Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

O zi banală... din viitor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Este ora 5:00 dimineaţa. Ceasul deşteptător m-a trezit dintr-un somn superficial. Mă pregătesc pentru plecarea spre serviciu. Este important să respect orarul de plecare: ora 6:00, altfel nu aş avea nicio şansă să ajung la ora 8:00 cu bicicleta la serviciu. Cum secolul combustibilului a apus de mult timp, iar situaţia financiară nu îmi permite un autovehicul electric, pentru mine şi mulţi alţii, bicicleta a rămas singura alternativă. Aşa că îmi iau bicicleta şi plec spre serviciu. Pe drum, sunt depăşit şi claxonat de câţiva şoferi nervoşi, fericiţi posesori de autovehicule electrice, care par stânjeniţi de un amărât ce pedalează vioi pe bicicletă în încercarea de a nu întârzia la serviciu.  

Ajuns la destinaţie, parchez bicicleta în spaţiul special amenajat pentru acestea şi mă îndrept către intrarea în instituţie. O cameră de supraveghere montată chiar la intrare, îmi scanează într-o secundă chipul şi trimite comenzile necesare pentru sistemul de securitate, care, îmi deschide imediat toate uşile, aprinde lumina pe hol şi în birou, apoi îmi porneste calculatorul. În birou, mă uit pe geam să văd dacă va fi o zi aglomerată. Nici vorbă. În zece minute au trecut doar câteva autoturisme electrice şi câteva autobuze electrice, a căror caroserie este un tot unitar de panouri fotovoltaice.  

Se pare că în aceste vremuri, cine îşi permite un autoturism electric, este bogat. În urmă cu câteva zile, am verificat pe Internet preţul unui asemenea autoturism. Chiar şi un autoturism modest, are un preţ de 60000 de terres. Cum salariul meu este de doar 200 de terres pe lună, este clar că va trebui să îmi iau gândul de la aşa ceva. Va trebui să mă consolez cu ideea că voi avea o condiţie fizică foarte bună până la adânci bătrâneţi, folosind bicicleta, mersul pe jos, şi uneori transportul în comun. Având în vedere că energia electrică este foarte scumpă în aceste vremuri, cu greu mi-aş permite să aloc 40 de terres din salariu, pentru abonamentul pe toate liniile companiei locale de transport în comun. Însă, această problemă a preţului, nu o am doar eu, ci şi vecinii de peste Atlantic, ei cheltuiesc tot 40 de terres, pentru un asemenea abonament. Se pare că acum suntem egali, aceleaşi preţuri, aceleaşi salarii, aceleaşi oportunităţi, aceeaşi vârstă de pensionare: 80 de ani.  

Mă gândesc că dacă aş fi fost conducătorul lumii, eram mulţumit cu un salariu frumuşel de 20000 de terres, sau măcar vreun apropiat de-al lui să fi fost, ce câştigă lunar 10000 de terres. E greu să ajungi pe o asemenea funcţie, căci doar 100 de oameni au un asemenea salariu în întreaga lume. De când au fost desfinţate ţările şi conducătorii lor, lucrurile s-au mai simplificat. Un bătrân îmi povestea acum câteva zile, că în urmă cu 60 de ani, sistemul administrativ al lumii era foarte stufos: existau multe ţări, cu graniţe între acestea, limbi diferite şi monede diferite, cursuri de schimb între monedele ţărilor, precum şi conducători avari, preocupaţi să jupoaie oamenii de rând de ultimul ban pe care îl aveau în buzunar, prin legi sau prin acoliţii lor. Acum este mai simplu, oamenii vorbesc limba terrană, derivată din limba engleză, dar cu mici influenţe regionale de accent. Graniţele au fost desfiinţate odată cu desfinţarea ţărilor. Acum putem circula liber în orice colţ al Pământului. Mai greu este, însă, cu banii, căci biletul de avion este foarte scump, 100 de terres, şi puţini îşi permit aşa ceva. Aeronavele folosesc energie electrică provenită din energia solară şi, deşi aceasta este gratuită, costurile de întreţinere pentru aeronave sunt foarte mari, în special pentru întreţinerea terminalelor aeroporturilor.  

Energia electrică este scumpă, centralele atomice au fost interzise prin lege acum 40 de ani, iar singura formă de electricitate este reprezentată energia eoliană şi cea generată de către balizele instalate în mări şi oceane, acestea fiind singurele generatoare de electricitate pentru consumul industrial. Panourile solare sunt ceva comun pentru posesorii de case, însă blocurile mai vechi nu dispun de aşa ceva. Ele sunt conectate la reţeaua oraşului de electricitate, iar curentul este foarte scump. Dacă aveam mai mult noroc şi mă năşteam într-o familie de oameni bogaţi, nici curentul electric nu mai era o problemă, casa mea ar fi avut panouri electrice, acestea îmi alimentau atât casa cât şi maşina, evident aş fi avut una. Însă, având venituri modeste, va trebui să dau din coate pentru a-mi duce existenţa în această lume extrem de dificilă.  

Mă apuc de treabă, iar peste câteva minute, şeful deschide o videoconferinţă cu mine şi îmi spune ce am de făcut astăzi. După ce îmi spune mie, le va spune şi celorlalţi subalterni, că doar nu ar fi cazul să piardă jumătate de zi, plimbâdu-se prin birouri şi căutând oamenii, să le spună ce au de făcut. În aceste vremuri, eficienţa este foarte importantă, iar timpul este cel mai important. Îmi aduc aminte ce îmi povestea bunicul, faptul că era multă birocraţie pe vremea lui şi ajungea la un moment dat acoperit (fizic) de mormane de hârtii şi dosare. Dar, de când cu era tehnologiei, am scăpat definitiv de hârtii. Nici ziare nu se mai tipăresc de mult timp, astfel că nici copacii nu mai sunt tăiaţi de pomană. Doamne fereşte ca vreun nebun să taie vreun copac! Legea prevede inchisoare pe viaţă, pentru o asemenea crimă. În urmă cu câteva zeci de ani au fost defrişate două treimi din suprafeţele împădurite ale Pământului, iar acum nivelul de oxigen din atmosferă este foarte scăzut. Autoritatile se străduiesc să planteze copaci, însă ritmul de refacere a suprafeţelor împădurite este foarte lent. Mai mult de jumătate dintre locuitorii planetei suferă de afecţiuni respiratorii şi cardiace din acest motiv.  

Au trecut patru ore de muncă şi mi s-a făcut foame. Mă deplasez către magazinul din incinta instituţiei, pentru a-mi cumpara ceva de mâncare. Înmânez vânzătorului cardul pentru reţinerea banilor pentru produse, iar acesta îmi serveşte produsele comandate. Acestea sunt atât de mici, încât le pot consuma cu uşurinţă pe drum către birou. De fapt, sunt nişte preparate mai mult artificiale decât naturale, nişte cubuleţe mici cu diferite arome. Bine că nu ne hrănim cu pastile, dar mult timp nu mai este până atunci. Am înţeles de la bătrâni, că pe vremuri, mâncarea avea gust, se mai găsea şi mâncare naturală, acum nici nu se pune problema de aşa ceva. Dar, noi oamenii ne-am obişnuit cu acest fel de mâncare şi până la urmă este destul de practică. Aş putea pleca într-o excursie de o săptămâna cu o singură cutiuţă de mâncare la mine şi tot n-aş putea să o termin. Acele cubuleţe sunt destul de săţioase, trebuie să recunosc.  

Mă întorc la lucru şi îmi petrec următoarele 6 ore până la terminarea programului. Ziua de lucru este de 10 ore, autorităţile au considerat că se pierdea prea mult timp preţios printr-un program de lucru de 8 ore pe zi, aşa că au decretat mărirea programului de lucru la 9 ore, apoi, după 20 de ani, au reuşit să-l mărească la 10 ore. Ziua de lucru s-a terminat, îmi iau bicicleta şi mă pregătesc de plecare spre casă. După ce am părăsit holul principal al instituţiei, camera de supravegere tocmai a trimis semnalul de închidere a calculatorului meu, închide automat luminile din birou şi cele de pe hol, deschide toate uşile necesare, apoi îmi eliberează bicicleta din sistemul de prindere al parcării.  

Ajung acasă, pornesc televizorul cu holograme 3D situat pe masa din sufragerie, selectez postul tv dorit, prin simple mişcări ale mâinii. Acesta detectază mişcarea mâinii şi schimbă postul, până când reuşesc să aleg unul. Nu trec douăzeci de minute şi adorm în faţa televizorului. Camera cu infraroşii a televizorului îmi scanează chipul la fiecare zece secunde, constată faptul că am adormit, apoi opreşte automat televizorul, luminile şi curentul electric de la toate prizele din casă. Tocmai am avut o zi minunată… Nu ştiu dacă pot spune că trăiesc, dar cu siguranţă pot spune că… exist...  

Paul Gheorghiu.  

Referinţă Bibliografică:
O zi banală... din viitor / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1149, Anul IV, 22 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!