Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

O POVESTE DE SUFLET
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Acum douazeci de ani dupa orele de serviciu lucram ca taximetrist cu Dacia mea proprie, masina bine pusa la punct, dotata cu tot ce era necesar pentru a putea circula zi si noapte pe drumurile publice.  
  
Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la orele doua si trei zeci de minute dimineata, cladirea de pe strada Magheru Nr.11 era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la etajul 1 ...  
  
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi, acesta fiind singurul lor mod de transport. 
  
Ajungand la adresa de mai sus, am stat un minut, am cumpanit si vazand ca nu e nici un pericol am mers si am sunat la interfon pe d-na Mariana, mi s-a deschis apoi am urcat si am batut la usa. Repede mi-a raspuns o voce firava de femeie in varsta, apoi am auzit cum inauntru s-a tras ceva de-a-lungul pardoselei. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material din catifea prins de ea, parca era o femeie dintr-un film al anilor “40. Langa ea era o valiza mica de carton. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearceafuri. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus o folie de sticla. 
  
- “Ati putea sa-mi duceti bagajul pana la masina” zise ea. Am dus valiza la masina apoi m-am intors sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea. 
  
- “Nu e mare lucru i-am zis eu, doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata.” 
  
- “Oh, sunteti un baiat asa de bun!” zise ea ...  
  
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: 
  
- “Ai putea sa conduci prin centrul orasului?” 
  
- “Nu este calea cea mai scurta” am raspuns eu rapid. 
  
-”Oh, nu conteaza”spuse ea. - “nu ma grabesc pentru ca oricum merg la azil ... ” 
  
Ma uitam din cand in cand in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteietori ...  
  
-”Nu mi-a mai ramas nimeni din familie” ... a continuat ea. - “Doctorul spune ca nu mai am mult timp” ...  
  
In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. 
  
-”Pe ce ruta ati vrea sa merg?”am intrebat. 
  
Pentru urmatoarele trei zeci de minute am condus prin oras pe unde a dorit femeia. Mi-a aratat cladirea de pe Simion Barnutiu unde ea lucrase la confectii incaltaminte. Am condus prin cartierul Iosia unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. Cate odata ma ruga sa opresc in fata unor blocuri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric contempland in tacere. 
  
Cum prima raza de soare s-a aratat la orizont, mi-a spus dintr-o data: -”Sunt obosita ... hai sa mergem”.  
  
Am condus in tacerea diminetii pe drumul ce ducea spre azilul de batrani din Ciutelec unde clienta mea avea sa ramana. Cladirea azilului nu era impunatoare dar bine ingrijita La poarta doi oameni s-au apropiat de taxi si au inceput sa se concentreze asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia.  
  
Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa de intrare in azil. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile. 
  
-”Cat va datorez?”a intrebat ea, in timp ce isi cauta portmoneul. 
  
-”Nimic” am zis eu. 
  
-”Dar cum ramane cu cheltuielile facute pentru aceasta cursa plus trebuie sa te intretii si tu ...  
  
-”Nu va faceti griji ... sunt si alti pasageri” am raspuns eu, apoi aproape fara sa ma gandesc, m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea ma strans cu putere. 
  
-”Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie pentru care iti multumesc, Dumnezeu sa te calauzeasca” spuse ea. 
  
I-am strans mana si apoi am plecat spre Oradea. In spatele meu parca,o usa se inchisese ... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti ... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus parca pierdut in ganduri ... Pentru restul zilei de abia mai puteam vorbi. 
  
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost ne rabdator sa-si termine tura? ... Ce ar fi fost daca as fi refuzat sa i-au comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec? ...  
  
Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. 
  
Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne i-au prin surprindere- frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva ne insemnat.  
  
Oamenii sar putea sa nu-si aminteasca exact ceeace au facut sau ceea ce au spus, dar intotdeauna isi vor aminti cum i-au facut sa se simta!!! 
  
Viata aceasta sar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem deasemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii imi spun: “Ziua de azi este o zi speciala!.  
  
Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam. 
  
Trateaza oamenii in felul in care ai vrea tu sa fii tratat !!!!! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
O POVESTE DE SUFLET / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 254, Anul I, 11 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!