Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

ORICE DRUM SE PARCURGE PAS CU PAS
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Drumul prăfuit se întindea şerpuind printre dealuri până departe în zare. Mergeam de multă vreme şi totul părea lipsit de sens. Încercam să îmi coordonez fiecare pas pe care îl făceam. Mă sileam să nu dau atenţie detaliilor şi să mă concentrez strict asupra traseului pe care îl urmam aproape instinctiv. Harta o consultam din când în când cu scopul de a consemna poziţia mea ce se schimba de la o oră la alta.  
 
„Ce se întâmplă cu tine?” m-a întrebat cu mirare Sebastian. „Încă puţin şi vom ajunge în vreun sat sau vreo comună din împrejurimi. Nu ai de ce să te îngrijorezi. Ai încredere în mine. Am mai trecut prin situaţii similare. Crede-mă!”  
 
În sinea mea nu îmi venea să îi dau crezare. De multe ori am auzit cuvinte de încurajare bazate pe aşa numita „gândire pozitivă” şi menite să îţi ofere suport moral când treci prin momentele dificile. Realitatea este că de multe ori am încercat astfel de tehnici, însă rezultatul nu a fost niciodată pe măsura nevoii pe care o aveam.  
 
„De unde să ştiu că nu îmi oferi din nou nişte încurajări fără suport real?” i-am răspuns direct. „Mai degrabă aş dori să îmi spui care este părerea ta şi mai puţin mă interesează să îmi adresezi cuvinte de încurajare fără suport real.”  
 
Încrederea ca Reper al Speranţei  
 
„Ar trebui să mă crezi,” se limită să îmi spună Sebastian. „Uneori încrederea îţi rămâne singurul lucru de care te mai poţi prinde cu nădejde,” continuă enigmatic. „Nu ştiu dacă m-ai înţeles, dar faptul că am parcurs douăzeci de kilometri pe jos nu înseamnă mare lucru, dacă nu ai ales şi direcţia cea bună. În ceea ce ne priveşte, te asigur că ne îndreptăm spre o localitate care în curând va apărea la orizont.”  
 
„Dar harta pare să spună altceva. Priveşte punctele pe care le-am marcat. Nu este nicio aşezare umană pe o rază de şaptezeci de kilometri, cel puţin conform estimărilor mele făcute până în clipa de faţă.”  
 
Nu îl înţelegeam deloc pe Sebastian. El a insistat să plecăm la drum numai cu o hartă turistică de uz general, fără busolă, GPS sau ceva asemănător. De dimineaţă totul părea în regulă, dar după ce am parcurs o anumită distanţă am început să sesizez o discrepanţă tot mai mare dintre hartă şi ceea ce observam pe teren.  
 
Mereu am căutat să ocolesc, atât cât este posibil, situaţiile de incertitudine. Nimic nu este mai supărător decât să nu ştii unde te afli şi încotro te îndrepţi. Pierderea direcţiei are un impact direct asupra moralului indiferent de acţiunea pe care o întreprinzi. Îmi aduc aminte cum în timpul efectuării stagiului militar am trecut prin multe situaţii neclare cauzate de ordine confuze şi lipsite de logică. Nu doream să mai repet astfel de experienţe.  
 
„Nu este vorba de o aplicare a tehnicilor de gândire pozitivă,” continuă Sebastian ca şi cum mi-ar fi ghicit părerea pe care o aveam. „Eram convins că drumul va dura mai mult decât am estimat iniţial. Tocmai de aceea, după cum poate ai observat, am luat o cantitate mai mare de hrană şi apă decât ar fi fost normal pentru o distanţă de douăzeci de kilometri, cât părea iniţial până la destinaţie privind doar pe hartă. Însă marja de eroare pe care mi-am asumat-o conducea la o distanţă de treizeci de kilometri! De aceea, cred că am parcurs două treimi din drum şi până la asfinţitul soarelui vom ajunge cu bine unde ne-am propus.”  
 
Interiorul ca Obstacol în Cunoaşterea Realităţii  
 
M-am limitat să-l ascult fără a mai da vreun răspuns. Cumva, prins de jocul „mersului automat”, adică fără să mă mai gândesc la paşii pe care îi făceam, începusem să mă detaşez de situaţia prezentă şi să privesc la detaliile din jurul meu. Munţii se întindeau cât vedeai cu ochii la dreapta şi la stânga mea. Dealurile înverzite veneau în întâmpinarea privirii sugerând calm şi odihnă prin forme unduitoare ce se pierdeau în zare. Vântul bătea cu rafale scurte schimbându-şi direcţia la fiecare sfert de oră, luându-mă de fiecare dată prin surprindere.  
 
„Îmi place mult acest peisaj,” am schimbat brusc subiectul discuţiei. „Formele de relief au o simplitate nobilă indiferent de unghiul din care le priveşti. Când le contempli, ai impresia a ceva provizoriu şi în acelaşi timp finalizat. Este ca şi cum temporarul şi definitivul s-ar fi unit pentru totdeauna în structura unor obiecte pline de măreţie.”  
 
„Mă bucură faptul că ai început să nu mai priveşti atât de mult către tine şi ai observat minunata realitate din jurul nostru,” îmi răspunse zâmbind Sebastian. „Interiorul poate fi cel mai serios obstacol în a discerne exteriorul!” continuă fără să ofere alte amănunte.  
 
Da, avea dreptate! Copleşit de ceea ce simţeam, îmi fusese imposibil să observ lucrurile din jurul meu. Concentrat pe urmărirea atentă a traseului, pierdusem din vedere frumuseţea naturii ce mă înconjura cu bunăvoinţă. Mă aflam în mijlocul unui spectacol grandios, dar cu toate acestea acordam atenţie exclusivă trăirilor interioare, fiind incapabil să primesc lecţiile de valoare pe care universul mi le oferea cu mare generozitate.  
 
„Credeam că lucrurile stau invers. Mai precis, exteriorul te împiedică să vezi interiorul,” i-am răspuns la rândul meu. „Nu aceasta este regula de bază a înţelepciunii? Să discerni ce se află dincolo de aparenţe reprezintă un demers plin de curaj şi dificil de realizat!”  
 
Exteriorul şi Aparenţele Înşelătoare  
 
„Depinde la ce anume aplici această afirmaţie,” încercă să mă lămurească Sebastian. „Când este vorba despre un obiect pe care îl observi, exteriorul se interpune între tine şi ceea ce se află în interiorul său. Este ca şi cum ai avea în mână o conservă etichetată atractiv, să zicem înfăţişând o mâncare delicioasă, însă realitatea ce se află în interior se va dezvălui privirii doar după ce îi vei deschide capacul.”  
 
Şi spunând aceste cuvinte, îmi întinse o conservă din rucsacul pe care îl purta. Eticheta părea să indice un file de hering de cea mai bună calitate. Dar ştiam din experienţă că de multe ori conţinutul era diferit ca aspect, fiind inferior din toate punctele de vedere „pozei” din reclamă.  
 
„Pe de altă parte,” continuă el, „când este vorba despre cel care contemplă un anumit lucru, interiorul său reprezintă cel mai mare obstacol în cunoaşterea a ceea ce se află în exteriorul său. Astfel, întregul său bagaj de trăiri, emoţii şi gânduri se va interpune zgomotos încercării de a discerne corect realitatea înconjurătoare.”  
 
„Cu alte cuvinte, o astfel de persoană în loc să realizeze o observare obiectivă a realităţii, de fapt va ajunge să emită opinii subiective, superficiale şi limitate de prejudecăţile pe care le are. Corect?” am întrebat plin de entuziasm.  
 
Valoarea Experienţei Personale  
 
Sebastian, la vârsta sa onorabilă de şaptezeci de ani, avea o experienţă de viaţă mult mai bogată decât a mea. Îl admiram foarte mult. Era o persoană ce reunea armonios calmul şi cutezanţa. De regulă, oamenii de acţiune nu ştiu să aibă suficientă răbdare, fiind mereu în căutarea unor noi provocări. Dar în cazul lui Sebastian, lucrurile stăteau diferit. Mai precis, chiar în mijlocul celei mai tumultoase acţiuni, liniştea sa interioară nu părea să fie tulburată în vreun fel, asemenea unei stânci de neclintit în mijlocul furtunii.  
 
„Ai înţeles ideea!” se bucură el privindu-mă cu bunăvoinţă. „Zgomotul interior al gândurilor, planurilor de tot felul şi amintirilor te va distrage mereu de la cunoaşterea autentică a ceea ce se află în jurul tău. Vei ignora oameni de valoare. Îţi vei pune încrederea în persoane lipsite de caracter. Nu vei da atenţie părţii frumoase a lucrurilor. În schimb te vei hrăni cu tot ce este rău, cu minciuni şi zvonuri lipsite de fundament,” continuă Sebastian plin de patos. „Şi ştii de ce?”  
 
Am ridicat din umeri cu nedumerire. În sfârşit discuţia dintre noi devenise cu adevărat interesantă. De mult aşteptam o astfel de ocazie să îl văd pe Sebastian spunând lucrurilor pe nume, fără să mai afişeze acea politeţe distantă, ce îl caracteriza cea mai mare parte a timpului.  
 
„Fiindcă ignoranţa se naşte mereu din excesiva concentrare pe sine,” continuă el. „De aceea, toate religiile autentice ale lumii au adus mereu în atenţie nevoia renunţării de sine pentru a putea cunoaşte deopotrivă pe Dumnezeu şi pe semeni. Fără o înţeleaptă renunţare la sine, nu ar fi posibilă existenţa familiei, comunităţii şi societăţii. Însă când egoismul pune stăpânire pe inimi, atunci ordinea adevărată se prăbuşeşte, valorile se inversează, răul se întinde, iar societatea devine crudă şi lipsită de inimă, fundamentele ei fiind puse în pericol. Aşa au pierit naţiuni şi popoare puternice. Istoria consemnează multe situaţii de acest gen, însă din nefericire, ele se repetă periodic la intervale de timp ce nu pot fi niciodată estimate cu precizie.”  
 
Dialogul nostru s-a încheiat la fel de brusc cum şi începuse. Am privit din nou în jurul meu. La orizont soarele se pregătea să apună. Stelele începeau să se vadă pe cer ca nişte mici luminiţe aprinse în depărtare scânteind intermitent. Vântul bătea acum dintr-o singură direcţie, temperatura lui fiind într-o continuă scădere. Îmi era tot mai somn şi mă întrebam dacă vom mai ajunge la destinaţie. Din rutină am privit de-a lungul drumului, să văd dacă se zăreşte ceva la orizont. Nu mică mi-a fost mirarea când am început să disting luminile aprinse de pe străzile unei localităţi ce fusese ignorată pe harta de uz general pe care o aveam la îndemână. M-am întors către Sebastian să îl întreb dacă el ştia acest lucru, dar din privirea sa mi-am dat seama imediat că de la început el ştiuse acest „amănunt” pe care l-a lăsat, ca de obicei, să îl descopăr de unul singur.  
 
Octavian Lupu  
Bucureşti  
04.04.2013  
Referinţă Bibliografică:
ORICE DRUM SE PARCURGE PAS CU PAS / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 825, Anul III, 04 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!