Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Paharele de cristal…
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E duminică. După ce am servit prânzul, deşi nu sunt mare consumatoare de băuturi fine, mă mai răsfăţ, uneori, cu câte o gură de...ceva. Azi, un digestiv italian. O fac mai mult de dragul paharelor. Le-am adus, cu mare grija, din Praga. 
  
Ele îmi amintesc însă...şi îmi vine să zâmbesc, de câte ori îmi amintesc...de alte pahare...tot de cristal. 
  
În noaptea de 17 spre 18 Decembrie, 1989...când în Timişoara izbucnise cu foc Revoluţia...un miliţian (pe atunci)...să-i zicem Geo...era de serviciu...la casa lui Ceauşescu, de pe b-dul C.D.Loga. Asculta, cu înfrigurare, la radio, cum revoluţionarii spărgeau magazinele...luau din ele mărfuri...pe apucate...iar forţele de ordine nu mai făceau faţă. Din librării şi biblioteci erau scoase cărţile „iubitului preşedinte”, pentru a fi aruncate...incendiate...în stradă. 
  
Se gândea cu groază, că nu va trece mult şi vor ajunge şi la obiectivul păzit de el. Avea acasă nevastă şi un copil. Îl vor lovi şi pe el revoluţionarii...doar să nu-l schilodească sau să-l ucidă. Cu singurul pistol din dotare...ce să facă? Îşi suna şefii, să ceară întăriri...dar toţi erau prinşi în nebuna vâltoare a evenimentelor. Mai făcu un rond, să se asigure că totul e ok...pentru ce? Ca să dea cu bâtele revoluţionarii? Erau în Calea Şagului. Mai era ceva vreme...până să ajungă la el. 
  
Paharele de cristal! Ăsta-i fu primul gând. Le admira, mai mult decât orice în casa aia. Nu mai stătu pe gânduri...desfăcu, la repezeală, lenjerii şi pijamale (noi, sigilate...ceauşiste) şi înveli pahare...de cogniac, de vin, de apă, de şampanie...de toate felurile. Le puse într-o husă de plapumă şi...la maşină cu ele!  
  
Până să vină valul cu revoluţionari...făcu vreo 3-4 ture...cu ce considera valoros...sau pe gustul lui. Dusese tot la un garaj pe care-l avea închiriat...fără ştirea nevestei. 
  
Şi-a ascuns pistolul...şi aştepta... 
  
Au venit... 
  
Sincer...a luat-o la goană.  
  
A doua zi a fost destituit...pentru că cineva îl urmărise şi luase pistolul din ascunzătoare. A fost implicat într-un proces...şi achitat, după un timp. 
  
Ajuns „şomer”, şi-a cumpărat , la început un tir...apoi 2...3...Aducea marfă din Germania, pentru diverse firme. Ca patron, alte uşi au început să i se deschidă. 
  
Mai apăru un copil...la mare distanţă de primul...dar şi un motiv în plus pentru „tăticu”...să fie mai strângător.  
  
„Măi, într-o seară...zice nevastă-mea...hai să ne jucăm de-a Nea Nicu şi de-a Leana...ne-am pus pijamale originale...şampanie...de-aia bună...în paharele lui de cristal...dă-l în mă-să, mă gândeam...că e din sudoarea noastră...şi uite-aşa a apărut ăsta micu”...povestea senin, la o cafea, Geo. 
  
Îşi finaliză şi studiile superioare....aşa...între curse, iar când se ivi un post bunicel, se reangajă...în poliţie. 
  
Toate fufele din centru şi toţi bişniţarii anilor 90 erau...pe mâna lui. 
  
Avea camera lui la cel mai luxos hotel din centru. Veneau „ucenicii” poliţişti...valutiştii...târfe...de tot felul...de la alea ce fac baloane la colţul străzii, până la cele care „intermediau” contracte internaţionale. Mafioţii italieni erau mici copii... 
  
„Mi-e silă, tu...de toţi şi de toate...să-mi bag picioarele...am tot ce vreau...trage şi tu o linie , dacă vrei...e verificată...numai curva aia de nevasta-mea nu mă mai primeşte în patul ei. Măi, o ştiu de când mergea la grădiniţă. Eram licean...şi-i puneam piedică, că prea era ţanţoşă. Aşa e şi acum. Spune-mi, ce n-are?  
  
I-am făcut casă de vacanţă, i-am luat bijuterii, blănuri...copiii au tot ce vor...şi bonă şi meditaţii la tot ce i-o fătat ei mintea...şi tot nu-i bine. Cică nu-s model pentru copii.  
  
N-are pe nimeni, javra...că o urmăresc...dar nici pe mine nu mă mai vrea.” 
  
Mă uitam la el şi mi se părea că sunt la un film. Ce se alesese de omul ăsta care nu ştia, la vremea când l-am cunoscut, să vorbească despre altceva decât despre casa şi familia lui? 
  
„Ce-ai făcut cu paharele de cristal? Alea...ceauşistele...”îmi trăzni prin minte. 
  
„Măi, îs tot acolo, în garaj. O murit moşu, proprietarul...şi l-am trecut (garajul) pe mine.” 
  
Am plecat. După vreo lună, mă sună nevasta lui Geo. Mă invita la masă, la ei. Stupoare! Cu ce ocazie? 
  
Venise un taxi după mine (de la noua firmă a d-nei...). Casa la care am oprit era o vilă cochetă, de bun simţ. Când s-a deschis uşa...magie! Tot holul era numai vitrine...pe înalţimea pereţilor...cu pahare de cristal...lucrate manual...iluminate artistic, într-o paleta plăcută de culori. La intervale regulate, unghiul de reflecţie se schimba. 
  
„Băi, soro...ar crăpa Ceauşescu de-ar vedea ce-am făcut cu paharele lui...”mustăcea Geo. 
  
La mijlocul livingului, o masă îmbelşugată. Am fost invitată să iau loc. Nu mă mai săturam să privesc...minunea de culori transparente...era un efect hipnotizant. 
  
„Azi e un dublu eveniment…dar, ca în bancurile cu Bulă...cel vesel sau cel trist să-l zic primul?” 
  
„Cel trist...ca să rămână bucuria la urmă...” decretai. 
  
“E 26 ianuarie (când, pe vremuri, sărbătoream ziua de naştere a iubitului conducător)…dragi tovarăşi şi pretini...jur că-i parastas pentru Nea Nicu...jumătate din tot ce-i pe masă...că m-a făcut om, sărmanul.” 
  
Mă bufnise râsul. Doamne, iartă-mă! Dar şi Geo şi nevasta lui erau foarte serioşi...aşa că, mi-am revizuit atitudinea. 
  
“Şi care-i al doilea eveniment?”întrebai plină de nerăbdare. 
  
“Al doilea e că, azi, m-a iertat nevasta-mea...după o lună de stat la unguri...la dezintoxicare...pentru că i-am făcut vitrinele astea...de ziua ei!” 
  
Toţi am râs şi am aplaudat „marea împăcare”. 
  
Nu mai ştiu ce s-a mai întâmplat...cu Geo şi familia lui. Viaţa ne duce şi ne aduce împreună...dar, de câte ori beau...aşa...o gură...de ceva bun, din cupe de cristal...îmi aduc aminte de vitrinele multicolore...cu paharele lui Nea Nicu...şi chipurile fericite ale celor care redescoperă fericirea. 
  
În cinstea voastră! 
  
Timişoara, 27.02.2011 Corina – Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Paharele de cristal… / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 58, Anul I, 27 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!