Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Ioan Mititelu         Publicat în: Ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Omor premeditat
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vecinul meu, Haralamb Gugui, pensionar cu pensie impozitată-n regulă, nu are altceva de făcut, decât să se uite la televizor. Şcoala pe care a urmat-o la viaţa lui îi permite să şi tragă concluzii, chiar mai la obiect şi mai închegate decât cele scrise de profesori la examenul de titularizare din anul acesta.  
  
Profesorii aceia au făcut un liceu şi o facultate, ceea ce le-a permis ca să ia cu succes chiar din prima încercare, note de unu, doi şi în mod excepţional chiar trei la examenul respectiv. Haralamb Gugui nu se poate mândri decât cu cele patru clase terminate iniţial, clase care mai târziu au fost completate până la opt fiindcă aşa era „indicaţia”. Este absolvent al şcolii de acari, frânari şi manevranţi de vagoane pe care a terminat-o printre primii (făcuse guturai cu vreo două săptămâni mai înainte de terminarea cursurilor şi când dăduse el gata guturaiul, ceilalţi terminaseră şcoala).  
  
Devenise cu timpul scriitor de vagoane, funcţie care deşi este cea mai mică de la CFR, este o funcţie de mare răspundere şi care cere ştiinţă de carte, fiindcă trebuie să scrii cu cretă pe vagon linia la care va fi tras vagonul şi destinatarul mărfii. După pensionare a hotărât că meseria asta de scriitor i se potriveşte de minune, aşa că Haralamb Gugui scrie despre ceea ce vede la TV. Am citit ieri o „creaţie” de a lui, care mie mi s-a părut destul de interesantă şi parcă mai cursivă decât lucrările de titularizare a celor cu facultate. Fiindcă aşa după cum mă ştiţi, eu sunt băiat de gaşcă, o să v-o transcriu aici şi pentru dumneavoastră (bineînţeles cu învoirea lui domnu' fost scriitor de vagoane Haralamb Gugui, azi doar scriitor, punct. Iată ce scrie el:  
  
„Băsescu s-a pronunţat categoric la televizor: „Pensionarii sunt cancerul societăţii româneşti”, deci cu alte cuvinte, să vă ferească Dumnezeu românilor să ajungeţi pensionari, că dracul v-a luat, nu mai scăpaţi de moarte şi în plus sunteţi un fel de povară pe capul preşedintelui şi a Boc-ului său din dotare. A observat el, onor-preşedintele României, că boala aceasta numită pensie a devenit tot mai contagioasă şi se ia destul de uşor, mai ales după ce oamenii au trecut binişor de 60 de ani.  
  
Cum depăşesc acest prag din viaţa lor, hop şi boala asta le bate la uşă, iar milosul Băsescu înconjurat de toţi ciracii lui, doctori în pensionarită, (aşa au denumit ei boala asta) îşi bat capul zi de zi cum să facă în aşa fel, încât chiar dacă nu-i pot vindeca definitiv, măcar să le facă viaţa atât de amară şi cu atât de multiple tente de imposibilitate a traiului zilnic, încât aceşti bolnavi incurabili de pensionarită, să încerce să se lecuiască singuri, punându-şi creştineşte ştreangul de gât, un leac garantat că te vindecă de toate şi care este recomandat cu căldură chiar de iubitul nostru preşedinte Traian Băsescu, nu explicit ci doar dacă citeşti printre rândurile cuvântărilor sale. Haralamb Gugui a observat că problema aceasta are rezonanţe până şi în folclorul românilor. De exemplu un cântec popular sună cam aşa: 
  
Şi iar verde sălcioară 
  
Mărie şi Mărioară 
  
Ia un par de mă omoară 
  
... ... ... ... ... ... ... ... ... . 
  
Parul să fie de soc 
  
Să nu mă omori de tot 
  
... ... ... ... ... ... ... ... ... .. 
  
De trei zile zac în boală  
  
Şi nu-mi spune nimeni, scoală.  
  
Autorul popular era cu siguranţă un pensionar, fiindcă la o analiză mai atentă, vedem exact ce dorea omul care şi-a vărsat of-ul în aceste versuri. Primul rând al cântecului nu pare a spune mai nimic, fiind doar aşa pentru inducerea în eroare a organelor de cenzură a lui Băsescu, organe care urmăresc foarte atent pe cei care vorbesc de rău pe ilustrul preşedinte (sic!!!). Dar totuşi, atenţie la folosirea cuvântului „iar”, cuvânt care presupune o repetare a acţiunii, acţiune ce probabil, la prima aplicare, nu a dat rezultatele scontate.  
  
Dar urmarea este cu mult mai crâncenă decât în filmele de acţiune americane, cu dolari verzi şi eroi care în general sunt nişte văcari sadea, numiţi de ei cowboy, ceea ce pe româneşte oricum ai suci-o, tot văcar înseamnă. Deci să vedem ce spune prezumtivul pensionar mai departe. El îndeamnă două individe ,destul de dubioase, numite în acte şi-n cântec Măria şi Mărioara, ca să se asocieze în vederea comiterii de infracţiuni, fapt incriminat de Codul penal al României. Şi infracţiunea ce va urma este cu atât mai gravă, cu cât este vorba de un omor calificat ce nu este comis de o singură persoană, ci de un grup criminal, special constituit.  
  
De abia la versul următor ne dăm seama că victima agresiunii nu poate să prefigureze decât un pensionar din era Băsescu, deoarece el însuşi stabileşte în mod clar cauza morţii sale, rugând pe cele două individe Măria şi Mărioara, să ia un par ca să-l scape de boala pensionaritei, deci să urmeze sfatul de lecuire dat de preşedinte şi ai lui.  
  
Vă rog să observaţi latura perfect ecologică a acestui îndemn, nu a spus de o rachetă de croazieră, de un tun, o mitralieră, de o puşcă sau măcar de un pistol, ci de mult mai ecologicul par, adică un produs natural din pădurile noastre, un produs din categoria reteveiului, ciomagului sau a bâtei, însă cu mult mai consistent în ceea ce priveşte grosimea şi greutatea, calităţi care-i pot conferi un procent de reuşită a acţiunii cu mult mai mare, apropiat de sută la sută.  
  
Iniţial, cred că lui Băsescu îi scăpase forma aceasta de vindecare a cancerului societăţii româneşti care poartă numele de pensionare, dar acum sper să-şi ia notiţe după cele spuse în acest cântec şi să îndemne pe toate Măriile şi respectiv, Mărioarele din ţara asta, să pună fiecare mâna pe par şi între două reprize de bârfă, să-i vindece definitiv pe toţi pensionarii, crăpându-le capul.  
  
Mergând mai departe, se pare că pensionarul care a compus versurile acestea mai avea şi el ceva nepoţi, sau chiar fii, care trebuiau ajutaţi din minuscula sa pensie, aşa că după îndemnul ferm de a lua parul şi să-i facă felul, începe să cârcotească, să pună unele condiţii, condiţii de îndulcire a sacrificiului, care să-i dea posibilitatea s-o mai ducă aşa târâş-grăpiş, măcar încă o toamnă.  
  
Astfel, spune el, că doreşte dacă se poate, ca parul să fie de soc, pentru ca să nu-l omoare de tot, fiind sigur că de restul are grijă Băsescu şi cu Boc, ca să nu-l lase să mai sufle prea mult timp pe lumea asta şi să consume aerul acesta românesc, aer care urmează în curând să fie impozitat şi el cu 16%, cu un TVA de 24%. Şi ca un adevărat pensionar se mai şi văicăreşte că de trei zile zace în boală şi nu-i spune nimeni scoală.  
  
Ehei, omul acesta a lut-o cam de timpuriu cu văicăreala şi după de abia trei zile de când a fost lovit de acest cancer numit de Băsescu, pensie, deja ar vrea să vină cineva şi să-i spună: „Scoală băi Gheorghe, Vasile, Grigore, Ioane şi omoară-i cu pietre pe aceşti netrebnici ajunşi în fruntea ţării prin minciună, fraudă şi sperjur”.  
  
Sperăm că va veni până la urmă cineva ca să le spună tuturor românilor să se scoale cu mic şi cu mare împotriva acestei societăţi strâmbe unde doar hoţii trăiesc bine. Bineînţeles în categoria celor mai mari hoţi sunt puşi în primul rând politicienii, care se îngraşă şi-şi îngroaşă ceafa pe seama amărăştenilor care trag din greu la carul acesta cu roţi din ce în ce mai pătrate numit România.  
  
Nu se ştie şi cred că nici n-o să aflăm la Jurnalul de la ora 5, dacă până la urmă cele două Mării şi-au pus în practică planul lor criminal, dar se pare că Băsescu o să le-o ia cu mult înainte şi o să rezolve el definitiv problema pensionarilor, terminându-i până la unul.  
  
Adică vreau să spun că doreşte să rămână până la urmă doar unul de sămânţă şi acela să fie desigur el. Când va ieşi la pensie.”  
  
Aici Haralamb Gugui a pus punct şi cere părerea dumneavoastră: un scriitor de vagoane poate fi şi scriitor al necazurilor noastre?  
  
Răspunsul daţi-l joi după amiază, la post-restant! Mulţumesc! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Omor premeditat / Ioan Mititelu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Mititelu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Mititelu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!