Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Slavomir Almăjan - Kelowna, British Columbia, Canada         Publicat în: Ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011

Omul Dincolo de Sine
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 
Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin El, care ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, prin ele vă faceţi părtaşi firii Dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte”. (2 Petru 1:3,4) 
  
Am menţionat deja, de câteva ori, care este puterea unităţii chiar şi atunci când vorbim despre asocieri şi întreprinderi sociale care au doar scop de autogratificare sau autorăsplătire. De fapt avem, în analele istoriei, exemple care ilustrează faptul acesta. Nu rareori, principiile unităţii au fost manipulate în vederea atingerii unor ţeluri nu prea nobile, când moartea şi distrugerea au fost semănate fără scrupule… Lagărele naziste n-ar fi fost posibile dacă, prin îndoctrinare, mii şi mii de oameni din zeci şi zeci de ţări nu s-ar fi înhămat la ţeluri iluzorii şi au obţinut victorii vremelnice urmate în toate cazurile de înfrângeri umilitoare… Principiile unităţii pot fi manipulate, dar rezultatele acestora vor fi întotdeauna izbânzi temporare sau iluzorii. Principiile lui Dumnezeu, aplicate fără binecuvântarea Lui au scris pe paginile istoriei cele mai sângeroase capitole. 

Dar nu despre asta doresc să scriu în acest capitol! Intenţia mea este de a aduce la lumină câteva din obstacolele care stau împotriva trăirii vieţilor noastre de creştini, într-o perpetuă izbândă. Unitatea, atunci când vorbim despre Biserică, este cheia supravieţuirii acesteia, a izbânzilor ei, a însăşi existenţei ei. Simbolurile deseori folosite în descrierea Bisericii afirmă, fără niciun dubiu, existenţa acesteia ca o manifestare a unităţii în esenţa structurii ei. Iată câteva exemple: 

Biserica ilustrată ca trup:
 
 
Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Cristos. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh…” (1 Cor 12:12,13) 
  
Despre complexitatea trupului uman s-au scris biblioteci şi procesul cunoaşterii acestuia a ridicat spre mirare sprâncenele multor oameni de ştiinţă. Corelarea funcţionalităţii unui mădular cu tot restul mădularelor este o absolută minune. De fapt, complexitatea fiecărui mădular în parte este cu mult dincolo de ceea ce minţile noastre pot concepe. Chiar un simplu DNA, această cărămidă de bază în miraculoasa construcţie a trupului, prezintă complexităţi atât de covârşitoare încât el pare o însumare a identităţii întregului ansamblu, care este trupul. Nu există ierarhie în structura trupului, din punct de vedere biologic. Apostolul Pavel sublinia acelaşi lucru în versetele de mai sus: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh… 

În Galateni 3:28, apostolul Pavel continuă: Nu mai este nici Iudeu nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nici parte bărbătească nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Cristos Isus. 
           
De aici putem desprinde uşor cauzele care duc la disfuncţiile Trupului care întruchipează Biserica. «Ochiul nu poate zice mâinii: „n-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „n-am trebuinţă de voi.”» (1 Cor 12:21) Dureros este că, influenţa veacului acestuia asupra creştinilor a creat atitudini nedemne de trupul Lui Cristos. S-a format, de-a lungul timpului, o adevărată piramidă a „valorilor” în Trup, s-au creat şi adâncit prăpăstii dintre mădular şi mădular şi ceea ce urmează este ceea ce vedem: o biserică care s-a îndepărtat de menirea ei, o biserică stagnantă sau chiar în regres. Pastorii sunt ridicaţi pe piedestal, proorocii nu dau răspundere nimănui pentru că ei „vorbesc de la Domnul”, cei înstăriţi îi privesc cu dispreţ pe welfarişti, cei sănătoşi caută păcatul celor bolnavi, cei tari îi judecă pe cei slabi… „Cine eşti tu să-mi spui mie?...” şi alte atitudini de genul acesta au ajuns astăzi o normă între copiii lui Dumnezeu. Şi toate acestea în timp ce via Domnului rămâne nelucrată, văduvele şi orfanii neîngrijiţi, oameni alergând spre pierzarea lor fără ca cineva, în numele iubirii lui Cristos, să le iasă înainte. Când unul suferă, ceilalţi nici nu sesizează, când unul cade, nimeni nu sare să-l ridice.

Astfel, cu cele mai minunate principii, cu adevărul călăuzitor scris în sânge, cu exemplul iubirii lui Cristos, noi ne pierdem din ce în ce mai mult în ceaţa veacului acestuia, hrănindu-ne cu plăceri vremelnice sau chiar suferind de foame pe munţi de pâine. „Fronturi” de toate felurile se deschid împotriva „dreptei creştine fundamentaliste” şi împotriva „intoleranţei religioase a evanghelicilor”, în timp ce noi devenim o rezistenţă slabă, deseori fără şira spinării, gata să facem orice fel de compromis pentru „pacea” şi liniştea „personală”. Criteriile unităţii enunţate de Dumnezeu sunt înţelese şi manipulate mai mult de cei de afară împotriva noastră şi a Bisericii.
 
           
Trupul, aşa cum îl compunem noi astăzi, este într-o disperată nevoie de terapia Duhului Sfânt. Este încă odată nevoie să reînvăţăm noţiunea slujirii şi bucuria morţii faţă de sinele nostru. Este nevoie ca El să-Şi primească laudele ce I se cuvin prin dragostea pe care am reînvăţat să ne-o dăruim unii altora. Va veni o vreme când mădularele cangrenate vor fi înlăturate. Trupul lui Cristos, Biserica, va fi încă o dată în stare să reziste porţilor locuinţei morţii, să fie cu adevărat o glorioasă întruchipare a divinului pe acest pământ. Dar asta nu se va petrece înainte ca noi, mădularele, să dorim şi să iubim suveranitatea Lui în fiecare fibră a vieţilor noastre...
 
  
Biserica ilustrată ca zidire: 
  
Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca ă fiţi o casă Duhovnicească...” 
           
Dacă urmăriţi cu atenţie la modul în care zidarul pune laolaltă pietrele într-o zidire, veţi vedea poate unul din cele mai elocvente exemple ale unităţii, aşa cum a conceput-o Dumnezeu. În Lucrarea mea „ZIDARUL” din volumul „PRIVIRI”, descriam mirarea mea la modul în care zidul de piatră creştea sub mâinile pricepute ale lui Ioji, unul dintre zidarii satului. Odată cu terminarea zidului, se termina şi mormanul de pietre informe de lângă zid, iar zidul însuşi se arăta ca un triumf de frumuseţe şi funcţionalitate. În tot mormanul acela de pietre, nu erau două pietre la fel, nu era o piatră care să fie perfectă. Toată masa aceea de piatră care alcătuia zidul era o sumă de imperfecţiuni puse una lângă cealaltă. Frumuseţea nu stătea în pietrele individuale, ci în zidire. Era de-ajuns ca piatra să aibă o suprafaţă relativ plană, ca ea să acopere imperfecţiunile altei pietre. Cele mici, aparent fără valoare, erau şi ele aranjate în zid ca sprijin pentru pietrele mari. Fără aceste pietre mărunte, pietrele mari ar fi nefolosibile.
 
           
În zidirea nemaipomenită a Bisericii, noi suntem pietrele vii... Noi nu ne putem aşeza singuri în zidire. Rolul marelui Ziditor este de a ne găsi locul şi de a ne aşeza în zidire. Imperfecţiunea pietrei vii de lângă noi este parte din planul celui care a aşezat-o acolo. Piatra măruntă şi neînsemnată de lângă tine este acolo pentru ca tu să nu te clatini din pricina colţurilor tale. O zidire astfel întocmită nu se poate prăbuşi.
 
           
În sfârşit, ce se interpune între noi şi intenţia Ziditorului nostru? Este întrebarea la care tu singur vei şti răspunsul. Poate că te deranjează „colţurile” fratelui de lângă tine, poate că eşti prea plin de importanţă ca să-ţi împarţi timpul şi spaţiul cu mărunţii şi obscurii de lângă tine? Poate că răspunsul va fi diferit pentru fiecare dintre noi... Cu cât îl vom găsi mai repede, cu atât numele Ziditorului va primi mai multă laudă.
 
           
În cele două scenarii de mai sus am amintit câteva din obstacolele care se pun intre noi şi intenţiile lui Dumnezeu în contextul relaţiilor noastre în biserică. Vom încerca în articolul viitor să descoperim felul în care raportul nostru cu lumea se interpune în mecanismul unităţii, aşa cum l-a conceput Dumnezeu...

 
Referinţă Bibliografică:
Omul Dincolo de Sine / Slavomir Almăjan - Kelowna, British Columbia, Canada : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2, Anul I, 02 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Slavomir Almăjan - Kelowna, British Columbia, Canada : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Slavomir Almăjan - Kelowna, British Columbia, Canada
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!