Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 217 din 05 august 2011        Toate Articolele Autorului

O SCHIŢĂ DE STUDIU A BIBLIEI DINTR-O PERSPECTIVĂ DE ANSAMBLU - partea I
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Originile Bibliei 
  
Să ne imaginăm că vom porni într-o călătorie, tu şi cu mine, undeva foarte departe, pe nişte meleaguri cu totul diferite de tot ceea ce ai cunoscut până în clipa de faţă. Destinaţia este stabilită deopotrivă în spaţiu şi timp prin coordonate suficient de precise pentru a distinge epoca şi zona geografică pe care doresc să ţi-o prezint. Astfel, ieşind din continuum-ul spaţio-temporal al clipei prezente şi al locului în care te găseşti în momentul de faţă, vei intra împreună cu mine în realitatea ce a existat acum peste trei mii cinci sute de ani în mijlocul vechii civilizaţii a Egiptului antic pentru a ne întâlni cu iniţiatorul celui mai perfecţionat sistem religios al umanităţii, şi anume monoteismul. 
  
De fapt, am folosit cuvântul de "iniţiator"şi nu de autor, fiindcă acest personaj istoric, cunoscut sub numele de Moise, în permanenţă şi-a subliniat calitatea de trimis al unei autorităţi mult mai înalte decât el, mai precis al Celui ce stăpâneşte peste întreaga existenţă şi lume, adică a lui Dumnezeu. Dar ajunşi pe tărâmul egiptean al faraonilor, va fi bine să privim puţin la cultura religioasă şi ideologică a acelor vremuri. 
  
Un lucru în mare parte comun pentru mai toate culturile antice, era reliefat prin concepţia că universul a apărut din nişte elemente fundamentale, dintr-o esenţă ce a zămislit întreaga realitate materială şi spirituală în mijlocul căreia ne găsim. Această esenţă a purtat mai multe nume, în funcţie de tradiţia culturală a fiecărui popor, însă principiul fiind că din ea s-au născut într-un mod tainic toate lucrurile. Astfel, unele dintre primele "produse"ale acestei esenţe unice au fost elementele fizice ale naturii, sau "stihiile"în limba greacă, întruchipate prin apă, pământ, vânt şi foc.  
  
Ulterior, din combinaţia acestora au început să apară şi formele de viaţă vegetală, animală, umană şi supraumană, adică zeii, calitatea deosebită a zeilor fiind puterea de a stăpâni într-o anumită măsură aceste elemente ale naturii din care sub o formă sau altă şi ei au apărut. În felul acesta, întreaga lume era concepută ca fiind sub incidenţa acestei naturi primordiale din care în mod spontan au fost zămislite toate lucrurile. Această "spontaneitate"nu a avut o anumită logică sau în orice caz noţiunea de sens ultim nu putea fi exprimată. De aici, dificultatea stabilirii şi menţinerii unei ordini universale, neexistând o autoritate finală a tot ce există. 
  
Astfel, ordinea existentă la nivel cosmic, dar şi terestru, se putea menţine doar prin efortul eroic al zeilor, semizeilor şi oamenilor. De exemplu, dacă nu ar fi fost zeul Ra, care să se lupte zilnic cu zeii potrivnici, atunci soarele pur şi simplu nu ar mai fi putut apărea pe cer. Principiile cosmice nu puteau fi ţinute în frâu însă fără jertfe, în baza cărora zeii, la rândul lor, puteau exercita influenţa lor în a le călăuzi şi direcţiona spre binele umanităţii. 
  
Cruzimea acestor practici nu era întâmplătoare, fiindcă prin suferinţa jertfei, viaţa acesteia era transferată în esenţe spirituale pe care zeii le puteau folosi în exercitarea puterii lor de stăpânire a lucrurilor. 
  
Dacă printr-un concurs nefericit de împrejurări, aceste jertfe ar fi încetat să mai fi fost aduse, atunci zeii şi-ar fi pierdut puterea lor, iar elementele naturii ar fi năvălit nimicitor şi haotic asupra oamenilor, distrugând totul în cale. 
  
La capitolul dezordine cosmică se putea adăuga şi rivalitatea dintre zei, lupta lor pentru supremaţie, similară celei dintre oameni. Practic, nimic nu era pe deplin stabilit, totul intrând sub incidenţa unei posibile schimbări, ce se putea produce în mod neaşteptat. O astfel de viziune conducea inerent la un simţământ de instabilitate, teamă şi superstiţie pentru toate categoriile sociale din acel timp. 
  
Ei bine, în acest context, Moise a introdus un element cultural revoluţionar ce a condus la înlăturarea tuturor acestor zei prin concepţia existenţei unei singure autorităţi ultime, a Creatorului întregii existenţe, incluzând toate aceste elemente greu controlabile ale naturii. 
  
În locul unui univers născut din haos prin "creaţie spontană", Moise a vorbit despre o creaţie având la bază un plan bine pus la punct şi o voinţă unică exprimată de o Persoană având autoritate primă şi ultimă deopotrivă. 
  
De unde însă a preluat Moise această concepţie? Cum i-a venit o astfel de idee?  
  
Răspunsul dat de el prin scrierile pe care ni le-a lăsat este că toată această lucruri le-a primit deopotrivă prin tradiţia naţiunii evreieşti, prin descoperire directă din partea acestui Mare Autor, precum şi din studiul lucrărilor scrise la acea dată. Pornind de la aceste fundamente, el a întocmit mai multe scrieri, care ulterior au fost grupate în cinci cărţi. 
  
Prima dintre acestea, Geneza, a fost destinată să clarifice apariţia universului prin creaţie, evoluţia decadentă a umanităţii şi misiunea specială a poporului evreu. În a două carte, Exodul, ni se vorbeşte despre ieşirea evreilor din Egipt în timpul său şi plecarea către Palestina. 
  
A treia carte, Leviticul, ne vorbeşte despre instituirea preoţii levitice, oferind prevederi şi rânduieli despre închinare. A patra carte, numită în ebraică cu titlul "În pustie", redat prin cuvântul "Numeri", ne relatează pe scurt istoria celor patruzeci de ani petrecuţi de evrei în pustie. Iar a cincea carte, Deuteronom, reprezintă o sinteză şi un testament al activităţii lui Moise, având o mulţime de sfaturi, îndemnuri şi avertizări pentru naţiune. 
  
Asupra detaliilor oferite de aceste cărţi, voi reveni în articolele viitoare. Însă acum voi insista asupra diferenţei culturale fundamentale dintre monoteism şi politeism, care pleacă de la modul în care universul a apărut şi se continuă prin înţelegerea controlului exercitat de către Creator asupra tuturor lucrurilor. În plus, haosul aparent al naturii îşi găseşte o explicaţie raţională prin existenţa păcatului neascultării şi a răzvrătirii umanităţii împotriva autorităţii Sale.  
  
Astfel, putem distinge cu uşurinţă că ideea evoluţionismului introdus de către Charles Darwin, nu reprezintă altceva decât revenirea tezelor fundamentale ale mitologiei antice, adică a politeismului, ce pleacă de la o esenţă evoluând haotic prin "creaţie spontană"şi luptă pentru supravieţuire către o ţintă nedefinită. 
  
Astfel, ateismul modern nu reprezintă altceva decât revenirea acestei gândiri tributare dominaţiei crude a naturii asupra umanităţii. Diferenţa formală constă în dispariţia zeilor supraordonatori, locul funcţional al acestora fiind luat de către tehnologie, tehnică şi ştiinţă. Însă neputinţa zeilor în stăpânirea naturii, în ciuda puterilor magice deosebite ale acestora, este similară limitările ştiinţei şi tehnologiei prezente. Magia ştiinţei este limitată, transformându-se într-un miraj seducător, dar insuficient în rezolvarea problemelor lumii în care ne găsim. Monoteismul autentic reprezintă singura alternativă valabilă, exact ca în timpurile lui Moise. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
O SCHIŢĂ DE STUDIU A BIBLIEI DINTR-O PERSPECTIVĂ DE ANSAMBLU - partea I / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 217, Anul I, 05 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!