Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Oina, parte a identităţii noastre de români
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Oina-i un joc arhaic şi deopotrivă modern, născut din patimile miticiei Dacii. Dintr-un sport cu adânci urme de tradiţie, ca steagul dac, a rămas azi numele gloriei scos câteodată din cronici şi ţinut apoi în stăruinţă, palpitant şi magnetic, de către unii entuziaşti ca preşedintele Federaţiei Române de Oină, Nicolae Dobre. Încearcă aceasta, rar, şi ziariştii conştienţi că suntem contemporani ai unui sport încă viu, asistând într-una la sfârşitul şi renaşterea lui.  
Oina e un sport vechi de când este istoria neamului şi a ţării, oina este sportul naţional românesc, cel mai românesc dintre toate. Pe măsură ce natura timpului, în sensul destinului istoric al întemeierii ţării cu tradiţiile sale culturale cere restudierea oinei, apar ca tot mai necesare încercările reproiectării frumuseţii şi folosului sportiv pe care îl distribuie exerciţiul fizic, stările de agrement, delectarea şi bucuria sportivă. Cu nimic nu e mai prejos în frumuseţe şi rost oina, decât alte sporturi ajunse azi într-un management ce pune în circulaţie sume colosale de bani şi antrenează omenirea într-un curent planetar orchestrat de magnaţii sportului, cum ar fi de pildă, fotbalul.  
În România, ceea ce aparţine mai mult tradiţiilor sportive neaoşe este întocmai ceea ce se supune la fel de mult uitării: jocul de oină! Actualitatea oricăruia dintre noi este fiecare clipă în care ne trăim destinul. Un moment este înlocuit de altul, o trăire de alta... Nu este însă permis ca o naţiune să îşi înlocuiască propria istorie, propriile tradiţii, propriile particularităţi ce îi conferă identitatea, cum este cazul sportului naţional, oina. El este parte a stegului cultural românesc, preluată de la steagul dac. Într-o ţară în care şi băţul steagului e costisitor, într-o Românie care a devenit singura ţară din Europa fără Coroană pe stemă, devine poruncitor pentru rezistenţa simbolurilor naţionale ca oina să revină în caruselul de activităţi sportive naţionale.  
,,Fiecare sport practicat”, spune preşedintele Federaţiei Române de Oină, Nicolae Dobre, ,,în momentul de faţă, în cadrul diferitelor competiţii sportive (jocuri olimpice, campionate mondiale, campionate europene) are propria istorie legată de apariţia şi dezvoltarea sa. Aria lor de răspândire este dată, în mare parte, de caracteristicile jocului, de modul de promovare realizat şi de susţinerea financiară primită. Noi românii avem oina - sportul nostru naţional - un joc ale cărui origini se pierd în negura timpului.  
Dând naştere oinii, românii au adus un plus de originalitate în marea familie a sportului mondial. Cum şi când a apărut acest sport pe meleagurile noastre este foarte dificil de precizat, însă, dacă avem în vedere materialele folosite la practicarea lui (mingea şi bastonul), putem afirma că îşi are originile în modul de petrecere a timpului liber a celor care se ocupau cu păstoritul. Oina păstrând amintirea unor manifestări şi evenimente legate de istoria şi trăirile poporului nostru a fost practicată din fragedă copilărie de către generaţii întregi care au reprezentat toate păturile sociale, toţi apreciindu-i deopotrivă valenţele ce o caracterizează”.  
Participarea sau implicarea într-un fel sau altul la jocul oinei, în trecut şi azi, a unor personalităţi, relevă, fără tăgadă, o fundamentată elocinţă o frumuseţii şi importanţei acestui sport. Printre ele sunt menţionabile: Nicolae Iorga, Tache Ionescu, I. L. Caragiale, Petre Ispirescu, Dumitru Almaş, Constantin Kiriţescu, Ion Creangă, Alexandru Davila, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez, Constantin Giurescu, Mihail Sadoveanu, Fănuş Neagu, Vasile Conta, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Marin Preda, Radu Beligan, Mugur Isărescu şi alţii... Este puţin ştiut faptul că în 1912, în timpul domniei Regelui Carol I, a fost publicat integral Regulamentul jocului de oină în Monitorul Oficial, partea I, drept un argument al prestigiului pe care îl avea oina în trecut.  
La acest joc fascinează originalitatea şi spectaculozitatea lui. Este un sport complet şi complex, cu magnetismul sporturilor arhaice. Originalitatea în ceea ce priveşte materialele de joc folosite, posibilitatea desfăşurării lui oriunde, posibilitatea ca fiecare jucător să treacă prin toate fazele jocului, ambiţia de disputare a partidelor îi conferă o particularitate de atractivitate în rândurile celor care încep să îl cunoască şi înţeleagă... Jucătorii de oină se disting prin forţă, viteză, rezistenţă fizică, îndemânare, precizie în aruncarea mingii, reflexe, spirit de observaţie şi de echipă, atenţie distributivă iar mai presus de toate, inteligenţă. Jucătorul de oină trebuie să ia decizii extrem de rapid, să anticipeze desfăşurarea jocului şi să aleagă execuţia cea mai bună.  
,,Coordonatele de tip, valoare şi frumuseţe ale oinei”, apreciază preşedintele federaţiei, Nicolae Dobre, ,,au condus până în urmă cu douăzeci de ani la o dezvoltare rapidă a jocului, la practicarea în număr mare a lui, la extinderea în localităţi şi desemnarea lui ca sport naţional. Deşi neglijată în post-decembrism, oina a continuat să existe şi să transmită până azi, datorită farmecului ei şi sprijinului primit din partea unor oameni cu suflet mare, care au înţeles faptul că este imperios necesar ca tot ce este românesc să nu piară. Dincolo de faptul că oina-i un sport, este o creaţie a poporului nostru, un element de identitate a acestui neam. Alături de alte valori ale patrimoniului nostru, nemateriale, contribuie la realizarea identităţii noastre de români. Nu întâmplător Federaţia Română de Oină, Muzeul Satului şi Ministerul Culturii au întocmit documentaţia necesară pentru ca acest sport să fie trecut pe lista de patrimoniu U.N.E.S.C.O. El a fost ales, alături de căluşar şi doină, drept element reprezentativ pentru conturarea identităţii noastre, ca români”.  
Oina este parte a identităţii noastre de români. Mai mulţi, sau mai puţini, dar cei dintotdeauna şi încă alţii mai recent atraşi de splendorile acestui sport sunt prietenii oinei. ,,Deşi până nu demult era considerată o cauză pierdută”, continuă preşedintele Dobre, ,, graţie eforturilor făcute de federaţie, în ultimul timp, oina a renăscut, recucerind rapid teritoriul pierdut. Astfel, dacă până acum cinci, şase ani eram câteva judeţe în care se mai practica oina, iar la competiţiile federaţiei participau trei-patru echipe, acum oina se practică în peste treizeci de judeţe, la federaţie fiind afiliate peste patruzeci de cluburi, toate cu activitate competiţională. Extrem de important este faptul că M.E.C.T.S. a înţeles importanţa ecestui joc, oinei acordându-i-se o importanţă deosebită datorită protocolului încheiat cu federaţia, document intitulat sugestiv «Redescoperiţi oina - parte a identităţii noastre de români». Nu lipsit de importanţă este faptul că în ultimul timp, federaţia a încercat să realizeze şi activităţi de internaţionalizare.  
La ultima o activitate de acest gen, desfăşurată în Lituania, unde şaizeci şi cinci de ţări de pe întreg mapamondul au prezentat jocurile tradiţionale, oina a fost apreciată ca fiind unul dintre cele mai spectaculoase. Ca urmare a şi primit solicitări din partea unor ţări (Olanda, Rusia, Kenya, Africa de Sud şi altele), pentru a se putea practica şi la nivelul acestora. Mai mult decât atât, Olanda doreşte să introducă oina în cele zece Academii de excelenţă pentru sport, ca nivel de bază, deoarece calităţile dezvoltate în jocul de oină pot fi folosite ulterior pentru majoritatea sporturilor.  
Deşi practicarea oinei este cu siguranţă şi un act de patriotism, niciodată cei care au asudat pentru ea nu au vrut să facă din acest lucru un act de eroism, cu toate că, la eforturile depuse ar merita-o cu prisosinţă. Tot ce vor ei este să aibă minimul necesar pentru a putea duce pe mai departe această frumoasă tradiţie pe care au moştenit-o de la înaintaşii lor. Considerăm că stă în puterea noastră, a tuturor de a ne uni destinele pentru a ajuta sportul românesc, cel mai important ambasador al României, în lume. Stă în puterea noastră să realizăm acest lucru, cu un minim efort”.  
Pasiunea şi dăruirea celor care se afiliază cu „un minim efort”, jocului de oină, ţine de un demers al depăşirii condiţiei materiale de o precaritate absolută, la pragul predării. Personalităţi importante din lumea sportului, precum Octavian Bellu şi Mariana Bitang s-au alăturat celor care stăruie să nu se ajungă la a se vorbi despre oină, la timpul trecut. Pentru puterea grupului contribuie cu greutate şi proiectul ,,Împreună pentru sportul românesc” în contextul căruia Mircea Barna identifică surse de sprijin pentru jocul de oină.  
Drept un mijloc însufleţit de popularizare a oinei, tot în acest demers se încadrează şi activităţile româncei stabilite în Japonia de peste optsprezece ani, Daniela Uchiyama, care, în îndepărtata ţară a Soarelui Răsare a făurit un colţ de Românie pe panouri, cu simboluri româneşti expuse, printre care bastonul şi mingea de oină. De asemenea, Daniela Uchiyama poartă consecvent convorbiri electronice pe tema sportului naţional românesc, în toată lumea. Cu sprijinul ei, o echipă de oinişti români, în frunte cu preşedintele Nicolae Dobre au făcut un turneu de jocuri demonstrative la Ashikaga, în Japonia. Cu această ocazie lotul sportiv românesc a participat la un program cultural şi sportiv organizat de personalităţile şi instituţiile locale, cu sprijinul Consulatului Român de la Tokio.  
Întrebat ce îl înaripează şi călăuzeşte, în tot ceea ce realizeză în favoarea sportului, preşedintele Federaţiei Române de Oină răspunde: ,,«Înariparea» despre care vorbiţi o dorim ca „motor” al stării sufleteşti conectat la imnul oinei, pe care îl dorim compus, ca text şi melodie, şi interpretat de unul dintre artiştii noştri, doritor să se alăture iniţiativei de reînviere a sportului naţional. Printre ei avem un răspuns favorabil, în principiu, şi din partea interpretului Fuego. «Călăuzirea» o găsim în cugetările scriitorului Fănuş Neagu din cartea «Fascinaţia oinei. Jocul românilor de pretutindeni», de Nicolae Postolache: «Oina se juca în şcoli, cu precădere şi a fost dată afară în brânci, la grămadă cu celelalte discipline menite să formeze generaţiile de tineri sănătoşi şi puternici. Vinovată nu e criza economică, tragică în toate înfăţişările ei, ci timpul josnic al înstrăinării de rădăcinile acestui neam prăbuşit în pribegie istorică. Aş vrea să cred, ca şi autorul cărţii, că inelul fermecat al nebunilor frumoşi se va întoarce pe degetele stăpânilor de drept, dar un glas adânc îmi murmură în urechi: o dragoste stinsă acoperă cu boabele pustiului!»”.  
În prezent, consecinţă a amploarei pe care a luat-o campionatul naţional de oină şi în egală măsură a răspândirii acestui sport la nivel internaţional, oina a fost preluată sub Înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regelui Mihai. Acesta este un pas şi o dovadă a reîntoarcerii oinei între valorile culturale şi sportive naţionale, de tradiţie veche şi ca parte a istoriei naţionale a României!  
 
Oina, necrezută fascinaţie în ţara Soarelui Răsare  
 
Buhuşeanca Daniela Uchiyama, stabilită de peste optsprezece ani în Japonia este primul român care a transbordat oina în ţara Soarelui Răsare. Iniţiat de ea, proiectul de promovare a oinei în ţara Soarelui Răsare a prins viaţă în perioada 25 septembrie - 3 octombrie (2013), pe o intinerare inedită şi apreciabilă: Ashikaga - Tokio.  
Membră a Asociaţiei Internaţionale a Străinilor din Ashikaga - oraş mediu, component al judeţului nipon Tochingi-ken, instructor şcolar de limbă engleză la Ashikaga, Daniela Uchiyama izbuteşte promovarea pentru prima oară în îndepărtatul continent Asia, a jocului naţional pur românesc, oina.  
„Am fost de multe ori în rândurile celor care au făcut prezentări despre cultura, tradiţiile, arta, sportul, istoria ţării mele în cadrul unor manifestări organizate de către comunităţile internaţionale din ţara Soarelui Răsare”, spune Daniela Uchiyama. „În Japonia, România este asociată preponderent cu Nadia Comăneci şi Dracula. Am simţit sentimentul de mândrie oricând a fost evocată aici Nadia Comăneci, după cum m-a mâhnit şi mă mâhnerşte imaginea construită fictiv şi de manieră senzaţionalistă în legătură cu voievodul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş. Sunt mulţi ani de când mă preocupă să promovez oina în Japonia. În toată această perioadă m-a sprijinit Federtaţia Română de Oină, prin preşedintele ei, Nicolae Dobre, punându-mi-se la dispoziţie documentaţie de specialitate şi materiale sportive specifice jocului de oină. Am iniţiat o pregătire organizată în domeniul acestui joc sportiv, la nivelul preşcolar şi şcolar în Ashikaga, ajungând la treapta de cunoaştere şi practicare a oinei, în măsură să se extindă în plan competiţional interşcolar. «După primul joc de oină, îţi vei dori să joci în continuare», mi-a spus preşedintele federaţiei din România, Nicolae Dobre. Aşa este! Oina e un joc al tuturor vârstelor. Preşedintele Nicolae Dobre a fost cheia aspiraţiilor mele în legătură cu acest joc. Perspectivele s-au întrevăzut încă de acum doi ani, când ne-am cunoscut. Mi-a promis sprijinul său şi mi l-a dat. Sunt o visătoare cu ambiţii. Am năzuit la unirea a două ţări într-o singură fascinaţie sportivă: oina. Paşii au fost mici, dar cerţi. Am depăşit cu optimism încercările eşuate, dar am izbutit să aduc oina în Asia. Nu singură, fireşte!. În primul rând cu aportul Federaţiei Române de Oină, al preşedintelui ei, cu înţelegere din partea colectivului profesoral local, a comunităţii din Ashikaga, a oficialităţilor locale, a Ambasadei României la Tokyo...”.  
Deja cunoscători ai acestui joc sportiv, copiii din Ashikaga au primit în mijlocul lor, spre sfârşitul verii anului 2013 o delegaţie a Federaţiei Române de Oină, care este beneficiară a unor sponsorizări din România şi are un prestigiu cu atât mai mult cu cât îşi desfăşoară activităţile sub înaltul patronaj al Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României.  
Intermedierea făcută de buhuşeanca Daniela Uchiyama a contribuit esenţial la reuşirea unui program special pentru români, desfăşurat la Ashikaga şi Tokio: activităţi demonstrative la Sakanishi Kita elementary school Ashikaga sau Grădiniţa Tokoji Gakudo Pooh san; vizite la Institute of Technology din Ashikaga, Inspectoratul Şcolar Ashikaga, Asociaţia A.I.A., Primăria locală, Yamabe school, Ashikaga Gakko Bannagi Temple; invitaţie la Ambasada României din Tokio...  
Una dintre întâlnirile realmente călduroase a fost cu ziarista Reiko Kawakami. Ea prezintă consecvent şi afectiv, în presa niponă, realităţile româneşti, având o colaborare eficientă şi recentă şi cu Ziarul de Bacău (în acest context este notabil faptul că în iulie 2012, ziarista niponă Reiko Kawakami, cu ocazia unei vizite în România a venit special la Iaşi pentru a avea o întrevedere cu cel ce alcătuieşte acest text - Aurel V. Zgheran -, în cadrul căreia s-au purtat discuţii pe subiectul monarhiei şi regalităţii româneşti, îndeosebi.) În jurul delegaţiei române şi-au manifestat admiraţia şi ospitalitatea, personalităţi şi personae localnice, cum ar fi: inspectorul şef şcolar, Takagi Hiroshi, preşedintele A.I.A, Kazuhiko Kikuchi, secretara Keiko Miyazaki, primarul Izumi Satoshi, Akie Kubota, Yoshio Kurokawa, Kie Sema, Mihnea Cosmin Costoiu, (Ministru delegate pentru Învăţământ Superior Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică), Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României în Japonia, dr. Radu-Petru Şerban şi alţii, româncele stabilite în Japonia, Morita Marilena, Cătălina Palu, Ana Maria Fujiwara, Stela Yamaguchi…  
Din delegaţia română au făcut parte Nicolae Dobre, preşedintele Federaţiei Române de Oină, Cristian Văduva, Radu Jerlăianu, Bogdan Lupşe, Ionuţ Georgiu. În cadrul unui Potluck Party s-a organizat o petrecere pe coordonatele asociate ale tradiţiilor româneşti şi tradiţionalei probe de putere sportivă, Mochi Tsuki.  
În timpul unei primiri la Ambasada României în Japonia, buhuşencei Daniela Uchiyama i s-a oferit Diploma de Excelenţă „pentru merite deosebite în promovarea imaginii învăţământului românesc şi pentru reprezentarea valorilor culturale naţionale în Japonia”. Diploma a fost înmânată în cadru festiv de catre Ministrul delegat pentru Învățământ Superior, Cercetare Ştiințifică și Dezvoltare Tehnologică Mihnea Cosmin Costoiu.  
Pe seama reflecţiilor din timpul vizitei delegaţiei Federaţiei Române de Oină în Japonia, s-a propus înfiinţarea unui club de oină la Institutul Tehnologic, organizarea unei vizite a unor japonezi în România, pentru a urmări jocul de oină la rădăcinile din care a prins viaţă, iar ca ţintă finală, un meci demonstrative de oină, la Jocurile Olimpice din 2020 care se vor desfăşura la Tokyo.  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Oina, parte a identităţii noastre de români / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1094, Anul III, 29 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!