Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

O POVESTE DE VIATA (iertarea)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O POVESTE DE VIAŢĂ ( Iertarea )  
  
 
  
Acum caţiva ani, un ziar romanesc din America a publicat un anunţ interesant. Un tată de prin părţile Bihorului, isi cheama fiul sa se întoarcă în ţară. Pe semne fiul părăsiseră casa părintească fără voia tatălui său. Dar tata rămane tot tată, iubirea părintească fiind mai mare decat cea a copiilor. Un dor mare l-a cuprins pe bietul părinte care însă nu ştia de unde să-l ia pe fiul său adresa fiindu-i necunoscută. Atunci s-a gandit să publice un anunţ într-un ziar românesc din America. Tatăl publica un anunţ plin de dragoste şi duioşie, făgăduindu-i iertarea, şi rugându-l să se intoarcă acasă. Ziarul din America a publicat si fotografia tatălui trist şi îndurerat.  
  
Chemarea aceasta, mişcătoare pană la lacrimi, n-a răsunat în pustiu. Copilul a citit chemarea din ziar, a fost mişcat de dragostea şi chemarea părintească şi a venit acasă.  
  
Dragostea părintească este icoana dragostei Tatălui Ceresc. Cât de mare este dragostea de părinte, şi ce nu face un părinte din dragoste!  
  
Intr-o şcoală, dascălul vorbea elevilor săi despre iertare. Si spunea printre altele că iertarea izvoreşte din dragoste, că se cuvine să iertăm mai cu seama pe cei slabi si mai mici decât noi, si să iertăm de nenumărate ori. Invăţătorul le vorbi elevilor săi cu cuvinte calde, adânci,convingătoare,care au mers drept in inima elevilor săi. Când invăţătorul isprăvii îndemnul său către iertare, se ridică un elev, Andrei, şi zise:  
  
- < Domnule învăţător, dacă un copil mă batjocoreste in fiecare zi, se cade să-l iert? >  
  
- < Da,in fiecare zi. > - răspunse învătătorul.  
  
- < Si chiar dacă îmi pune piedică? >  
  
- < Da. > - răspunde cu convingere învătătorul.  
  
- < Si chiar dacă acel copil aruncă în mine cu pietre în fiecare zi? >  
  
- < In numele Domnului, se cuvine să iertăm mereu. > - a răspuns cu dragoste învătătorul  
  
- < Da domnule învătător, asa voi face. > - a răspuns copilul cu lacrimi in ochi, -< Da, Domnule învăţător,asa voi face. > - a răspuns copilul cu lacrimi in ochi, căci Andrei era un băiat chipeş si voinic si uşor s-ar fi putut răzbuna asupra celor de o seamă cu el. Indată s-a ridicat alt băiat care a zis:  
  
- < Domnule învăţător, cazul povestit de Andrei nu este un caz inchipuit, ci el este adevărat. Copilul care-l necajeste zilnic sunt eu. De săptămâni de zile eu îl supăr si el mă iartă. Ieri mi-a spus, insă că se va răzbuna. Mie nu mi-a fost frică si hotărâsem să-l necăjesc si mai mult.Astăzi însă, când l-am auzit ca mă va ierta mereu, mi-a fost rusine de faptele mele si făgăduiesc să nu-i mai fac nici un rău. >  
  
In plânsetele de bucurie ale întregi clase, cei doi elevi se imbrăţişează frăţeşte.  
  
Invătătorul îsi încheie atunci lecţia despre iertare zicând:  
  
- < Iată aţi văzut cu ochii vostri că iertarea este în acelasi timp cea mai blândă si mai sigură armă cu ajutorul căreia, putem face din doi duşmani, doi fraţi. >  
  
Fiţi deci iertători!  
  
Dacă copiii sunt aceia care fac atâtea năsbâtii, îsi aruncă cu pietre, îsi rup hainele, îsi pun piedici unii altora, se ceartă si câte si câte nu mai fac…si totusi ei copiii sunt aceia care stiu cel mai bine să ierte. Azi s-au certat si mâine s-au împăcat, s-au iertat unii pe altii,rămânând prieteni pe mai departe. Nu acelasi lucru putem vorbi despre majoritatea celor mari, a adulţilor, despre majoritatea familiilor noastre unde răutatea, ura si dispreţul fac casă comună cu ei. S-a ajuns in foarte multe cazuri la crime si jafuri, s-a ajuns să se urască de moarte frate cu frate, parinţii cu copiii, socrii cu ginerii, soacrele cu nurorile etc. etc. Si aproape toate aceste neajunsuri, aproape toate aceste rele pornesc din lumea materială, dela averi si mai ales de la bani. Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, ea a facut multe victime în lumea noastră si a făcut să curgă mult sange în cumplite razboaie si jafuri, iubirea de bani duce astăzi la destrămarea multor familii, rămânând pe stradă multi copii si oameni bătrâni.  
  
Cunosc o tânără familie din Bihor care după 1989 a emigrat in America. Ajunsi acolo au început să se lovească de greutati ca oricare emigrant. După scurt timp ş-au adus aminte că au lăsat in ţară doi bătrâni ( părintii fetei ) care au muncit foarte mult in viată si care aveau o situaţie materială destul de bună.  
  
Cei doi tineri, familia despre care vă vorbesc, cu timpul, au devenit cetăţeni americani si s-au gândit, ba apoi au insistat mult asupra bătrânilor să vândă tot ce au in ţară si să meargă la ei să-i ajute, si lor, bătrânilor, să le fie mai uşor în in ţara făgăduinţei.  
  
Greu s-au lăsat convinşi bătrânii mei de aşi vinde agoniseala de o viaţă, dar ce nu face părintele pentru copii si mai ales pentru nepoti. Au vândut totul, până si preşul din faţa uşii. Au făcut multă risipă, s-au despărţit greu de lucrurile adunate pe lângă casă într-o viaţă de om. Din banii obţinuţi din vânzări şi-au ajutat băiatul cel mic să-si cumpere casă, au investit ceva în două locuri de casă ceeace a fost salvarea lor de mai târziu.  
  
Ajunşi in America, cei doi bătrâni au început o viată mai dependentă de alţii, la inceput, cum spuneau ei, le-a fost cumplit de greu in această Americă, în această familie în care au intrat deoarece ginerele lor nu-i agreia pentru faptul că nu au venit cu toţi banii ce i-au primit din vânzări.  
  
Bătrânii si-au văzut de treaba lor, i-au ajutat pe tineri cu ce au putut, nu s-au amestecat niciodată în viaţa lor familiară, au tăcut si au răbdat pentrucă în ţară nu mai aveau la ce să se întoarcă, nu mai aveau unde să locuiască pentru că vânduseră totul. După câţiva ani de chin si jale o mare provocare din partea tinerilor s-a abătut asupra bătrânilor. Au încercat să le ceară imposibilul - bani pentru mâncare si chirie - si ne fiind deacord cu aceste absurdităţi s-a iscat între ei o mare ceartă, apoi bătrânii au fost daţi afară din casă rămânând pe stradă în ţară străină.  
  
Vă veţi întreba dragi cititori ce s-a întâmplat pe mai departe cu aceşti doi bătrâni? S-au dus şi tot s-au dus printre dealuri şi păduri si deodată au găsit în adânc de pădure, o casă părăsită, deyafectată de utilităţi, era casa unui român ( T.A.) de prin părţile Aradului şi in acea casă şi-au făcut culcuşul, jos pe carpet deoarece nu avea nici un fel de mobilier, şi cerul le-a fost învelitoarea. In acea casă nu era nici un sistem de încălzire sau aer conditionat. Iarna, bătrânii mei se încălzeau la un mic resou, dormeau noaptea îmbrăcati, cu căciuli trase pe cap si pe picioare ciorapi grosi de lână. Vara, în casă temperatura ajungea până la 95 grade f. făcând grea viaţa celor doi bătrâni. Uneori ziua se duceau pe jos la magazine care erau la mare depărtare si acolo se stâmpărau ore în şir de căldura toridă a verii.  
  
\"Flămânzi si goi făr-adăpost\"cei doi bătrâni au stat în acea locatie aproape un an si jumătate si datorită conditiilor deosebit de grele, datorită supărării care i-a cuprins, a stresului puternic la care au fost supusi in acea perioadă si pe fondul unei imunităti precare unul dintre bătrâni s-a imbolnăvit de o boală incurabilă. Acest om, acest bătrân, părintele tinerilor vizati, a răbdat dureri îngrozitoare timp de aproape un an de zile cât boala care l-a cuprins era în stare acută. N-a avut cine să-l transporte la un doctor, n-a avut cine să-i cumpere medicamente nici cine să-i spună o vorbă de alinare înafară de sotia lui. Dar prin grija lui Dumnezeu si de această dată, o mână de crestin, cu suflet bun, ( C.S. ) a fost întinsă către acest bătrân - bolnav, venind cu masina proprie pentru al transporta la doctor si a face pe translatorul deoarece bătrânul nu stia să vorbească engleza.  
  
Boala incurabilă care l-a cuprins pe bătrânul nostru a făcut să se desprindă de pe corpul său multă piele si carne vie si să piardă mult sânge. In timpul tratamentului îndelungat si costisitor, pentru atenuarea durerilor s-a recurs si la narcotice.  
  
Au trecut ani si ani de atunci, de când s-au întâmplat cele relatate mai sus si starea de sănătate a bătrânului nostru este precară, pe corpul său au rămas multe cicatrice sub care durerile nu-i contenesc nici ziua nici noaptea.  
  
Cu toate greutătile pe care le-a avut, cu toate chinurile si suferintele îndurate, bătrânul despre care vă vorbesc s-a dus la ginerele lui care îl aruncase din casă în tară străină si i-a cerut iertare spunând : - măi băiatule hai să stergem cu buretele tot ce a fost rău între noi si să o luăm de la capăt cu bine, cu întelegere si iubire! Răspunsul acestui tânăr a fost: - Nu, mă simpt foarte bine fără voi! Vă da-ti seama ce a fost în sufletul acestor bătrâni în acel moment.  
  
Mă întreb dragi cititori si poate vă veti întreba si dvs.: unde este recunostinta, acea floare rară la acesti tineri pentru tot ce au facut acesti bătrâni în decursul vietii pentru ca lor, tinerilor, să le fie mai usor, mai bine pe drumul ce si l-au ales. Ii îndemn să ia aminte că si ei au copii si grija pe care o au fată de bătrâni, fată de părinti, tot asa grijă s-o astepte de la copiii lor.  
  
In prezent acesti doi bătrâni se găsesc în România, în tara lor natală, cu gândul permanent la copiii lor si mai cu seamă la nepotii lor pe care iau lăsat în America. Ei spun că nu asteaptă de la cei rămasi acolo nimic, decât o vorbă bună, o vorbă de alinare si mult asteptatele cuvinte de iertare îndeosebi din partea ginerelui lor. Eu cel care vă scriu sunt in contact permanent cu acesti bătrâni si dacă cuiva îi pasă de ei sau vrea să stie ce mai fac îmi pot scrie pe adresa de e-mail: ionelcadar0728@gmail.com  
  
Iertati dragi cititori pe toti cei ce vă gresesc si pe toti cei ce v-au făcut vreun rău în viata voastră pentru că numai asa veti fi iertati de Tatăl nostru cel ceresc.  
  
 
  
Ionel Cadar  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
O POVESTE DE VIATA (iertarea) / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!