Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

Oameni care au fost, articol de Elena Buică-Buni
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Articol de Elena Buică Buni 
  
OAMENI CARE NU TREBUIE UITAŢI  
  
Părintele Profesor Nicolae Bordaşiu 
  
.  
  
Chiar dacă sunt mai rare momentele deosebite din viaţa noastră, ele ne însoţesc zile de-a rândul cu bucuria că am avut prilejul să le trăim. Mă trimite gândul la o zi de adevărată sărbatoare în vara anului trecut când am revăzut o remarcabilă personalitate a spiritualităţii româneşti, Preacucernicul Părinte Profesor Nicolae Bordaşiu, Parohul biseruii Sfântul Silvestru din Bucureşti, care a cucerit inimile enoriaşilor marcându-le viaţa ori personalitatea în sens pozitiv şi luminos ca demn urmaş la aceasta biserică al slujitorului sacerdotal, Părintele Constantin Galeriu.  
  
Nu intenţionez să-i prezint activitatea Părintelui Nicolae Bordaşiu. S-a scris mult, e plin internetul de însemnări care-i susţin îndreptăţirea de a fi aşezat în galeria oamenilor care nu trebuie uitaţi. Eu vreau să vorbesc mai ales despre o amintire deosebită care îi subliniaza personalitatea, iar mie mi-a încălzit inima şi prin apropierea de prietenul nostru comun, profesorul Teodor Damşa.  
  
Pe părintele Nicolae Bordaşiu l-am cunoscut în primii ani ai tinereţii şi a trecut prin viaţa mea doar ca o străfulgerare, dar a lăsat urme de neuitat. Mult timp i-am pierdut urma, dar câţiva ani buni a fost foarte prezent prin prietenul său şi fost coleg de facultate, Teodor Damşa, care mi-a fost logododnic şi numai împrejurările potrivnice ne-au zădărnicit căsătoria. Mai târziu, când am dat de urmele părintelui Nicolae Bordaşiu, parca era un făcut, mereu intervenea câte o piedică până când a sosit şi ziua împlinirii acestei dorinţi. A fost o după-amiază în care am retrăit multe momente din trecutul acelor vremuri, am evocat personalitatea deosebită a profesorului Teodor Damşa şi am lăsat să picure o lacrimă pentru plecarea lui în lumea celor drepţi. Mi-a povestit scene din viaţa sa ca o completare la ceea ce mai cunoşteam, timp în care am retrăit în lumea de atunci. Ne-am amintit cum a trecut prin grele încercări ale vieţii, mai ales între anii 1948 si 1955 pentru convingerile sale politice şi acţiuni anticomuniste. Rememorarile făcute fără patimă, dar susţinute de idei şi trăiri înălţătoare au pus în lumină cultura sa aleasă şi trăsturi morale moştenite de la stămoşii săi. Pentru că a fost unul dintre membrii fondatori ai Rugului Aprins de la mănăstirea Antim, pentru că a fost preşedintele Asociaţiei Studenţilor de la Teologie şi a contracarat activitatea UTC-ului înfiinţând Asociatia Tineretului Ortodox Studentesc (ATOS), a fost condamnat în lipsă la 20 de ani închisoare. 
  
Pe atunci, tânărul Nicolae Bordaşiu, născut în localitatea Săbolciu, aproape de Oradea şi de comuna Ineu de Criş în care mă aflam eu ca tânăr cadru didactic, a stat ascuns prin satele bihorene, fiind căutat de securitate. L-au descoperit în 1955 şi au urmat ani grei de închisoare până în 1964. 
  
Buna mea prietenă de atunci, Ileana Negruţiu, din localitatea învecinată, Tileagd, mă ţinea la curent cu veştile mai importante din viaţa palpitantă a absolventului de Teologie cu Magna Cum Laudae, Nicolae Bordaşiu. Teodor Damşa, bihorean si el, pe atunci profesor la aceeaşi şcoală cu mine în Ineu de Criş, îi completa portretul povestindu-ne în mare taină câte ceva din activitatea lor din timpul cursurilor Facultăţii de Teologie.  
  
Din dureroasa existenţă trăită în acele vremuri, m-a rămas întipărită o întâmplare a luptătorului anticomunist Nicolae Bordaşiu. Călătorind odată între doua sate mânat de hărţuiala securităţii, în drum i-au ieşit securiştii înarmaţi. Nu-l cunoşteau. I-au cerut să se legitimeze. Păstrându-şi calmul, le-a vorbit în graiul ţăranului bihorean, aşa cum îl recomanda şi îmbrăcămintea. Le-a spus că este de-a lui cutare din neamul lui cutare care este preşedinte la Primărie... şi ca oricare ţăran care merge la muncile câmpului, nu umblă cu buletinul la el, îl ţine acasă învelit în jolj de brâncă (batistă) şi pus pe poliţă şi a aşa reuşit să-i convingă  
  
Mai apoi, ne-a umbrit sufletul când am aflat că acest tânăr atât de puternic, a intrat într-o stare de depresie, din cauza izolării din timpul celor şapte ani trăiţi în stres şi după alte norme de viaţă. Doar noaptea mai ieşea din casă, umblând singur prin preajma casei în care stătea ascuns. Făcea scurte plimbări şi mişcări cu mare fereală, iar ziua dormea pe unde se putea. Oameni de nadejde, care mi-au stârnit multă admirţie, i-au ţinut scutul riscând, dar viaţa lui se scurgea ca într-un gol. Nu avea de citit decât Biblia. Ca să-i îndulcesc şi eu măcar cu un strop izolarea atât de apăsătoare, am luat hotărârea să merg cu Ileana, să îl cunosc şi să povestim câte ceva din viaţa de toate zilele care se scurgea pe lângă el atât de dureros. A fost o seară palpitantă, Mi-au rămas în minte ochii cu o privire blândă, cerească şi plini de suferinţă acceptată cu demnitate, o suferinţă care-mi amintea de Avram Iancu. Dar nu peste multă vreme am intrat într-o şi mai mare tulburare. Am aflat că securitatea l-a arestat. Nu mi-am regretat nicio clipă gestul, ba din contră, mi se părea că am făcut prea puţin. Mă frământa însă mereu gândul că, de voi fi condamnată pentru omisiune de denunţ, asa cum a fost condamnat mai tarziu la zece ani de închisoare şi Teodor Damsa, într-un alt proces, s-ar putea să nu fiu capabilă de aceeaşi tărie morală ca cel pe care îl consideram erou. Desigur că numai elanul tinereţii şi frumuseţea înaltă a sentimentelor pentru oamenii deosebiţi, frumuseţi cu care suntem înzestraţi în anii fără prea multă experienţă de viaţă au făcut să trec pragul riscului major. Mai târziu nu ştiu dacă aş mai fi fost aşa vitează , dar ştiu că atunci eram mândră de gestul meu. 
  
S-au scurs de-atunci 6 decenii. Nu decenii, ci vălătuci de timp parcă s-au prăbuşit peste noi şi dacă nu l-aş fi avut în faţă pe Părintele Nicolae Bordaşiu, aş fi putut să mă întreb dacă toate aceste întâmplări din trecut, retrăite acum, nu sunt doar fulgerări ale închipuirii mele . 
  
Nu putem lupta cu efemerul care înghite şi ceea ce odată întruchipa neclintirea, stâlpii cei mai puternici ai rezistenţei umane, dar atât cât ne stă în putinţă, trebuie să păstrăm aprinsă lumina care veghează asupra oamenilor care şi-au închinat viaţa semenilor săi.  
  
Păstrez în gand şi în adâncul inimii candela aprinsă pentru Părintele Nicolae Bordaşiu şi pentru că a avut tăria în timpul bestialităţilor din închisoare să nu trădeze pe nimeni dintre oamenii de mare omenie care au riscat adăpostindu-l timp de şapte ani. Gânduri de preţuire păstrez şi prietenului nostru comun, profesorul Teodor Damşa. Tuturor acestor oameni ţesuţi din lumină, le trimit în gând, aici pe pământ sau în înaltul albastrului senin cele mai luminoase gânduri, calde sentimente şi deosebită preţuire. Mă consider un om norocos fiindcă am întâlnit în calea vieţii asemenea oameni. 
  
Elena Buică – Buni  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Oameni care au fost, articol de Elena Buică-Buni / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!