Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Olimpia Berca         Publicat în: Ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Olimpia Berca, Proza destinelor eşuate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

Olimpia Berca  

 

Proza destinelor eşuate  

 

Maria Pongrácz (Maria Pongrácz Popescu) este o bine-cunoscută prozatoare (autoare a mai multor volume, dintre care o parte traduse în limba română) şi, deopotrivă, un publicist activ şi talentat, interesant de viaţa curentă a urbei sale (Timişoara), dar şi de activitatea unor personalităţi culturale (studii, ediţii).  

De curând, ea revine în atenţia cititorilor şi a criticii cu o carte de proze scurte, Oraşul pleşuv, traducere din limba maghiară: Ildiko Gábos-Foarţă; text coperta a IV-a: Şerban Foarţă, Editura Cosmopolitan – Art, Timişoara, 2014. Naraţiunile, grupate într-o succesiune semnificativă, concentrează principalele date artistice ale personalităţii sale creatoare, reconfirmându-i capacitatea de a configura, dincolo de graniţele contingentului, lumea discretă, ascunsă ochiului, intuită doar, a vieţii sufleteşti. Această perspectivă îi prilejuieşte scriitoarei schiţarea unor portrete diverse, ce creionează destine, psihologii, caractere, în relaţie cu o realitate, mereu aceeaşi, potrivnică, apăsătoare, închisă spre orice orizont posibil.  

Coperta, imaginată de Dumitru Popescu, sugerează, cu exactitate, atmosfera degajată de texte (fiecare dintre acestea este povestea unui destin), cadrul deprimant în care se desfăşoară epicul, dorinţa vagă a eroilor de a evada. Domină verdele închis şi rece, asociat cu un pământiu tern, mohorât, pe care câteva figuri geometrice, în verde pal, se proiectează oarecum stingher. Păsări negre zboară neliniştit pe cerul întunecat, mărginit, e drept, de o geană incertă de lumină.  

Piesele, 14 la număr, sunt, în general, scurte şi foarte concentrate, cu fraze clare, de mici dimensiuni. De multe ori, discursul se rezumă la simple propoziţii, ce se succedă, continuând, după punct, firul naraţiunii:  

 

“Blocurile împânzeau cartierul. Atât de îngrămădite, încât capătul străzilor depăşea linia orizontului. Din ferestre, de pe balcoane, se putea vedea direct în camera vecinilor”;  

Ori:  

“Demonii roşii au pus rapid stăpânire pe întreaga locuinţă. Au pârjolit totul în cale.  

Fumul tot mai gros îi ustura ochii, o sufoca.  

Simţea cum flăcările o trag, o împing în foc. Nu-i îngăduie să apuce ziua de mâine”.  

 

Această structură sintactică ar semnala intenţia de sacadare, de sincopare, a fluxului, de rupere a relatării. Totuşi, enunţul are un traseu curgător, o fluenţă ce se menţine intactă pe întinderea întregului volum. Astfel, punctul pare să aibă, mai degrabă, rolul de a marca o scurtă pauză, umplută de tăcere, discursul, esenţialmente discret, nesuportând surplusul de vorbe, zarva.  

Pe de altă parte, am spune că fragmentarea blocului epic are şi scopul de a focaliza (şi explicita) poziţia autoarei faţă de propriul text. Maria Pongrácz nu se implică în nici un fel în povestirile sale. Ea rămâne un privitor distant şi obiectiv, care contemplă, cu atenţie şi înţelegere, lumea din jur, extrăgând, din miezul ei, mici tablouri triste, ce vorbesc despre singurătate, aşteptări zadarnice şi înşelate, eşecuri, iluzii irosite. Trebuie observat, însă, că mutilarea psihică în confruntare cu întâmplările vieţii nu-i răpeşte personajului dorinţa de a supravieţui, el încearcă, şi reuşeşte, să existe, chiar dacă, pare-se, în afara propriei fiinţe, într-un spaţiu şi într-un timp stranii, în ceea ce Eugen Dorcescu numea, într-un comentariu mai vechi, “post-biografie” .  

Rezultatul acestui proces, interesant în plan artistic, e surprins de Maria Pongrácz cu multă ştiinţă a analizelor de adâncime. Textele sunt populate de inşi ciudaţi, fantomatici, atinşi de tare cronicizate, de regrete, de răni ce nu se mai vindecă. Ei trăiesc, concomitent, în două planuri existenţiale: cel real, pe care nu-l pot asimila, şi cel ireal, al fantasmelor şi închipuirii, unde se refugiază.  

Tânăra visătoare (Moara de ceaţă), văduva dominată de spaime (Mielu’ e la mijloc), femeia trecută de tinereţe şi urmărită de obsesii erotice (Aşternuturi zurlii), individul care, pierzându-şi slujba, îşi pierde, simultan, prietenii şi stima de sine (Umbre furişându-se) ori cel care, odată om important, cu funcţii, decade jalnic, în urma unei greşeli (Domnul de speluncă), inadaptabilul (Oraşul pleşuv) etc., toţi aceşti vitregiţi sfârşesc, de cele mai multe ori, tragic.  

Drama personajelor, desfăşurată, cum spuneam, pe două paliere, este susţinută stilistic de alternarea manierei epice (care presupune acţiune, descriere, tipologii) cu cea poetică (adică: limbaj figurat, metaforă, simbol, alegorie).  

Povestea nu-şi diminuează dinamismul, iar elementele împrumutate din discursul poetic vin să susţină epicul şi să contureze mai pregnant evadările în tărâmurile evanescente, imponderabile ale visării.  

Dar nucleele de poezie intervin nu doar ca un remediu la prozaismul şi duritatea faptului divers. Dimpotrivă, ele adâncesc tâlcul ascuns al istorisirii, propunând o deschidere, o aternativă şi, în plus, conferind fabulei o discretă, dar tenace, aură de umanism.  

Culegerea de nuvele pe care o lansează recent pe piaţa cărţii Maria Pongrácz este, pe de o parte, dovada unui talent puternic, în efervescenţă, pe de alta, reconfirmarea ideii că formulele estetice au o mare capacitate de a glisa pe lângă trecerea timpului.  

Povestea “clasică”, personajul bine configurat al prozei scurte tradiţionale se încadrează, fără asperităţi, în factura modernă a scriiturii, în atmosfera nedefinită, uşor evazivă ce acoperă epicul, el însuşi antrenând salturi în timp şi punând în mişcare inşi abia schiţaţi, totul armonizându-se cu schimbarea rapidă a registrelor stilistice.  

Nu ne rămâne decât să ne bucurăm de acest volum, atrăgător atât prin mesaj, cât şi prin meritele sale de ordin compoziţional şi expresiv. Cartea ne invită să fim mai atenţi la ceea se află, şi dăinuie, în plan profund uman, dincolo de aparenţele unor alcătuiri sociale lipsite de repere moral-spirituale, şi, totodată, ne îndeamnă să reflectăm, sub raport estetic, la preeminenţa valorii, care ştie, şi este în măsură, să pună de acord câştigurile tradiţiei cu oferta modernităţii inovatoare.  

În încheiere, vom remarca meritele traducerii, care, prin exactitate şi sensibilitate la nuanţe, face posibil accesul cititorului nu doar la mesajul strict literal, ci şi la subtilităţile (nu puţine) ale textului.  

 

Timişoara, 10 mai 2014  

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Olimpia Berca, Proza destinelor eşuate / Olimpia Berca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1226, Anul IV, 10 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olimpia Berca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olimpia Berca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!