Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   



O iubire până dincolo de moarte
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(Strict autentic). 
  
Cum eram în contratimp cu programul de tratament al colegei mele de cameră, nu aveam altceva de facut, decât să ies şi să mă plimb singură. Nu era chiar plăcut, dar pe malul lacului Techirghiol, era multă lume şi prin anomalia vieţii, multe femei singure.  
  
Era în vara anului 2008. 
  
Masa de seară se servea de regulă între 18,oo-19,oo, aşa că timp de plimbare pe răcoare era destul, iar zăpuşeala de peste zi încă se mai simţea în camere. 
  
Bănci pentru odihnă nu prea erau libere, dar ici colo câte un loc se mai găsea. O briză uşoară aducea dinspre lac un aer umed cu gust de sare şi o binemeritată răcoare. 
  
- Nu v-aţi mai aşteptat colega ? m-a întreabat o doamnă pe care o cunoscusem la masă, împreună cu sora ei.  
  
Amândouă aveau un puternic accent moldovenesc, nimic mai firesc din moment ce veneau de undeva de pe lângă Bacău. 
  
- Am aşteptat-o un timp dar cred că a venit prea obosită de la plajă şi se odihneşte, am răspuns eu, încercând să trec mai departe.  
  
- Dacă vreţi să staţi cu noi...este loc, m-a invitat una din cele două surori, care era vopsită blondă şi avea un fel de coc din şuviţe, ca o crizantemă la spate.  
  
M-am aşezat lângă ele şi cum o discuţie între femei se leagă foarte uşor, am stat de vorbă.  
  
De fapt să fiu foarte sinceră eu de felul meu, mai mult ascult, mai ales când nu cunosc bine persoanele.  
  
Aşa se face că ele povesteau câte ceva de pe la procedurile ce le făceau, una era cam nemulţumită de o femeie care servea la masă şi uite aşa trece vremea la băi. Aflu de la ele că sora cea mai mare venea la Techirghiol de peste 15 ani şi era foarte mulţumită de efectele terapeutice ale bailor.  
  
Recunosc că în sinea mea, m-am cam mirat, ne-nţelegând de unde atâta mulţumire, lacul fiind la fel de neângrijit ca şi Amara. La mal apa era foarte murdară şi plină de mătasea broaştei. Dar sora cea mare înota în larg şi făcea băi reci cu nămol, deci...ştia ea ce ştia.  
  
Trecuse bine de 70 ani, dar se menţinea într-o formă foarte bună.  
  
Un timp au vorbit ele, apoi ne-am ridicat să continuăm plimbarea pe malul lacului. 
  
Sora cea mai mare ne-a abandont la scurt timp, oboseala silind-o şi pe ea către camera de hotel, unde erau cazate.  
  
Am rămas numai eu, cu doamna cu cocul ca o crizantemă, nici astăzi nu ştiu cum o cheamă. 
  
Împlinise de curând 70 ani, suferise o fractură de bazin, călca cu grijă, dar păstra un aer semeţ, un fel de superioritate care la început nu mi-am dat seama de unde vine. 
  
Mergea foarte dreaptă, cu geanta pe umăr şi cu mâinile la spate.  
  
Recunosc că eram puţin curioasă, să aflu mai multe despre ea, dar întrebări nu am pus nici una. Am aşteptat cuminte să spună ea, dacă avea ceva de spus.  
  
Curând am ajuns în dreptul statuii lui Techir, cel din legenda, cu magaruşul lui şi ne-am întors.  
  
Nu mi-am dat seama cum a alunecat discuţia, spre energiile din jurul nostru, de care nici nu ne dăm seama.  
  
I-am spus doamnei că nu am conoştinţe absolut deloc în domeniu, doar ocazional am citit câte ceva, ce mi s-a parut mie că prezintă oarecare interes. I-am mai spus că în tinereţe, am avut câteva vise premonitorii,  
  
dar nu am înţeles cărui fapt se datorau, ştiind că nu am nici un merit deosebit, să fiu astfel avertizată.  
  
M-a privit destul de mirată când a auzit. Nu avea nici un rost să intru în detalii, doamna fiind foarte hotărâtă să vorbească, nu să asculte.  
  
Felul meu de a asculta, o îmboldea cred, să tot povestească, despre necazurile ei, viaţa care a trecut aşa de repede pe lângă ea. 
  
În urmă cu 30 ani rămăsese văduvă.  
  
Soţul ei murise pe braţul său, după cum povestea ea. Atunci a văzut ceva ce ţine de domeniul fantasticului, ceva ce am să scriu exact aşa cum mi-a povestit. 
  
Din tonul vocii ei am simţit că vorbea cu toată convingerea, ca şi cum nimic nu era mai adevărat şi mai normal decât cele povestite de ea.  
  
Suferinţa lui că se stingea, suferinţa ei că il pierdea, au fost atât de puternice, încât se pare că au depăşit anumite limite.  
  
Spre tavanul camerei unde se aflau ei, s-a înălţat un ghem luminos, iar pe faţa şi pe mâinile femeii a căzut un fel de pulbere argintie, cum ar fi beteala tăiată foarte mărunt. Era consternată, nu ştia ce să creadă, tulburată de ceea ce vedea, un timp nu a putut schiţa nici un gest.  
  
Apoi a chemat pe cineva din vecini, să vadă ce se întâmplase cu ei.  
  
Soţul murise pe braţul ei, iar ea susţinea că ia văzut sufletul urcând în sus. 
  
Trăia ceva mai presus de puterea de înţelegere a unui om în condiţii normale, o stare imposibil de descris în cuvinte, mai ales acum după aşa de mult timp.  
  
Spunea că o iubise foarte mult soţul ei, dar nu am îndrăznit să o întreb dacă şi ea il iubise la fel de mult. Am ascultat-o mai departe. Mă gândeam că uneori când eşti prea frământat de gânduri, faptul că le discuţi cu cineva, te mai uşurează.  
  
A trecut ceva timp, nişte ani...nu ştiu câţi, nici doamna nu a precizat şi în viaţa ei a apărut un alt bărbat.  
  
Din spusele ei, omul se simţea aşa de bine la ea, o aprecia în tot ce făcea, spunea că este liniştea şi pacea sufletului său. 
  
Curând şi-au dat seama că pe ei îi leaga un puternic sentiment de iubire. Acum cugetând în linişte la cele ce mi s-au povestit, cred că era şi disperarea vârstei, acea goană contracronometru,  
  
ce-i apucă pe unii dintre noi când intră în toamna vieţii. Aşadar erau îndrăgostiţi şi fericiţi cum nu se poate descrie. Gândeau la fel, vorbeau la fel, se completau reciproc, îşi ghiceau dorinţele şi se grăbeau să şi le îndeplinească reciproc. Erau... un suflet întreg, în două trupuri. 
  
Între timp, nu ştiu cum şi de ce,  
  
doamna s-a convins că are puteri paranormale şi este posibil, dacă a avut o atât de mare forţă de a iubi.  
  
A început să practice pase bioenergetice, metodă învăţată de la cineva venit din Rusia. Posibil să fi fost şi ceva rentabil, dar nu am întrebat nimic. 
  
Soarta nu a fost prielnică nici de această dată. A murit omul pe care-l iubea nebuneşte.  
  
Ştia că era bolnav şi că se putea întâmpla oricând, dar refuza să creadă că va fi aşa de curând. 
  
O înecau lacrimile, iar eu am încercat să spun ceva banal despre soartă, numai ca să-şi ia un moment de respiro, în tulburătoarea sa istorisire.  
  
Am primit şi un compliment pentru participarea mea la conversaţia dintre noi.  
  
Mi-a spus privindu-mă foarte atent, că eu am o anume curăţenie spirituală, de aceea m-a ales pe mine să-mi povestească, alfel nu ar fi făcut-o. I-am mulţumit. 
  
De când l-a pierdut pe acest om, şi-a amplificat cercetările în domeniul paranormal, a experimentat pe ea însăşi, făcând mari eforturi de concentrare. Spunea că reuşise să leviteze la înălţimea de o jumătate de metru, câteva secunde, dar efortul o epuizase.  
  
Puţini sunt capabili de un efort de concentrare, aşa de mare şi majoritatea sunt afectaţi.  
  
Noi ne-am obişnuit să-i numim ciudaţi, în timp ce ei ne consideră ignoranţi.  
  
Vorbeşte zilnic cu iubitul ei decedat, povesteşte tot ce a făcut peste zi şi ce probleme are de rezolvat, când nu ştie cum.  
  
Spre surprinderea mea, spune că în ziua următoare are deja soluţia, la problemele discutate cu el în gând.  
  
Am încercat să-i sugerez, ştiind că este credincioasă, că poate îngerul ei păzitor, o ajută inspirându-i soluţia potrivită.  
  
A protestat, a spus nu, singurul care-i putea da un asemenea răspuns, era el, cel plecat la ceruri să se odihnească. 
  
Nu vreau să o judec eu şi nici nu pot şti dacă ce făcea ea era bine sau rău, dar de copil ştiu de la părinţii mei, că sufletele celor plecaţi trebuie lăsate să-şi urmeze drumul, odihna acolo sus.  
  
Nu trebuiesc rechemate, tulburate din evoluţia lor. Pomenitul în biserică nu le face rău, dar asemenea solicitări zilnice....nu ştiu ce să cred.  
  
Doamnei i-a slăbit mult vederea la ambii ochi, dar trăieşte cu convingerea că Bunul Dumnezeu, i-a deschis un al treilea ochi, ochiul minţii cu care vede mult mai bine.  
  
Poate că în felul ei are dreptate, dacă ea aşa vede mai bine, dar mă întreb totuşi...ce vede?  
  
Doamna poartă ochelari, nu se sprijină de baston, calcă drept, gânditoare şi povesteşte despre energiile atât de puternice ce ne înconjoară şi de care noi oamenii nu suntem conştienţi.  
  
Tot ca o neştiutoare îmi pun şi eu întrebarea:  
  
-Oare ce se petrece în mintea unei femei, capabile să iubească chiar şi dincolo de moarte?  
  
În mintea ei această...barieră nu există. Lumea noastră şi lumea de dincolo, la ea sunt mai apropiate, ori sunt cam amestecate.  
  
Atâta dăruire, atâta iubire, atâta durere. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
O iubire până dincolo de moarte / Flora Mărgărit Stănescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Flora Mărgărit Stănescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Flora Mărgărit Stănescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!