Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

O stafie tulbură Speranţa
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
AL. FLORIN ŢENE
O STAFIE TULBURĂ
SPERANŢA
Piesă de teatru într-un act

Personajele:
Dreptaciul- un om înţelept (poet) fără mâna stângă.
Stângaciul-al doilea om înţelept (poet) fără mâna dreaptă.
Vocea căpitanului
Scena l.
( Se deschide cortina. În mijlocul scenei se află un om fără mâna stângă într-un
decor schiţând interiorul unei capele ortodoxe pe un mic vas de croazieră. Printr-un
hublou se vede oceanul nesfârşit. Dreptaciul îngenunchiază ,se închină cu mâna pe care
o are la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aşezată în partea dreaptă.În surdină se
aude un cântec bisericesc, împletindu-se cu vuietul valurilor . Se roagă.)
Dreptaciul: Îţi mulţumesc Doamne că mi-ai lăsat mâna dreaptă. Să pot a mă
închina în faţa icoanelor tale. (Se închină ). Bun ai fost şi eşti cu mine. M-ai învăţat să
seamăn grâul, să îngrijesc recolta, să plămădesc pâinea, să aprind focul, să iubesc.Bat-o
vina de mâna stîngă. Mi-a retezato batoza.Eram în vacanţă şi ajutam părinţii la treierat.
Nu a ştiut dreapta ce face stânga. Altfel aveam şi eu ca toţi oamenii două mâini. Dar e
bine şi aşa. Pot muncii. Îmi
mângâi pruncii şi femeia.Pot aprinde focul ţinând cutia de chibrituri în gură şi băţul îl
scapăr pe cadran. Doamne, ce bine că am mâna dreaptă! Cu această mână am câştigat
banii necesari biletelor acestei călători pentru întreaga familie. Ţin şişterul să tai pâinea ,
s-o impart la cei dragi. Teognis din Megora spunea că ,Doamne, Te exprimi prin poet.
Doar, Şti că şi eu mă îndeletnicesc cu tainele metaforei. Pentru că mi-ai lăsat mâna
dreaptă îţi mulţumesc. Iată, pot să fiu pe acest vas în drum spre Tărâmul Făgăduinţei.Cu
această mână am putut muncii pentru a strange bani să plătesc această călătorie mult
visată.Pot scrie versuri, pot răsfoi un ziar şi mai presus de orice pot muncii pentru a nu
întinde mâna să cerşesc ajutor de la semeni. Ca poet nu sunt un risipitor al închipuiri
mele.Nu sunt un nabab şi risipitor al lucrurilor mărunte. Şitiu, Doamne, că poezia a
devenit o curiozitate fără curioşi. Nu se mai citeşte, nici măcar poeţii între ei nu se mai
citesc. Eu, Doamne, mă bucur că mă citesc soţia şi copii. Însă ea, Poezia, a rămas
“doamna artelor” . Îţi mulţumesc şi pentru acest fapt. Romain Rolland afirma: ”Când
ordinea înseamnă injustiţie , dezordinea e într-un fel un început de justiţie. “ Este ,
Doamne un paradox pe care l-au trăit oamnii în perioada comunistă. Injustiţia “ordinii”
comuniste am simţito cu toţi.
Am publicat câteva cărţi, Doamne, pe care le consider că sunt însăşi viaţa mea
prelungită în eternitate prin litere moarte ce vor trece din generaţie în generaţie, fiindcă
acestea sunt litere moarte, pe care le-am vrăjit şi le-am înviat cu viaţa mea.
( Se ridică. Se îndreaptă către locul unde se aprind lumânări.Scoate câteva
monede din buzunar, le aşează pe masă şi ia o lumânare, pe care o aprinde în lumânar,
închinându-se de trei ori.Apoi se îndreaptă către aceeaşi icoană, în faţa căreia
îngenunche, rugându-se cu palmele unite în faţa pieptului.).
Doamne am aprins o lumânare să-mi luminez calea spre Tine. Am aprins o
lumânare pentru întunericul neamului meu şi pentru sufletul tuturor celor ce-au ars pe
rugul Cuvântului scris. Dar, să şti Doamne, Dumnezeul meu, că iubesc la fel de mult atât
lumina cât şi întunericul. Amândouă sunt date de Tine. Fără întuneric nu ne- am bucura
de lumină. Acesta ne face s-o vedem.fiindă Dumnezeu este cel care consfinţeşte totul pe
această lume. Totul fiind Datul Divin.
Am aprins o lumânare pentru familia mea care se află în cabina acestui vas,
pentru Eminescu, poetul neamului meu. El este Cuvântul prin care s-a întrupat literatura
naţională în cea universală. Este fiul propriei opere şi părintele nemuririi ei. Am aprins o
lumânare pentru Poezie , ea nu şi-a luat asupra ei menirea filozofiei, fiindcă este
deasupra aceseia. Mă gândesc Doamne că în momentul când ar fi făcut acest lucru ar fi
dispărut sublimul. Bine ai făcut acest lucru, Doamne. Am aprins pentru metaforă care
este algebra superioară a cuvintelor, poezia este trigonometria metaforei.Doamne, te mai
rog să-mi ierţi păcatele... ( Se ridică . Se opreşte în faţa hubloului privind imensitatea
apei.).
Scena 2.
( În scenă intră un om fără mâna dreaptă. Se apropie către icoana Apostolului
Iuda zugrăvită pe peretele din partea stângă . Îngenunchiază numai cu piciorul stâng şi
începe să se roage. ).
Stângaciul :(Închinânduse cu mâna stângă la icoana Apostolului Iuda). Apostole
Iuda , ajută-mă să ajung pe Tărâmul Făgăduinţei. Îţi mulţumesc că mi-ai lăsat mâna
stângă. Pot mânca cu ea. Pot cerşii cu aceasta un ban de la cei cu ... două mâini. La o
adică şi de la cei cu mâna dreaptă. Poezia mea pe care o scriu nu-mi aduce nici-un
câştig, însă cu cerşitul pot să-mi cresc copii, să-mi hrăneasc nevasta şi să mai ... beau.Cu
banii din cerşit am plătit biletele întreagii familii pentru călătoria aceasta spre Tărâmul
Făgăduinţei. Dacă nu ar fi proştii ăştia de miloşi care-mi pun în mâna pe care o mai am
câte un bănuţ, de ajunge câştigul meu cât salariul unui şef, nu ştiu ce m-aşi face.Apostole
Iuda de ce nu mă cauţi? Nu m-ai căutat dacă nu m-ai găsit. Spunea Pascal. Această
afirmaţie sugerează, Apostole Iuda, spirala veşniciei, a căutării ... absolutului. Poate
călătoria mea spre Tărâmul Fgăduinţei are şi acest scop. Pitagora spunea că”totul este
orânduit după număr”, însă eu spun că numărul este orânduit după Totul, care
simbolizează Datul naturii. Filozofii ... spun că este vorba de Datul divin. Apostole Iuda
spune-mi dacă greşesc.Eu nu cred în divinitate. Forma aceste lumi, Apostole, este legea
în virtutea căreia se repetă motivul. Aceasta aminteşte de ritm.De aceea mă rog la tine ca
acesta să consfinţească forma ce duce la Revoluţia Universală la care gândesc şi sper să
înceapă. Forma fiind numărul idee, unealta principală a marelui Ordonator, sau natura ,
cea care aranjează cu arta. Mă rog pentru morţii care au participat la revoluţiile din
istorie.
(Se ridică şi se îndreaptă spre locul unde sunt lumânări de vânzare. Scoate din
buzunarul pantalonului o monedă. Aprinde o lumănare, dar nu se închină).
Mă rog pentru tine Apostole Iuda, tu ... eşti deasupra tuturor minunilor naturii.
Aceste minuni sunt, toate la un loc, creatorul tuturor creatorilor. Se spune că lucrând
numai cu capul nu eşti fericit. Lucrând cu inima nu faci avere, şi nici nu eşti fericit.
Pentru mine banul aduce fericirea, cu toate că propovăduiesc sărăcia în fericire. Eu zic
... fericirea, Apostole, este Marea Revoluţie a celor umiliţi, săraci şi neputincioşi.
Am aprins o lumânare, cu toate că nu cred în simbolul luminii acesteia, pentru
bietul revoluţionar Bălcescu, pentru marele Marx, autorul cărţii “Capitalul”, dar şi pentru
Che Guevara ce visa la o revoluţie mondială, pentru Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu
Dej şi prietenul meu de suflet Nicolae Ceauşescu.
... Poate mă întrebi Apostole Iuda de ce mă închin la tine. Păi ... tu eşti cel care l-ai vândut
pe Iisus pentru ... Bine ai făcut. Era un impostor. Dar ... totuşi, ai greşit! Trădându-L , şi
fiind prins, răstignit, Iisus a devenit Martir şi simbolul creştinismului. Fără să
doreşti ... ai făcut un bine acestei religii. Însă , îţi apreciez buna ... intenţie. După mine
adevărata religie este comunismul. Iar Marx şi Lenin sunt simbolurile acesteia.
Apostole Iuda! Aceşti oameni m-au învăţat să spun ... nu privi că s-ar putea să
vezi. Nu asculta că s-ar putea să auzi ... nu lua hotărâri că s-ar putea să greşeşti faţă de
cauză. Nu trăi că s-ar putea să mori. (Se ridică. Fără să se închine).
Scena 3.
(În momentul acesta Dreptaciul se apropie de Stângaciul).
Dreptaciul : Suntem plecaţi de o bună bucată de vreme şi nu se vede , încă,
Tărâmul Făgăduinţei.
Stângaciul : Nu este departe. Presimt că ne apropiem de el. Dacă vom fi uniţi pe
această insulă plutitoare în caz de furtună vom ajunge acolo. Unitatea ne v-a face să
atingem idealul nostru.
Dreptaciul : (Punând mâna streaşină deasupra ochilor şi privind în zare ). Nu se
vede ţărmul. Abia aştept să ajungem. Întreaga mea familie numai despre această clipă
vorbeşte. Speranţa este mare. Dacă acest Tărâm ne v-a dezamăgi?
Stângaciul : Nu vom fi înşelaţi în speranţele noastre.Nu curge miere şi unt acolo,
dar ideea că toţi suntem egali ne v-a face să fim fericiţi. Întradevăr, pe Tărâmul
Făgăduinţei chemarea lui Marx”Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” ne conduce spre
idealul nostru de veacuri, Comunismul. Această lozincă de luptă, a noastră, apărută
pentru prima oară în” Manifestul Comunist”, redactat de Karl Marx şi Friedrich Engels,
este cea mai frumoasă chemare la luptă. Acolo pe Tărâmul Făgăduinţei ... proletariatul a
câştigat.
Dreptaciul: (Surprins). Nu! Nu ai dreptate! Acolo oamenii, indiferent de condiţia
socială, sunt egali în faţa legilor. Conducătorii sunt aleşi prin vot secret şi universal. Sunt
liberi să se exprime, să se asocieze, să muncească, să-şi înjghebeze propria afacere, să ...
Stângaciul : (Întrerupându-l). E altfel. În mod sigur este aşa cum îţi spun.Acolo
conduce proletariatul.Oamenii au dreptul la muncă în instituţiile statului şi nu în fabricile
capitaliştilor, care îi exploatează până la sânge.Acolo nu există proprietate
particulară.Aceasta este în mâna celor ce muncesc.Acolo nu există exploatarea omului de
către om. Acolo sunt activişti care supraveghează respectarea acestor principii. Acolo
munca este răsplătită după necesităţi şi nu după valoarea ei.Dacă ai mai mulţi copii
primeşti salariul mai mare...
6
Dreptaciul : (Precipitat).Bine, bine ... dar, dacă acel om este leneş şi nu munceşte
la fel ca ceilalţi ... ? Principiul pe care-l susţii încurajează lenea. Activiştii se vor
comporta mai rău decât ... patronii, de care faci vorbire. Se vor comporta cu averea
tuturor de parcă ei ar fi proprietarii acesteia. Va fi exploatarea omului în numele unei
ideologii.
Stângaciul: Nu! Este cum îţi spun eu. Dacă ar fi altfel, atunci ce vom face noi
care avem câte o mână? De tine este bine, că ai...dreapta, dar , eu...
Dreptaciul: Cred că acolo pe Tărâmul Făgăduinţei există o protecţie socială
puternică. Acolo omul potrivit este la locul potrivit. Noi ca poeţi dacă scriem pe placul
cititorilor cărţile se vor vinde şi din drepturile de autor vom trăi.Soţiile noastre vor lucra
conform competenţelor şi al studiilor...
Stângaciul: Aaaa ... nu ... nu! E altfel .Acolo, cărţile noastre scrise în spiritul
ideologiei se vor tipări în zeci de mii de exemplare. Indiferent de vânzare vom primi
drepturi de autor consistente.
Dreptaciul: Dacă este aşa...vai de literatura Tărâmului Făgăduinţei. Atunci...nu-ţi
mai trebuie talent. Este de ajuns o ştiinţă a scriituri şi ...multă ideologie. Vom scrie fără să
ţinem cont de gustul cititorilor?
Stângaciul: Cititorii sunt obligaţi să înghită “pastila”pe care le-o servim. Ei fiind
parte ai proletariatului muncitor, au ajuns la conştiinţa că trebuie să citească conform
ideologiei noastre...a muncitorilor.
Dreptaciul: (Mirat). Nu este aşa. Cititorului trebuie să i se respecte preferinţa şi
gustul pentru subiectul care-l interesează. Altfel nu cumpără cartea ...
Stângaciul: (Întrerupându-l). Măi tovarăşe ...
Dreptaciul: Scuză-mă eu nu sunt tovarăş cu dumneata.Eventual
de ... călătorie.Dacă, voi, ăştia, care gândiţi aşa vă spuneţi tovarăşi... Treaba voastră.Nu
ştiu cum vei fi “tovarăş “ cu activiştii de care vorbeai.
Stângaciul:...de călătorie spuneam.Activiştii sunt îndrumătorii noştri spre
societatea egalitaristă. Iar cărţile sunt suvenţionate de stat. Statul ne v-a da...
(Se aude clopotul de pe punte, apoi vocea căpitanului vasului într-un difuzor,
spunând:” Toţi călătorii apţi de muncă să urce de puntea de comandă.Trebuie să
pregătim vasul pentru a rezista la o furtună anunţată.”).
Dreptaciul: Mă duc să dau o mână de ajutor.
Stângaciul: Poţi să te duci. Ai dreptate.
(Dreptaciul pleacă.).
Scena 4.
(Rămas singur Stângaciul îşi pune mâna stângă streaşină la ochi şi priveşte în depărtae.
Se aud valurile oceanului).
Stângaciul: Nu se vede nici-un ţărm. Oceanul a început să se agite. Apa aceasta
imensă este ca marea masă de oamnei. Ce duce pe umerii ei: “Răbdăm nevoi, răbdăm
poveri şi jug de boi şi ham de cai”.Eee ... ce vremuri grele pe vremea lui Coşbuc.Lupta de
clasă abia dacă mija. Clasa muncitoare încă nu se formase.Ideologia marelui Marx,
Engels şi Lenin nu pătrunsese la noi.Ideologia acestora este adevărata religie a
universului.Ea formează omul de tip nou.Nu vedeţi?! ... Dreptaciul are spirit de slugă.La
primul apel al căpitanului s-a dus să slugărească.Eu, nici vorbă.Am demnitate
proletară. Ori cu noi, ori fără noi, dacă e să fie să se scufunde vasul, se scufundă ... Nu,
nu, în destin nu cred.Este o balivernă povestea cu ... ce îţi este scris.Omul este stăpânul
tuturor lucrurilor şi al fiinţelor.(După o pauză.)
Abia aştept să ajung pe Tărâmul Făgăduinţei. Acolo toţi gândesc ca mine.
Este societatea mult visată.
Cred în forţa omului ce supune natura.Trebuie s-o supunem. Unii zic că se
răzbună atunci.Aiurea! Omul e stăpânul ei.
I-a să mă duc la uşă să văd dacă s-au străns ceva bani. Mi-am pus o şapcă
rablagită cu un bilet ...
(Întredeschide uşa, se apleacă, ia şapca şi biletul.Numără banii strânşi .Apoi
satisfăcut citeşte biletul.).
Bravo! Un om cu amândouă mâinile nu câştigă în câteva ore cât am primit. Sunt
darnici oamenii. Proşti, de darnici ce sunt.Dar şi eu sunt un mare poet.I-au impresionat
versurile mele.(Citeşte biletul cu glas patetic.). Ajutaţi un poet, unul din sărmani/ cu
famile grea şi fără bani/ Să muncesc nu pot, nu am o mână/ Fiţi milostivi, s-aveţi o viaţă
bună! (Către icoana Apostolului Iuda ).Sunt deştept, nu? Asta trebuie să învăţăm! Să ni
se dea! Aici, pe vas, să dea ăştia cu bani şi cu două mâini, iar acolo să dea statul. El are
de unde.Doar e bogat. Că muncesc toţi şi primim răsplată egală.Vorba aceea...ori toţi să
munciţi, ori eu să primesc. Asta este adevărata societate a viitorului. Când voi ajunge
acolo...cu ideile mele precis ajung... activist al partidului conducător.(Ia un scaun, îl pune
în mijlocul scenei.Se aşează pe el şi imită ceea ce ar trebui să facă ca
activist.Gesticulează.).
Stimaţi tovarăşi, partidul ne învaţă că munca înnobilează omul.De aceea vă
îndemn să munciţi...Sus munca, tovarăşi!(Către public). Să nu ajung eu la ea. Tovarăşi,
munca este izvor de sănătate! (Mai în şoaptă, către public). Lăsaţi-o pentru bolnavi.
Munca l-a transformat pe om. Aici, pe Tărâmul Făgăduinţei suntem egali în drepturi. Iar
în privinţa obligaţiilor trebuie să ... mai discutăm. Cine nu respectă aceste principii, nu are
ce căuta în societatea noastră. Îl eliminăm. Eu ... tovarăşi , în ţara de unde am venit,
începusem să construim o societate ca aici, dar nişte derbedei cu ajutorul unor agenturi
străine ne-au înlăturat de la putere.Adică ... a înlăturat proletariatul de la conducerea
ţării.Eu ... ca proletar, vă spun cinstit, mă sculam la ora 9. Gustam o bucată de muşchi
ţigănesc, beam o gură de wisichi, nu-mi plăcea. ( Se strâmbă). S-o ia dracului, avea gust
de ploşniţă. Ieşeam din vilă, dată de partid, şi mă urcam în limuzina cu şofer, dată de
partid. Şi plecam către sediul Comitetului. S-o ia dracului de viaţă. Visam la mai mult.
(Se uită către icoana Apostolului Iuda) Să nu te superi că am amintit de duşmanul
tău ... dr. racul .(Se ridică de pe scaun.În clipa aceea intră Dreptaciul).
Scena 5.
(Se adresează către Stângaci).
Dreptaciul: Nu prea a fost greu.A trebuit să ţin de cârmă în direcţia indicată de
acul busolii. Mereu înainte, spre sud-est. În timp ce căpitanul a trebuit să coboare în sala
maşinilor pentru a unge volanta. Se încinsese de atâta frecat cu biela.
Stângaciul: Cum spui, nu a fost mare lucru. E bine când omul munceşte.Eu ... am
stat de vorbă cu sfinţii aceştia. (Arată către pereţi şi sală.). Le spuneam că munca
înnobilează omul.
Dreptaciul: Această afirmaţie, întotdeauna, trebuie urmată de exemplul personal.
Stângaciul: Vrei să spui că trebuia să merg şi eu !?
Dreptaciul: Nu am spus asta.
Stângaciul: Ba, ai spuso! Expresia ta: ”trebuie urmată de exemplul personal,” nu
face aluzie la mine?
Dreptaciul: Dacă te simţi cu musca pe căciulă ... nu sunt eu de vină .
Stângaciul: Mă faci că sunt cu musca pe căciulă. Ce mai. Mă faci şi demagog.
Mâine, poimâine, chiar vei scrie o satiră cu...aluzie la mine.
Dreptaciul: (Serios).Toate acestea sunt aberaţiile unui ...frustrat. Singur te
acuzi.Iar despre satiră să nu mai vorbim. Eu am scris satire, tu...
Stângaciul: (Iritat). Doreşti să-ţi spun ce este satira?
Dreptaciul: Nu! Doar îţi spun că ea este ochiul care plânge pentru a râde celălalt.
Stângaciul: (Ironic). Intr-o societate perfectă spre care ne îndreptăm, satira ta nuşi
are rostul. Chiar este interzisă. Acolo eu sunt fiul comunităţii.
Dreptaciul: (Îngrijorat). Dacă o fi cum zici, noi vom fi parte a comunităţii. În
concluzie nu suntem noi. Suntem comunitate. Iar comunitatea se regăseşte în noi.
Rezumând la mine, pentru a nu generalize, şi a nu te supăra, dacă comunitatea sunt eu, şi
eu sunt comunitatea, atunci totul se rezumă la un eu disperat. Dacă ar fi aşa , atunci
... degeaba fac călătoria aceasta spre Tărâmul Făgăduinţei.
Stângaciul: Omul trebuie să fie loial societăţii în care trăieşte. Trebuie să
muncească pentru comunitate şi apoi să se gândească la el. Comunitatea trebuie să fie
bogată.
Dreptaciul: Şi oamenii săraci!?
Stângaciul: Membrii comunităţii trebuie să fie egali între ei. Mai presus este
comunitatea şi Ţara.
Dreptaciul:Adică...ţară bogată cu oameni egali în sărăcie.
(Sună telemobilul Stângaciului.Bagă mâna în buzunar şi scoţând aparatul îi cade
şi grămada de bani strânşi din cerşit).
Stângaciul: Blestemaţilor! Altă treabă n-aţi avut decât să cadeţi. (Se apleacă şi îi
strânge grămadă.Îi bagă în buzunar.) Da! ... Sunt în capelă, nevastă ... Sigur ... Vin
imediat.
Dreptaciul: (Mirat.). De unde atâţia bani?
Stângaciul:(Grăbit, în drum spre uşe.). De la călătorii milostivi ... ( Iese trântind
uşa după el).
.
Scena 6.
Dreptaciul: (În genunchi în faţa icoanei Sfântei Marii cu Pruncul. Se închină).
Doamne, Doamne,mare este grădina Ta. (Se ridică. Se plimbă gânditor.). Stângaciu ca
poet nu a înţeles niciodată că erudiţia nu înlocuieşte talentul. A te baza numai pe erudiţie
există în mod sigur riscul de a creea ceva insipid, sterp şi anost. Numai talentul împletit
cu inspiraţia, erudiţia şi experienţa concură la crearea unor opere viabile. Spusele, aparent
paradoxale, ale lui Jules Renard:”cu cât citeşti mai mult , cu atât imiţi mai puţin, “ sunt
pline de adevăr. Fiindcă “sita “ memoriei devine mai “deasă “, adică exigentă, dar nu atât
de exigentă de a se îndepărta de artă. O racilă în acest sens l-a avut postmodernismul
unde s-a făcut exces de elemente intelective, îndepărtându-se, astfel, de elemental afectiv.
(Se plimbă prin încăpere. Priveşte prin hublou cu mâna straşină la ochi.). Nu se vede,
încă, Tărâmul Făgăduinţei. Întindere de apă nesfârşită. Nesfârştă ca înaltul cerului. În
această imensitate, ce este omul? De unde vine? Care este scopul vieţii? Ce înseamnă
fericirea? Omul, înţeleptul, nu a putut răspunde convingător, nici cu viziunea filosofiă
umanistă şi nici cu metode ştiinţifice. Numai Tu Doamne poţi să-mi răspunzi. În fiecare
din aceste întrebări găsim o unitate dintre raţiune şi afect, pe baza cărora s-a încercat
rezolvarea- evident pentru momentul istoric respective- dilemele veşnice ale destinului
uman, pe care le găsim în întrebările respective. Cred că răspunsul la aceste întrebări le
vom afla, numai atunci, când Dumnezeu v-a dori acest lucru. Restul sunt speculaţii ale
spiritului uman. Seara mai discut despre aceste probleme cu soţia şi cei doi fi ai mei. Toţi
am ajuns la acelaşi numitor comun în această privinţă. În ciuda faptului că nici
percepţiatuturor nu sesizează adevărul din unele fenomene şi lucruri, ci în raport cu
exprimarea sensitivă şi optică a acestora, fiindcă nu există deosebire în aplicarea
percepţiei în existenţă.(După o pauză. Se aude vuietul oceanului de parcă ar fi o muzică
interstelară.).
... Doamne am început să gândesc cu glas tare şi singur. S-au vorbesc cu Tine!?
Grea este şi călătoria aceasta. Greu este şi despărţirea de patrie. Dar Dumnezeu
când a creiat Pământul nu a trasat şi graniţele. Patria noastră, a oamenilor, este Pământul.
Aşa că nu trebuie să-mi fie grea ... despărţirea. Călătoria aceasta este doar o mutare dintrun
loc în altul, în Patria noastră comună.Dar ce este Patria? (Stă pe gânduri). După câte
îmi amintesc din ce citeam despre semnificaţia acestui cuvânt, înseamnă ... locul în care
s-a născut cineva.Ţara în care locuieşte.Pământ natal ... Terra este pământul meu natal.
Nu există motiv, deci, să-mi fie dor de un spaţiu ... în care trăiesc, Pământul.
Dar ... fiecare căutăm colţişorul de Pământ unde credem că viaţa noastră va fi mai bună în
funcţie de oameni, fiindcă nu toţi dintre noi suntem buni pentru anumite fapte şi lucruri,
ci numai în raport cu exprimarea sensitică şi optică a acestora, nu există deosebire în
aplicarea percepţiei în existenţă. Metoda sau teoria nu se pot aplica ad-literam oricui, fără
asemănare în judecata de valoare.
Scena 7.
Stângaciul: (Intrând prin uşa laterală.).Ţi-am auzit ultimile cuvinte ... ”judecata
de valoare “ ... Vorbeai singur?!
Dreptaciul: (Surprins). Nu ... nu ... Mă gândeam cum o să le vorbesc oamenilor
pe Târâmul Făgăduinţei.
Stângaciul: Frumos ...frumos.... Dar ce ai de gând să faci acolo?
Dreptaciul: Ce nu am putut face în ţara noastră. În primul rând să trăim în linişte
şi fără obstrucţiuni din partea birocraţiei. Doresc să înfiinţez o editură şi eventual o
revistă literară şi ar mai fi...
Stângaciul: (Mirat). Cum crezi tu că poţi înfiinţa o editură şi un ziar!? Acolo
toate sunt ale statului. Numai el, în folosul poporului, controlează totul şi...toate acţiunile
noastre. Nu ne lasă să greşim.De aceea există birocraţia să ne poată controla pentru a nu
greşi. Iar dacă insistăm în acţiunile noastre particulare ce pot duce la...anarhie intervin
organele de îndreptare, de corecţie...Acolo este raiul pe pământ. Una din doctrine sună c10
am aşa: dacă nu şti, te învăţăm, dacă nu poţi, te ajutăm şi dacă nu vrei, te obligăm. Chiar
cu riscul închisorii.
Dreptaciul: (Nemulţumit ). Nu este aşa ... dacă ar fi cum spui, îmi pun întrebarea,
la ce rost plecarea din ţară? Eu fac această călătorie pentru a găsi
în Tărâmul Făgăduinţei o societate liberală, a iniţiativei , a libertăţii.
Stângaciu: (Puţin intrigat). Vorbeşti prosti, omule. Noi am plecat, în primul rând
din ţară că începuse să dispară elementele socialismului multilateral dezvoltat. Şi datorită
unor derbedei, ce-şi spun revoluţionari, s-a instalat anarhia democratică de care
spui ... Când începusem şi noi să construim societatea mult visată, hop şi derbedeii
finanţaţi de agenturile străine ...
Dreptaciul: Dumnezeu când a construit lumea a făcut omul să fie liber, să-şi
organizeze viaţa conform idealurilor sale.
Stângaciul: (Ironic). Te contrazici omule. Scripturile şi Bibila, cărţi la care ştiu
că ţi foarte mult, au fost date de Dumnezeul tău să îngrădească libertatea de care vorbeşti.
Ele au fost scrise pentru a fi respectate. Sunt legi care constrâng omul să le respecte.
Atunci unde este libertatea cu care ne-am născut, de care vorbeşti?
Dreptaciul: Sfintele scripturi au fost scrise de Apostoli pentru a ne canaliza
drumul .Nu sunt îngrădiri ale libertăţii. Libertatea nu înseamnă anarhie cu gândeşti tu.
Libertatea este semnul puterii omului asupra haosului şi al morţii. Societatea de care
vorbeşti nu a avut omenie. De dragul unor idei absurde se sacrificau oamenii. Ateii, cum
eşti şi tu, nu pot avea omenie.Nu poate exista omenie fără o lucidă viziune a morţii.
Eugen Lovinescu, pe care comuniştii, o perioadă, l-au interzis, spunea că cine nu se
culcă cu moartea, nu poate avea grăuntele de labilitate necesar iubirii de oameni şi al
sentimentului de egalitate în faţa neantului universal, fără care viaţa e luptă de fiară.
Coştgiinţa morţii, mai spunea criticul, nu se confundă însă cu frica de moarte. Voi vă
credeţi veşnici. Nu vă este frică de moarte.Voi iubiţi ideea, nu oamenii. De aceea viaţa
devenise, în ţara noastră, ...luptă de fiară. Partidul comunist nu a înţeles că unirea nu
reuşeşte niciodată când se face împotriva cuiva; ea triumfă întotdeauna când se face
pentru ceva.
Stângaciul: (Nemulţumit). Noi am construit blocuri...
Dreptaciul: Nişte ghetouri, adevărate cutii de chibrituri...în care ne-aţi băgat, nu
de dragul proletarilor, ci pentru ai putea controla. Dacă se lăsau casele şi nu se demolau,
se mai putea creşte un porc, nişte găini, şi atunci muncitorii aveau posibilitatea şi resurse
pentru a face grevă, să-şi ceară drepturile. Însă aşa îi transformaseră în ...adevăraţi sclavi.
Nu puteau să se mute dintr-o localitate în alta, fiindcă majoritatea oraşelor mari erau
închise.Pâinea şi unele alimente de bază se dădeau pe cartelă. Asta spuneţi voi că este
dragoste de om!?
Stângaciul: Noi am dat de lucru la toată lumea.
Dreptaciul:Era un şomaj mascat. Toţi ne făceam că muncim. Unde era
productivitatea muncii şi rentabilitatea? A fost secătuită ţara de resurse. Iar noi ca
redactori la reviste literare, pentru a promova ideologia partidului conducător, eram
obligaţi să scriem în spiritului realismului socialist, şi să mai dăm cu sebsemnatul pe la
secu ... despre unul, despre alta ... Altfel nu ne ţineau ca redactori.
Stângaciul: Aaa...recunoşti că ai colaborat cu ...mâna înarmată a particului, aşa
cum zic unii de teapa ta.
Dreptaciul: Nu de bună voie ca tine şi alţii.Am fost obligat. Îmi fugise fratele în
Germania Federală şi dacă nu dădeam cu subsemnatul mă dădeau afară din servici. Doar
şti, în astfel de condiţii, eram trimis la munca de jos...în mină. (Îi sună telemobilul. ).
Bine, dragă. Vin imediat. (Deschite uşa şi vede şapca cu biletul lângă perete.Se întoarce,
o clipă.).Iarăşi ai pus de cerşit?! (Aruncă ceva mărunţişi în şapcă.Închide uşa.).
Scena 8.
Stângaciul: Tovarăşul, ăsta , de drum , mă scoate din ... cisme.Pardon, nu am
cisme, pe vremea tovarăşului Stalin purtau părinţii cisme din gumă, cum spuneau ei. De
fapt erau din cauciuc.Eu ,m-am boierit, port pantofi de ... Clujana. (După o pauză. În timp
ce se gândeşte. ) ... dreptaciul nu este ... tovarăş cu mine. Are alte idei, nu democratice ca
mine. Este anarhist, chiar legionar. El îşi spune că e liberal. Aiurea! E legionar. Ce bine
era pe vremea lui Dej şi Ana Pauker. Pe toţi ăştia de teapa lui îi băgam la
pârnaie.Dar ... ajungem noi pe Tărâmul Făgăduinţei şi pe toţi care au alte opinii decât cele
ale lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, inclusiv ale lui Fidel Castro le aplicăm corecţiile
celor patru pereţi cu ... fereastra spre cerul încătuşat cu grati.(Îngândurat). Să nu credeţi că
sunt credincios. Să mă ferească ... Michiduţă cel cu ... coadă de acest lucru. Eu sunt ateu.
Cred în materialismul dialectic şi în evoluţia speciilor a lui Darwin. Biblia mea este
Capitalul lui Marx. Iar Noul Testament îmi este “Manifestul communist.” (După o
pauză.Îşi pune palma streaşină la ochi.Priveşte în zare prin hublou.). Nu se vede ,încă,
Tărâmul Făgăduinţei. Doar imensitatea oceanului. Acolo societatea nouă, evoluţia, la care
am visat toată viaţa , s-a înfăptuit prin mase, nu prin indivizi, aşa cum spune Titulescu.
Căderea socialismului multilateral dezvoltat din ţara noastră mi-a produs o mare
durere.Există dureri ce doboară, dar ele înzecesc puterile noastre, fiindcă ele se nasc
dintr-o piedică în realizarea unui ideal. Partidul meu este al tuturor celor care gândesc ca
mine...Priviţi la aceste două scaune. Unul stă în dreptul luminii ce intră prin geamul
hubloului. Celălalt stă în întuneric. Dacă îl iau pe acesta ...(Îl ia şi le aranjează pe
amândouă în fanta de lumină ce intră prin hublou.). Vedeţi nu încap amândouă în această
fantă de lumină! Aşa şi cu oamenii. Politica noastră este să păstrăm şi îi punem în funcţii
de conducere pe acei care s-au aflat de la început şi au înţeles” lumina” marxismleninismului.
Pe ceilalţi îi folosim ca forţă a proletariatului, producătoare de plusvaloare...
Scena 9.
(Intră Dreptaciul agitat).
Dreptaciul: Se anunţă furtună. Toţi pasagerii, atâţia cât suntem, mic cu mare este
necesar să ieşim pe punte şi să ascultăm de ordinele căpitanului. Când o să bată clopotul
de pe punte trebuie să fim prezenţi în careul de comandă.
Stângaciul: (Intrigat). Să ne mai lase şi căpitanul cu ...ordinele lui. Fără mâna
dreaptă ce pot să fac? Eu sunt muncitor cu...gura. (Râde sec.).
Dreptaciul: Trebuie să-l ajutăm cu ce avem şi cu ce putem ... este în joc şi viaţa
noastră. Dar, am uitat să-ţi spun ... am văzut că s-au strâns ceva bani în şapca ta.
Stângaciul: Mă duc să-i iau şi îi dau nevestei. (Iese. Prin uşa întredeschisă se
vede cum ia banii, îi numără, după ce şi-a pus şapca pe cap, îşi îndeasă banii în
buzunarul stâng al pantalonului.).
Dreptaciul: (Se îndreaptă spre uşe. O închide.).
Scena 10.
Dreptaciul: Nu ştiu cum sunt oamenii ... ca acest tovarăş de călătorie ... sunt buni
de gură, dar când este vorba de muncă, fac pe dracul în patru să se eschveze de la aceasta.
Precum erau activiştii de partid la noi în ţară. Îmi povestea un astfel de specimen că ...
pentru a arăta prim- secretarului P.C.R de raion că lucrează şi noaptea, fiindcă aşa l-i se
cereau, aprindeau lumina electrică în birori şi ei dormeau. Când prim-secretarul, pe la
miezul nopţii, se plimba prin faţa sediului pentru a vedea cine lucrează, era mulţumit că
vedea luminile aprinse prin birouri. Însă toţi activişii dormeau cu capul pe mese. Iar la
şedinţele care ţineu peste două sprezece de ore cine vorbea cel mai mult ... era socotit un
activit bun. Cu toate că nu spunea nimic concret. Bătea apa în piuă, cum se spune. O
astfel de societate doreşte Stângaciul să găsească pe tărâmul Făgăduinţei. Dar ... oamenii
s-au deşteptat.( Bate clopotul de pe punte.În difuzor se aude vocea căpitanului.) .
Vocea căpitanului: Om la apă! Aruncaţi colacul de salvare!
Dreptaciul:Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor.
(Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete.Apoi se lasă liniştea.Se aud
doar valurile mării precum o sinfonie.).
Scena 11.
(Intră în scenă Dreptaciul. Trist.Este ud.).
Dreptaciul: Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi. (Îşi şterge lacrimile
cu batista. ).Câţi vor mai dispărea până când ajungem pe Tărâmul Făgăduinţei ? L-au
mâncat rechinii. Bietul om. Aşa cum gândea, fapt ce nu-mi plăcea, Stângaciul era, în
primul rând om, tovarăş de drum...Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare...Era pe punte cu
soţia. Lângă balustradă. Îi număra banii strânşi din ...cerşit. O rafală puternică de vânt iau
smuls banii de hârtie din mână. El...s-a aplecat peste punte să-i prindă...dar a căzut în
apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare , dar rechinii au fost mai iuţi...A rămas doar
apa înroşită de sânge care se îndepărta de vasul nostru.(Se lasă liniştea). Marin Preda
spunea că: ” A şti să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul”. Dar poţi să râzi!?
Rămân în urma lui soţia şi copii ... Când vom ajunge la destinaţie îi voi ajuta ...
(Îşi pune mâna streaşină la ochi şi priveşte în zare peste întinsul oceanului.). Încă
nu se vede Tărâmul Făgăduinţei, încă nu se vede ... Trebuie să avem răbdare. Sper ca
stafia Stângaciului să nu ne tulbure speranţa că acolo vom găsi societatea visată de
noi.Mai avem de mers, mai avem ... (Se aud vuind valurile oceanului, pe un fond de o
melodie interstelară în crescendo.Îngenunche în faţa icoanei.).Doamne, ajută-ne să
ajungem cu bine. Ajută-ne Doamne ...
Cortina.__
Referinţă Bibliografică:
O stafie tulbură Speranţa / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 337, Anul I, 03 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!