Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



O poarta spre cer ...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

A trecut şi Sf. Ion...s-au cam terminat sărbătorile de iarnă. Ceva surplus de alimente, sucuri, prăjituri...mai găseşti în casa fiecărui român, cu toată faimoasa criză. 

Într-un cartier nou, rezidenţial, între Timişoara şi Dumbrăviţa, la demisolul unei vile imense (zici că e catedrală sau ambasadă, că are arborate toate steagurile UE...şi cocoşul galic...scări de marmură...) stau doi bătrânei simpatici. El, 68 de ani...ea, 74 (e mai mare ca el cu 6 ani!). Sunt a doua oară căsătoriţi...unul cu celălalt. Eheeeee....dar când s-au cunoscut, erau văduvi. 

Ea provine din zona Novaci...zonă de ciobani, cu turme multe şi bani mulţi, cu case şi gospodării îmbelşugate...în care însă proprietarii stau prea puţin, că-s mai tot timpul plecaţi cu oile. Bărbaţii se întorc când vor să se însoare...îşi iau tinerele neveste cu ei...şi se mai întorc să moară (dacă nu sunt aduşi, înainte de vreme, de vreo nenorocire). Aşa s-a măritat şi Raveca... cu Aron (în tinereţe). 

Deşi era sora cea mare, ea s-a măritat ultima...că i-a tot ales pe peţitori. Zestrea ei era apreciabilă, aşa că şi-a permis să ia „pe spânceană”...ce i-a plăcut cel mai mult şi i-a fost drag. Numai că Aron nu era doar frumos, dansator, priceput în ale oieritului şi în negoţ...îi plăceau şi femeile, băutură...violenţa. 

A răbdat Raveca ani buni, că avea un frumos câştig cu el. Şi-au făcut case mari, cum n-avea nimeni, bani...pentru încă două vieţi. Dumnezeu i-a binecuvântat cu un fecior...şi erau mulţumiţi. Când era treaz şi netulburat de vreo codană, şi el recunoştea că ţine la nevasta lui...ca la ochii din cap...dar o mai culca cu faţa la podea...în lovituri de bocanc...”Să nu uite ce-i respectul! Să tremure şi-n somn de frica rumânului ei!” 

Măcinat de alcool, nopţi nedormite, altercaţii...i l-au adus într-o dimineaţă...ţeapăn. A rămas Raveca, înainte de 40 de ani...cu casele...fiul...mulţi bani...vreo 300 de oi...şi o armata de ciobani în subordine. Era o femeie aprigă, severă...însă fiul era prea tânăr, necopt şi pătimaş...ca taică-său (nu bea...dar pentru vreo femeie care-i cădea dragă, era în stare să facă moarte de om). 

Aşa l-au urmărit nişte ciobani (angajaţi de-ai lor)...că, într-o seară, n-a mai dus banii din vânzarea mieilor (înainte de Paşti), la CEC...i-a lăsat acasă...în cameră la maică-sa. Noaptea au intrat peste ea...şi, cu toate că-i fuseseră angajaţi de ani buni, au bătut-o...au violat-o...au legat-o ca pe miel şi au aruncat-o în mijlocul stânii. Au pus peste ea o poarta de fier...să treacă oile...s-o strivească...şi-au plecat. 

Ploaia măruntă şi noroiul l-au făcut şi pe tânărul amorez să nu vină acasă decât în zori. Abia atunci, alarmat de căţeluşa Nadia, a găsit-o...aproape moartă. 

Ani de zile a avut femeia coşmaruri cu noaptea aceea. Şi acum i se văd pe încheieturi tăieturile de la sforile cu care a fost legată...ca şi cum şi-ar fi tăiat venele. 

Atunci a înţeles că nu poate rămâne în breaslă, decât dacă-şi găseşte un bărbat puternic...tot aşa, fără frică...ca să se simtă apărată, protejată. 

Făptaşii au fost prinşi şi mare parte din pagubă recuperată, dar i-au promis că atunci când vor ieşi (dacă n-o “rezolvă” chiar în perioada detenţiei), nu vor mai rata finalul. 

Iacob era tot văduv. Mai tânăr, ce-i drept, cu trei copii (doi minori), lucra ca muncitor, la un atelier de reparaţii obiecte casnice. La una dintre reparaţiile congelatorului, s-a întâmplat ca Raveca să fie singură acasă şi să povestească mai mult. Stăteau, aici, unde se stabilise ea de câţiva ani, cu turma, pe străzi învecinate. 

Nici viaţa lui nu fusese prea roz. Îl crescuse un frate mai mare, pe vremea când nu avea copii, căci părinţii lor erau foarte bătrâni când l-au făcut. Odată cu apariţia primului copil în familia fratelui, socrii acestuia s-au grăbit să-l însoare pe Iacob (ca să-l scoată elegant din familie). 

N-a fost fată rea Lenuţa, prima lui soţie, dar era mai sensibilă, mai bolnăvicioasă. A murit de tânără. Soacra îi murise şi ea...socrul se recăsătorise. Îi era greu...şi serviciu, şi mâncare, curăţenie, gospodărie...şi era şi el un bărbat încă în floarea vârstei. Doar fiica cea mare era majoră, dar şi ea era cu serviciul în altă localitate. Nu apuca să vină la el şi la fraţii ei decât o dată-de două ori pe lună. 

Fără să spună prea multe altora, şi-au depus actele şi s-au căsătorit. În seara cununiei, el s-a mutat la ea...vecin cu copiii lui. El a lăsat doi minori singuri în casă. Fiul ei, în noaptea aceea, a fugit la sârbi...şi l-au prins şi-a stat în lagăr. Fiica lui cea mare s-a căsătorit...ca să-şi poată ajuta cumva fraţii...voia chiar să îi înfieze. Pe băiatul lui, a doua zi după majorat, l-au luat la armată. 

A fost îngrozitor...fiica cea mică a rămas singură ...minoră...în casă...cu o gospodărie grea...şase vaci, zece porci...sute de păsări. Aşa a învăţat-o viaţa să se autofinanţete. A abandonat şcoala. Acum abia, măritată, şi-a făcut, la frecvenţă redusă, cât îi trebuie...ca să fie infirmieră, la un spital particular, de nefrologie. 

Întors din armată, băiatul lui s-a căsătorit cu o fată din vecini, cu care a copilărit. Au doi băieţi frumoşi şi sănătoşi. 

Iacob i-a abandonat pe toţi... pentru Raveca! 

Fiul ei, auzise din lagăr, că, prin căsătorie, poţi ajunge în Germania (ca să nu te dea sârbii înapoi)...şi a cerut de nevastă, printr-o revistă, o prostituată (româncă, dar cu cetăţenie germană). A venit “nemţoaica” şi s-au căsătorit, la sârbi. A stat cu ea, în Germania…până a avut şi el cetăţenia. 

Atunci a decis fiul ca mama să vândă…casele de la Novaci, oile…casa în care locuia cu Iacob…şi să facă vila cea mare…de la Dumbrăviţa. 

Toate bune…până la acte! Ferm, fiul germanizat i-a cerut mamei să divorţeze…că ajunge, ca soţ legitim, şi Iacob “la averea lui” (ca să nu mai zicem de fraţii vitregi)! 

După 30 şi ceva de ani de convieţuire paşnică, cei doi au divorţat. 

Pe Iacob l-a luat fiul lui bun acasă...„sângele apă nu se face!” 

Câtă putere de iertare avem în noi! 

Acum, de Crăciun, Raveca şi Iacob s-au recăsătorit...după doi ani de despărţire, chin şi suferinţă. La demisolul vilei, neamţul “le-a permis” să locuiască împreună...într-o încăpere ce trebuia să fie debara...şi nu are geamuri (la etajele superioare sunt cel puţin 24 de încăperi...cu geamuri)! 

Sunt doi bătrâni...doi părinţi...doi oameni...care şi-au cumpărat, cadou de nuntă, şi l-au pus în „camera lor”, un tablou ce reprezintă...o poartă deschisă spre cer. 

Sunt din nou împreună! Până când? Cine ştie!? 

Ce va fi când unul „va zbura”...pe acea „poartă”...spre cer? 

Timişoara, 08.01.2011                                                                        Corina-Lucia  Costea
  


  
Referinţă Bibliografică:
O poarta spre cer ... / Corina-Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 18, Anul I, 18 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina-Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina-Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!