Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   



O zi de neuitat ...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Început de octombrie 2004. În târgul Sucevei, inima Bucovinei, soarele strălucea estompat cu un aspect spre adormire. De urcai mai sus spre cetate, vedeai de acolo, valea Burdujeniului atât de largă, iar soarele cu strălucirea-i dungată, lumina precum lampa prinsă într-un perete în casa bunicilor, făcând acea vale, cînd cu nuanţele ei de verde pâna la verde comatic sau galben, asemenea unui tablou tulburător .. 
  
Cutreieram prin oraş în acea zi de toamnă frumoasă, unde frunzele coapte ale copacilor, foşneau muzicalitatea lor proprie. Îmi stânsesem în acea zi, personala mea de grafică cu ”Ctitoriile Ştefaniene”, deschisă la Galeriile de Artă Ion Irimescu, care fusese deschisă cu 15 zile în urmă. 
  
Un eveniment neaşteptat. M-am întâlnit cu artistul plastic Ion Grigore, profesor la Academia de Arte din Bucureşti. Bucovinean de origine, născut prin împrejurimile Fălticenilor, acolo sus în centrul Sucevei, aştepta o maşină care să-l ducă în târg. După ce ne-am salutat bucuroşi de revedere, dânsul îmi spune; merg la maestrul Ion Irimescu ; mă aşteaptă ! Ultima dată am fost să-l vizitez, după sărbătorile de Sfitele Paşti. Am ajuns aici în nord şi la Fălticeni , însă tot timpul grăbit cu terburi.  
  
Astăzi, m-am hotărât să renunţ la altele şi să merg până la dânsul. 
  
Cu prezenţa sa modestă şi tăcut cum îl ştiam eu de ani şi ani, i-am propus sub semnul rugăminţii , să mă ia şi pe mine cu dânsul; ştiind că nu-şi va da cu părerea şi va fi de acord să-l însoţesc. 
  
-Constanţa, te avertizez de la început; vizita va fi scurtă fiindcă maestrul Ion Irimescu primeşte vizite programate. 
  
-Numai să-l văd în carne şi oase, zic eu, apoi pot pleca ...  
  
-Ei, nu! Îi va face plăcere ...  
  
Nu ştiam cum să-i mulţumesc fiindcă-mi oferă această şansă unică în viată. Am intrat de multe ori la muzeu, trecând prin Falticeni, îi tot spuneam eu spre convingere, însă niciodată nu l-am văzut pe maestru Ion Irimescu ! 
  
Din inima Sucevei, unde ne întâlnisem întâmplător, am ajuns cu maşina noastră în mai puţin de 30 de minute. 
  
-Aici este Muzeul Ion Irimescu, am exclamat eu, cu o mare uimire ! 
  
-Tot aici locuieşte şi dânsul, răspunde domnul profesor Ion Grigore . Este sub grija unor oameni deosebiţi. Sunt profesori şi muzeografi aici la muzeu. Blocată de cele auzite, am intrat în curte, apoi ne-am îndreptat spre o locuinţă, special amenajată. La prima vedere cu maestrul Ion Irimescu, am avut emoţii atât de puternice, încât mi-e greu să le descriu în cuvinte ... Mi-aduc aminte, momentul când dânsul mi-a întins mâna în semn de bun venit, zâmbindu-mi uşor. Eu i-am sărutat-o . I-am oferit buchetul cu flori, cumpărat special. L-a luat şi l-a aşezat pe măsuţa lângă care se afla , aşezat pe un fotoliu cu spatele foarte înalt . Pictorul Ion Grigore, fireşte, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat pe obraz. 
  
Trecut de 101 ani, mi s-a părut de un farmec cuceritor. Vorbea atât de frumos! Îi mărturisea maestrului Ion Grigore, de la care avea în dar două lucrări de pictură, că îl mai dor mâinile şi picioarele din cauza reumatismului; însă din alte puncte de vedere se simte bine , se odihneşte bine. Din discuţia dânşilor am aflat că mai toată vara lui 2004, l-au vizitat mulţi prieteni pe care nu-i văzuse de mult timp. 
  
În ultimele două săptămîni i-a avut în vizită pe Alexandru Zub, Valentin Ciucă şi Dan Hatmanu. Eram atentă la toate mişcările ce le făcea cu mâinile , în timp ce vorbea. Îl priveam atât de atentă, ca şi atunci când priveşti ceva anume să nu-l pierzi din ochi. Uscăţiv, tras la faţă, cu orbitele în care se ascundeau lumina ochilor săi frumoşi de un gri întunecat. De m-ar fi înterbat ceva anume, cu siguranţă abia puteam scoate câteva cuvinte. Gândurile mă plimbau prin toate colţurile memoriei mele şi-mi tot spuneam; unde m-a adus bunul Dumnezeu ! 
  
Priveam chipul acestui om, acestui mare artist, patriarh al artelor, cu sufletul bun şi nobil, înzestrat de Dumnezeu cu mult har, dăruindu-i cu atâta generozitate o viaţă atât de lungă fiindcă a rememorat în sculpturile sale, o cetate de suflete. 
  
Viaţa dăruită, nu a trăit-o în zadar, a trăit-o cu multă intensitate, creând opere de mare valoare. În veritabila sa încăpere se afla o bibiliotecă sculptată de culoarea negrului de fum, având poate aceiaşi vârstă cu maestrul. Am remarcat geamurile care erau din cristal veritabil. Pe suporturi special amenajate, erau sculpturi de dimensiuni mici. M-am jenat să întorc capul spre a le admira. Când ne-am ridicat să plecăm, mi s-a părut că am stat acolo 5 minute. 
  
Ne-am luat rămas bun, ducându-i mâna pe care o sărutasem la sosire, spre obrazul meu. Sub ochii săi miraţi, apăru un zâmbet pe chipul său. Am plecat de acolo, tăcută purtând în sufletul meu, figura unui sfânt parcă. 
  
Multe zile după această întâlnire, deasupra mea plutea un aer care rostea cu atâta nobleţe în suflet, numai vorbe de duh. A fost o zi, de neuitat.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
O zi de neuitat ... / Constanţa Abălaşei Donosă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 281, Anul I, 08 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constanţa Abălaşei Donosă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constanţa Abălaşei Donosă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!