Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Meditatie > Mobil |   


Autor: Doina Theiss         Publicat în: Ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

O nouă zi, un nou început, o nouă şansă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

In fiecare dimineaţă privesc măreţia cerului şi acelaşi gând îmi trece prin minte: o nouă zi, un nou început, o nouă şansă...  

Sunt atât de recunoscătoare pentru fiecare nouă ”şansă” care mi se oferă, pentru fiecare zori de zi, pentru fiecare clipă pe care am voie să o trăiesc!  

Viaţa noastră este plină de asemenea ”noi începuturi” însă de multe ori nu ştim ce să facem cu ele...  

Ştiind că ”mâine” ne vom întâlni din nou cu o nouă şansă... o pierdem pe cea de astăzi, lăsând clipele să se scurgă în infinit, fără ca noi să le fi folosit aşa după cum s-ar fi cuvenit.  

Amânăm ceea ce ar trebui să facem, la gândul că ”mâine” va veni din nou...  

Timpul este stăpân pe viaţa noastră şi el nu ne iartă niciodată dacă noi îi vom risipi clipele în zadar...  

Cu acest gând în minte, deschid fereastra şi las aerul rece de dimineaţă să-mi pătrundă în fiecare colţişor din fiinţa mea!  

Astăzi vreau să-mi trăiesc fiecare secundă primită în dar de la viaţă şi vreau să nu mai amân nimic.  

Ostatecii... timpului  

Timpul ne ia cu el şi ne aruncă într-un maraton la care participăm, cu toate că suntem conştienţi că nu îl vom câştiga niciodată...  

Am construit în goana noastră spre mai bine şi mai mult, case şi clădiri înalte, de pe care, dacă am întinde mâna am atinge cerul, însă posedăm o toleranţă atât de scăzută...; am construit autostrăzi largi, însă avem vederi atât de... înguste.  

Consumăm din ce în ce mai mult, (chiar şi atunci când nu avem nevoie...) dar simţim că am avea din ce în ce mai puţin...  

Mergem aproape în fiecare zi la cumpărături şi cu cât cumpărăm mai mult cu atât mai mică este bucuria pe care o simţim... Nu se mai simte acea bucurie din ajunul unei sărbători, aşa cum o simţeam când eram copii. Aici când Crăciunul trece, imediat vedem în magazine, produse pentru Paşte; începând din luna oktombrie, poţi vedea în magazine, deja dulciuri, produse pentru Crăciun. Suntem lipsiţi de acea bucurie şi plăcere pe care o ştiam de mici. Goana după profit, de a se aduna cât mai mulţi bani, strică omenia şi respectul faţă de cei din jur şi duce la această stare în care noi oamenii, consumatorii, am devenit defapt nişte roboţi. Maşinării fără fineţe fără suflet, programaţi numai pentru a consuma... şi a cheltui cât mai mult posibil; şi aşa fără să ştim, umplem buzunarele marilor concerne şi marilor firme, ”golindu-ne”, încet, în timp, fără să ştim, sufletele...  

Se construiesc, peste tot unde te uiţi, case mari, frumoase, cu multe camere, însă se nasc din ce în ce mai puţini copii, familiile devin din ce în ce mai mici... ( cel puţin aici, în vest...)  

Am devenit cu toţii ”motorizaţi”, ajungând la un grad înalt de confort, însă avem din ce în ce mai puţin timp... Fiecare zi este programată, de la părinţi până la copilaşul de trei ani... Fiecare are un program al său: de lucru, de sport, de muzică, învăţarea limbilor străine... însă nimeni nu mai are TIMP să trăiască!  

Marea majoritate a populaţiei este reprezentată de oameni învăţaţi, oameni cu facultăţi terminate, însă câţi dintre aceştia mai ştiu să se descurce cu obiecte de uz casnic...?  

In aproape toate domeniile de activitate s-au ”născut” şi ”se nasc” din ce în ce mai mulţi experţi, însă odată cu numărul lor, creşte şi numărul problemelor de rezolvat.  

La fel se întâmplă şi în cadrul medicinei: cu cât se descoperă mai multe medicamente, cu atât creşte şi numărul celor bolnavi. Omenirea devine din ce în ce mai bolnavă.  

Vârtejul acesta ameţitor al timpului ne atrage precum un magnet, într-un adânc plin de vicii...  

Se fumează foarte mult, se bea din ce în ce mai mult alcool, apar forme noi de... distracţii ”Pheromon party”, un nou ”trend” venit din America, bazat pe... haine vechi, purtate şi puse apoi o săptămână în frigider, iar apoi, aduse la clubul unde are loc distracţia şi date să fie mirosite... Cui îi place un ”parfum” sau altul, acela se înscrie la o întâlnire cu cel căruia îi aparţine haina (rochia... etc.).  

Iată câtă nebunie există în lumea aceasta modernă!  

Şi ca să continui cu exemplele triste: se cheltuiesc sume de bani într-un mod iresponsabil..., ne enervăm, conducem prea repede, dormim prea puţin; culcându-ne la ore târzii, ne trezim dimineţile mereu obosiţi, citim din ce în ce mai puţin; s-a ajuns ca noua generaţie să nu mai deschidă o carte, înafara celor care conţin instrucţiuni de folosire a unei console, a unui joc electronic...  

Unde s-au pierdut anii în care părinţii citeau poveşti copiilor înainte de culcare?  

S-a ajuns ca într-o familie, în care părinţii amândoi au servici, copiii să-şi vadă părinţii abia câteva minute, înainte de a merge la somn.  

Fuga aceasta după acel ceva care atunci când reuşim să-l posedăm, nu mai ştim să-l preţuim şi să ne bucurăm de realizare, ne duce pe toţi într-un ”teufelskreis”( în traducere liberă- ”cercul dracului”), un cerc al viciilor din care nu este scăpare...  

Vrem din ce în ce mai multe şi nimic nu ne mai opreşte din această goană...  

Am devenit egoişti şi nu mai suntem în stare să ne bucurăm sincer de realizările celui de lângă noi...  

   

De ce nu mai avem timp de... viaţă? De ce am adunat ani petrecuţi în viteză fără ca să fi putut simţi viaţa din ei?  

Nu mai avem timp să iubim şi să dăm frâu liber sentimentelor; ne ascundem, din ce în ce mai adânc, în noi înşine... şi ne mulţumim la gândul că odată, într-o dimineaţă de duminică, vom avea poate timp să ieşim... la suprafaţă.  

Am adăugat la viaţă anii noştri, însă nu am adăugat la anii trăiţi, Viaţa, care încet se scurge nevăzută...  

Am ajuns să zburăm pe lună, să cercetăm dacă există viaţă pe alte planete însă nu suntem în stare să deschidem uşa vecinului, să vedem dacă mai trăieşte, să-l întrebăm dacă-i merge bine.  

Lângă uşa noastră se sting vieţi omeneşti fără ca noi să observăm...  

Am cucerit spaţiul cosmic însă nu ştim să descoperim ”spaţiul” din noi; trăim ”închişi” în noi şi nu acceptăm ca cineva să ne ”vadă sufletul...”  

Facem mereu progrese în curăţarea aerului având grijă să nu-l mai poluăm, însă otrăvim solul cu substanţe chimice pentru a-l sili să producă cât mai mult...  

In goana noastră spre acel ceva... ne facem planuri multe însă realizăm din ce în ce mai puţin, plângându-ne de lipsă de timp...  

Am devenit prea... rapizi şi am uitat de existenţa răbdării; totul trebuie făcut din grabă, începând de la micul dejun până la educaţia copilului... pentru care nu ne rămâne prea mult... timp.  

Am ajuns să fabricăm PC-uri noi, în care să putem stoca cât mai multe informaţii însă am uitat să comunicăm între noi.  

S-a ajuns la cele mai multe divorţuri şi cu cât este nivelul de viaţă mai ridicat cu atât  

sumele cerute de partenerii divorţaţi, sunt mai mari.  

Totul este o goană nebună... fără popas, fără părere de rău, fără iertare şi binecuvântare...  

Am învăţat să acuzăm, să învinovăţim, însă am uitat să înţelegem şi să chibzuim în linişte cauzele care au dus la cele întâmplate...; nu mai ştim să iertăm dar  

vrem să fim iertaţi...  

Nu mai spunem ”mulţumesc” şi nici ”bună ziua”, nu mai iese de pe buzele noastre...  

Dăm toată vina pe...goana aceasta care ne-a transformat din oameni cu bun simţ, în oameni necivilizaţi.  

Căutăm mereu un vinovat... fără să ne dăm seama că defapt noi suntem cei vinovaţi.  

Trăim în epoca excursiilor cât mai rapide şi cât mai departe; este vremea pampers-ului, a iubirilor de... o noapte; epoca fastfood-ului, a oamenilor obezi; se înghit pastile de toate felurile: pentru avort, pentru potenţă sexuală, pentru hrană artificială, ajungându-se chiar la pastile pentru... moarte.  

Haideţi să punem capăt acestei nebunii moderne!  

Să punem STOP autodistrugerii fiinţei umane!  

Haideţi să devenim iar... Noi, cei care eram înainte de a participa la acest ”maraton nebun” în care ne-a atras propria îngâmfare şi propria foame de... mai mult, mai bine, mai repede!  

Să ne amintim că suntem nişte trecători pe această lume cărora le bate o inimă în piept.  

O inimă care ştie să-şi crească ritmul bătăilor atunci când întâlneşte persoana iubită; o inimă care iubeşte şi care suferă atunci când nu i se dă iubire.  

Să nu fim egoişti şi să ne aplecăm privirea spre cei care ne privesc acum cu entuziasm de la înălţimea... mesei şi să nu uităm că aceste fiinţe care sunt atât de mici acum, vor creşte atât de repede şi ne vor părăsi pentru a merge pe propriul lor drum.  

Să le arătăm copiilor noştri calea spre un drum frumos, un drum bun şi nu calea spre acest drum pe care mergem noi (unii dintre noi) acum... acest drum presărat cu... capcane şi egoism.  

Să dăm celor de lângă noi o îmbrăţişare sinceră şi să-i şoptim acele minunate cuvinte,”te iubesc!”, deoarece este singura comoară care vine din inimă şi nu costă nimic. Să mergem mână în mână cu cel drag nouă şi să trăim intens aceste momente deoarece va veni şi vremea când va trebui să spunem... Adio!  

Viaţa ne aşează multe obstacole în cale însă cu răbdare, cu omenie şi respect faţă de celălalt, cu iubire, înţelegere şi cu putere de a ierta, vom trece cu uşurinţă peste ele.  

Am citit undeva aceste minunate cuvinte, pe care vi le dăruiesc din inimă:  

”Viaţa nu se măsoară prin numărul de respiraţii ci prin numărul de momente care... ne fură respiraţia.”  

Să fiţi iubiţi!  

copyright by D.Theiss  

   

   

   

   



 

Referinţă Bibliografică:
O nouă zi, un nou început, o nouă şansă / Doina Theiss : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1142, Anul IV, 15 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doina Theiss
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!