost tot aşa ? Adică, la fel !?, a întrebat cineva. 
  
„Şi ei, ce credeai?  
  
„Şi-acum!?  
  
„Ce şi-acum!?  
  
„Vorbe! Vorbim, vorbe ...  
  
„La muncă, nu la întins mâna, a căinat unul strecurând parcă cinic o şuviţă de optimism care nu s-a adeverit pe parcurs. Ba, dimpotrivă.  
  
„Şi uitătura, peste marginile locului în care te-ai crezut că eşti buricul pământului. Şi stăpân peste el şi peste multe alea, a completat celălalt, răvăşit şi schimonosit de întâmplări la care n-ar fi crezut că poate fi martor în vecii vecilor ...  
  
„Ieşitul din rând” s-a făcut pe neve. Falia s-a produs sub ochii noştri. Cu condamnabilă îngăduinţă şi prin nebăgare de seamă. Şi asta poate fi o complicitate. Râzând şi ploconind la greu. Temeneaua făcută poate fi şi ea o virtute. N-ai fi crezut niciodată că poate fi şi semn clar de servitute. Eşti în sfârşit pătruns de adevărul cu care te-au dădăcit veacuri de-a rândul strămoşii, aia cu „capul plecat...”. Zici că te pui în slujba adevărului, dar chinui în continuare la ... sluj”. Şi dăi, şi dăi ... la şters urme (pete ale trecutului biografic care nu cadrau) şi pupat ... funduri care pe unde vor fi, de orice culoare, doctrină, sus să fie, în vârful ierarhiei sau prin preajmă. Unele strâmte că nu le încape jilţul, altele revăraste peste spetează, parcă pentru a le păstra drept rezervă pentru ai noştri ... Sau ai lor!?...Păi, parcă ...  
  
( din vol. „Confesiuni în pleaznă, cu năduf şi sictir!”, în curs de apariţie la Casa de editură „Amurg sentimental”) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Pamflet: Confesiunile unui ajuns de râsul...curcilor ! / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 219, Anul I, 07 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!