Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

O clipă de fericire - Povestire SF
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O clipă de fericire  
 
Moş Orion, cât era ziulica de mare, şedea bombănind pe prispa rachetei sale interstelare - o epavă din timpuri imemoriale (ca de altfel şi Moş Orion) - ce ocupa de pomană loc într-un parc de agrement pentru copiii care se jucau zburdalnici prin preajmă. Şi faptul că racheta, cândva vestită, încă nu a fost dezintegrată prin metoda neutralizarii cu antimaterie, se datora faimei trecute a lui Moş Orion, care şi acum mai era venerat de unele autorităţi de la municipalitatea oraşului.  
 
În schimb, situarea rachetei chiar în mijlocul spaţiului de joacă al copiilor era cât se poate de nefastă pentru liniştea lui Moş Orion. Cum stătea el pe prispă, cu faţa sa mică, rotundă, cu chelie, doar cu două-trei fire de păr în vârful capului ca nişte antene misterioase, era victima sigură a uneltirilor fără de sfârşit ale neostoiţilor de copii care se distrau folosind nişte rachete şi rachetuţe artizanale pe care le lansau aproape nonstop şi care, cât ai clipi din ochi, dădeau ocolul planetei Jupiter şi se întorceau înapoi spre a sfârşi în groapa cu nisip de pe maidanul lor de joacă. Necazul cel mare era că aceşti drăcuşori de copii mai greşeau uneori comenzile rachetelor lor, de treceau acestea survolând înfiorător pe deasupra capului moşului atunci când vreun copil nătâng scria 30 de metri în loc de 30 de parseci. Asta punea definitiv capăt răbdării lui Moş Orion, care se punea pe blestemat speciile acestea de obrăznicături:  
 
- Diavolilor! ... Neobrăzaţilor!... Nu vă mai ajunge Cosmosul întreg pentru joaca voastră, vă luaţi şi de părul meu!... De fapt, la ce poţi să te aştepţi de la nişte copii de virtualişti, care-i lasă needucaţi pe Pământ, iar ei umblă hai-hui prin nu ştiu ce ostroave din Calea Lactee!  
 
Trebuie să precizăm că, spre marea nelinişte a Universului, populaţia Terrei s-a divizat în două mari tabere, pe baza unor concepţii ireconciliabile: relativiştii şi virtualiştii.  
 
Relativiştii erau fideli teoriei relativităţii a lui Einstein, pe baza căreia au putut să construiască nave cosmice de mare performanţă cu care călătoreau neobosiţi în explorarea noilor lumi, din Galaxia noastră dar şi din alte galaxii. Erau oameni vajnici, cu spirit de sacrificiu, le plăcea să facă istorie nouă, să creeze, să exploreze.  
 
Virtualiştii, dimpotrivă, aveau deviza celui care rostise fraza următoare: “Nu este important să cunoşti starea prezentă a Universului, este la fel de frumos şi de captivant şi trecutul Universului“. Aceştia au învăţat să capteze de-a gata istorii trecute ale sistemelor solare şi ale galaxiilor, se mulţumeau doar cu aceste descoperiri despre trecut. Preferau să stea picior peste picior, în spaţii de agreement şi să capteze informaţii din timpurile trecute care soseau în prezent în valuri, de peste tot, fără încetare şi din belşug. Mai umblau şi ei cu nave cosmice pe ici pe colo, însă făceau asta doar pentru a se distra.  
 
În tinereţe Moş Orion fusese un vajnic luptător de partea relativiştilor, nu putea tolera în niciun chip teoriile virtualiştilor dar, mai ales, lenea lor notorie.  
 
- Uf! De ce nu mai am eu anii tinereţii, precum şi voinţa de luptător de atunci! ... Ce vremuri!... Călătoream în toate direcţiile, asumându-mi expediţiile cele mai dificile ... Eram tânăr şi chipeş, toată suflarea Pământului mă respecta!... Într-o temerară expediţie am salvat de la pieire o civilizaţie de pe o planetă îndepărtată, ai cărei locuitori nu mai ştiau să-şi regleze atmosfera planetei!... Ehei, câte isprăvi din astea am făcut la viaţa mea!... Şi ei, oamenii de astazi, măcar de-ar avea un pic de respect pentru isprăvile mele de odinioară!...  
 
Şi zicând toate astea, simţea că se îneacă de obidă, aşa că se ridica de pe locul unde şedea pe prispa rachetei, dădea un ocol încet, cu paşi mărunţi şi nesiguri, în jurul rachetei, apoi revenea de unde plecase şi se aşeza la loc pe prispă.  
 
Dar, într-o zi, pe când şedea el aşa luptându-se cu  
 
isprăvile copiilor needucaţi - copii care mai că-i făcură ferfeniţă acoperişul rachetei sale, şi aşa ruginit şi ponosit – lui Moş Orion nu-i veni a crede: un fulger brăzdă cerul, lumina se opri chiar deasupra parcului în care stătea. Apoi văzu cum acea lumină deveni o navă cosmică, care îşi încetini alunecarea din ce în ce mai mult, până se aşeză lin pe iarba din faţa vechii sale rachete. Nava arăta ca o sferă albastră. Se desfăcu în două emisfere, iar din ea coborî un tânăr chipeş şi viguros, precum Apollo.  
 
Tânărul îl recunoscu de îndată pe Moş Orion, care însă se dezmetici greu în faţa unei asemenea surprize. Ochii lui mici şi obosiţi priveau în sus la luminosul chip de tânăr aterizat în faţa sa.  
 
- Bine te-am găsit, Moş Orion! Ce mai faci? Cum  
 
o duci cu sănătatea?  
 
Ochii bătrânului începură să clipească mărunt, se umplură de lacrimi şi bucurie şi se repezi să-l îmbrăţişeze pe tânărul sosit.  
 
- Nepoate!... Tu eşti strănepotul meu cel drag, viteazule Neon?... De câtă vreme stau aici şi aştept să te întorci ... să vii să mă vezi!...  
 
- Dragul meu străbunic, m-am gândit neîncetat la tine!... Doar că am o sumedenie de treburi legate de expediţiile mele intergalactice, de n-am timp să trec şi pe-acasă, pe Terra!... Acum am trecut în viteză pe la tine ... că am o problemă la motorul navei mele, nu-i dau de capăt. Nu pot trece direct de pe viteza cosmică 6 pe viteza 8, ceea ce mă împiedică să fac unele călătorii mai lungi!...  
 
- Dar, dragul meu strănepot, stai să-mi aduc aminte ... parcă ţi-am pus nişte intrucţiuni amănunţite la bordul navei, despre întreţinerea motorului ... de ce nu le-ai citit?  
 
- Bunicule, nu ştii că noi, ăştia de azi, nu mai folosim scrisul ca sursă de informare, de când cu telepato-graful?...  
 
- Da, ştiu copile ... trebuia să mă gândesc la asta ... dar de unde să fi ştiut eu atunci, când am proiectat racheta, că oamenii or să uite să mai scrie şi să citească?! Uite, pot să-ţi dau chiar acum o casetă cu instrucţiuni vocale, poate-ţi va fi de folos ...  
 
Nepotul lui Moş Orion ar mai fi stat cu străbunicul său, dar era foarte grăbit. În 15 minute trebuia să facă joncţiunea cu o navetă spre un satelit al lui Jupiter, de unde avea să plece într-o importantă expediţie spre o galaxie îndepărtată.  
 
- Multumesc, bunicule, pentru instrucţiuni! Îmi pare rău, dar n-am timp de loc, chiar acum trebuie să plec!... La revedere! By-by!...  
 
Ce era să facă Mos Orion? L-a îmbrăţişat pe strănepotul său cel drag şi i-a urat drum bun. Apoi l-a urmărit urcându-se în naveta sa spaţială sferică care, după ce s-a închis silenţios, a început să se înalţe la fel de silenţios, accelerând din ce în ce mai tare, până a dispărut ca un fulger în înălţimile cerului.  
 
- Bravo! Frumos! Nemaipomenit!... Ce băiat de ispravă strănepotul ăsta al meu!... Mergi cu bine, copilul meu! îi ură bătrânul care încă privea după navetă.  
 
Fericirea sa de o clipă se terminase însă. A rămas iarăşi singur, pe maidanul din faţa vechii sale rachete. Copiii răutăcioşi s-au adunat iarăşi în jurul său, reluându-şi năzbâtiile cu felurite rachetuţe năstruşnice. Unul din ei  
 
a aprins fitilul unei feştile afurisite, care o luă în sus, apoi se răzgândi şi se întoarse iar spre maidan sfârâind, trecând la numai o palmă de Moş Orion şi pârlindu-i un colţ de la mâneca cămăşii sale de cosmonaut - veche şi ea, îngălbenită de vremuri. Şi moşul iarăşi izbunci în bombăneli:  
 
- Afurisiţilor! Neruşinaţilor! Copii prost crescuţi!... Dar la ce poţi să te aştepţi de la nişte copii de virtualişti?! Nici măcar un pic de respect şi educaţie nu v-a mai rămas! Nu vă mai ajung năzbâtiile!...  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
O clipă de fericire - Povestire SF / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1104, Anul IV, 08 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!