Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Cornelia Curtean         Publicat în: Ediţia nr. 33 din 02 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Obiective turistice argesene. Biserica domneasca Curtea de Arges
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Biserica Domnească Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş, având planul arhitectonic în modelul clasic bizantin al bisericilor de tip „Cruce greacă înscrisă”, datând din vremea împăraţilor Comneni, este ctitoria lui Basarab I Întemeietorul (1310-1352) şi este inclusă în Lista Indicativă UNESCO. 

Ctitoria Basarabilor de la Curtea de Argeş este un edificiu de dimensiuni mari, format din trei încăperi: un pronaos îngust (2,80 m), un naos spaţios (11,80 x 12,40 m) şi altarul compus dintr-o absidă mare, centrală, flancată de două absidiole. 

Naosul, încăperea principală şi, totodată, cea mai reprezentativă a bisericii, are în mijloc patru stâlpi de secţiune pătrată, care împart spaţiul în trei compartimente lungi – trei nave: una mediană, largă, şi două laterale, mai înguste, prelungite, fiecare din cele trei, spre răsărit, cu câte o absidă. 

Aspectul exterior al clădirii este impunător şi de o cromatică rafinată, dată de combinaţia dintre cărămidă şi piatra de râu. Din materiale nepretenţioase, arhitectul a reuşit să realizeze cu iscusinţă o îmbinare de linii şi volume de o eleganţă deosebită. 

Forma şi îngustimea ferestrelor se datorează adaptării la circumstanţele vremii, clădirea oferind, în trecutele vremuri, şi un loc de refugiu în caz de primejdie. 

... Pătrund în interiorul bisericii şi am senzaţia că ţin în mâini o carte de istorie. Încep să-i răsfoiesc paginile impregnate cu parfumul timpului... 

Pictura bisericii 

Pe pereţii Bisericii Domneşti se păstrează picturi datând din trei momente ale evoluţiei artei noastre religioase: frescele din secolul al XIV-lea, cele din secolul al XVIII-lea, realizate de Radul Zugravul şi cele de la începutul secolului al XIX-lea, datorate zugravului Pantelimon. 

Există unele diferenţe între pictura din altar şi cea din naos. Între picturile murale din altar, sunt bine conservate: pe latura estică – Pilda celor zece fecioare, Petru şi Ioan în faţa mormântului gol şi Iisus în munţii Galileii, Cortul Mărturisirii şi Împărtăşania apostolilor, Mormântul şi Iisus înfăşurat în giulgiu (în proscomidie); pe peretele nordic – Izgonirea negustorilor din templu şi Înmulţirea pâinilor; pe cel sudic – Recensământul lui Quirinus, Sărutul lui Iuda şi Drumul crucii; către sud-est – Spălarea picioarelor şi Rugăciunea de pe munte; peretele de vest – Adormirea Fecioarei – una dintre cele mai ample din întreaga pictură medievală românească. 

Mărturii ale vremii 

În timp, au fost descoperite aici 14 – mărturii ale unei lumi feudale româneşti prea puţin cunoscute până atunci. Inventarul acestora a procurat informaţii preţioase în special  despre vestimentaţia de modă occidentală a boierimii din statele feudale româneşti – îmbrăcăminte fastuoasă, vorbind despre posibilităţile materiale ale clasei dominante, beneficiară a unor mari venituri de pe urma întinselor moşii pe care le poseda. 

În aceste morminte s-au găsit diverse podoabe: inele de aur inscripţionate în latină sau slavonă, diademe de mărgăritare sau din lame de aur, aplice din aur, o egretă de argint, un fragment de brâu şi multe altele. Când a fost deschis al zecelea mormânt, presupus a fi al lui Vladislav Vlaicu (atribuit, multă vreme, lui Radu I, legendarul Negru Vodă), aflat între cei doi stâlpi de pe latura sudică a pronaosului, s-a constatat că mormântul scăpase intact timp de şase veacuri, iar când piatra funerară a fost ridicată de pe sarcofag, a apărut cadavrul nealterat al cavalerului din secolul al XIV-lea. ,,Pe cap purta o diademă de mărgăritare, încheiată cu un lanţ de aur peste pletele lungi, lăsate pe spate. La gât, peste tunica din mătase purpurie, veneţiană, se răsfrângea un guler de dantelă lucrată în mătase şi aur. Un şir de circa 30 de nasturi de aur încheiau [sic] tunica, împodobită la gât, la piept şi la manşetă cu şiruri de mărgăritare. Colţurile pulpanelor erau împodobite în faţă cu două rozete de mărgăritare. Nasturi de aur erau şi la mâneci, iar coatele erau brodate cu galoane de fir. Peste şolduri avea petrecută o centură brodată cu fir de aur şi mărgăritare, care se încheia cu o magnifică pafta de aur. [...] Paftaua reprezintă o cetate gotică cu două turnuri poligonale la colţuri. În partea centrală, pe un fond de smalţ albastru, este lucrată în relief o lebădă cu cap de femeie, a cărei semnificaţie n-a fost descifrată nici până acum. Lateral, în două balcoane, stau parcă de vorbă un cavaler şi o doamnă. În contact cu aerul, stofa s-a pulverizat. S-au păstrat numai câteva fragmente ici- colo. Din vestă au mai rămas mărgăritarele ce o împodobeau. Imaginea unei lumi feudale, de modă europeană, pe care istoricii nu îndrăzniseră să şi-o închipuie, era demonstrată cu probe elocvente, răsărite de sub podeaua Bisericii Domneşti”. (detalii). 

Astăzi, mormântul este expus sub sticlă, conservându-se şi resturi din veşmântul feudal ornamentat cu aur şi pietre preţioase. 

Domnitorul celor 20 de războaie 

Fiul lui Radu al IV-lea cel Mare şi al doamnei Cătălina – Radu de la Afumaţi, domnitor al Ţării Româneşti în ianuarie-aprilie, iunie-august, octombrie 1521 - aprilie 1529 – este înmormântat în Biserica Domnească din Curtea de Argeş. El şi-a început glorios domnia – cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, român turcit, aspirant la tronul Ţării Româneşti. Spre finele anului 1525, decedează soţia lui Radu, fiica vornicului Vlaicu, iar în anul următor, 1526, în luna ianuarie, se recăsătoreşte, cununându-se, de data aceasta, cu Ruxandra, fiica cea mai mică a lui Neagoe Basarab. Prin această căsătorie, Radu a intrat în puternica familie a Craioveştilor, beneficiind de sprijinul acestora, dar atrăgându-şi, în acelaşi timp, ura Drăculeştilor, care l-au socotit trădător. Acest mariaj a declanşat şi duşmănia lui Ştefăniţă, domnul Moldovei, care considera că Ruxandra ar fi trebuit să-i devină lui soţie, ca urmare a unei vechi făgăduieli a lui Neagoe. Pe deasupra, Radu a domnit în vremuri tulburi, când Imperiul Otoman dorea transformarea ţării în paşalâc. El, însă, a izbutit să împiedice planurile sultanului Soliman Magnificul, purtând lupte crâncene cu turcii şi cu alţi pretendenţi la tron. 

I s-a dat supranumele nobiliar „de la Afumaţi” după denumirea unei moşii pe care o avea în satul Afumaţi din Judeţul Ilfov. Pentru a putea fi deosebit de alţi voievozi pe care i-a chemat Radu, i s-au dat şi alte nume: în timpul vieţii i s-a zis Radu Voievod cel Nou şi Radu-Vodă cel Tânăr, în documente se intitula „Io Radu Voievod, fiul marelui şi preabunului Radu Voievod”, iar după moarte i s-a mai spus şi Radu cel Viteaz. Inscripţia de pe mormânt consemnează toate războaiele pe care le-a purtat. La primul război nu este menţionată localitatea. Următoarele sunt: „la Gubavi; la satul Ştefeni pe Neajlov; la Clejani; la Ciocăneşti; la cetatea Bucureşti; la cetatea Târgoviştei; la râul Argeşel, la satul Plata; la Alimăneşti, pe Teleorman; cel mai iute şi cel mai vârtos din toate războaiele la Grumazi, cu 7 sângeacuri; la Nicopole; la Sistov; la cetatea Poenari, cu taranii; la Gherghita; iar la Bucureşti; la oraş, la Slatina; la cetatea Bucureşti, cu Vladislav voievod; la satul Rucăr; la Didrih.” (detalii

Sprijinit de Craioveşti, recunoscut de turci, Radu ar fi putut domni mult timp, dacă nu ar fi fost victima unui complot. 

Nemulţumiţi de puternica familie a Craioveştilor, la sfârşitul anului 1528, vornicul Neagoe şi postelnicul Drăgan se ridică împotriva domnului care, neavând la îndemână oastea spre a li se opune, fuge înspre partea de apus a ţării, sperând să primească sprijinul Craioveştilor. Dar la Râmnicu Vâlcea, în biserica de pe dealul Cetăţuii, nerespectându-se sfântul locaş, în data de 2 ianuarie 1529, sub privirile îngrozite ale preotului, Radu de la Afumaţi este ucis. Radu, care ieşise victorios din 20 de mari lupte, cădea sub sabia unor boieri mânaţi de interese meschine. În aceeaşi zi este ucis şi Vlad, fiul său.
  

Referinţă Bibliografică:
Obiective turistice argesene. Biserica domneasca Curtea de Arges / Cornelia Curtean : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 33, Anul I, 02 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cornelia Curtean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cornelia Curtean
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!