Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   



O carte şi un autor, cronică de Mariana Cristescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de Mariana CRISTESCU 
  
O carte şi un autor „despre care nu se va vorbi” ?!? 
  
De la bun început, precizez că rândurile următoare nu sunt o cronică, ci un simplu semnal de carte. De carte excepţională! 
  
Nu foarte recent, dar nici foarte demult, a văzut lumina tiparului, la Editura Semne, sub auspiciile Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (preşedinte prof.dr.Victor Crăciun, care semnează şi Postfaţa), volumul „România moluscă” – Douăsprezece discursuri publice despre starea naţiunii, autor fiind generalul (r) Mircea Chelaru, una dintre cele mai interesante şi controversate personalităţi ale prezentului.  
  
Într-o lume a totalei degringolade a societăţii româneşti, a convenienţelor ipocrite dictate de interese mercantile şi/sau politice, a alunecării individului sub pragul acceptat al condiţiei bipedei sensibile şi la altceva decât la clinchetul arginţilor Iudei, „Discursul” – evident naţionalist!!! – al lui Mircea Chelaru este atipic şi, fără îndoială, cel mai adesea deranjant. Atipic – pentru că avem de-a face cu scriitura, într-o frumoasă, curată şi cuceritoare limbă românească, a unui militar - intelectual serios, care şi-a luat în serios, evident pasionat de informaţie şi cultură, anii de studiu. Iar indivul este – am afirmat nu o dată – suma lecturilor sale. Şi din acest unghi de vedere, al educaţiei culturale, Mircea Chelaru este (caz rarissim!), ca şi regretatul meu părinte, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai ofiţerimii române. Avem de-a face cu general cu 4 stele primite nu degeaba, nu cerşindu-le, nu făcând compromisuri, ci suind „pe brânci”,– cum ar spune Arghezi – prin ani, Golgota cunoaşterii. Pentru cei care încă nu au aflat, precizez că distinsul meu prieten, născut la 3 iulie 1949, în localitatea Rediu, din judeţul Iaşi, este doctor în ştiinţe militare şi a absolvit, pe lângă Şcoala Superioară de Ofiţeri şi Academia Militară din România, Colegiul de Studii Strategice şi Economice de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall” din Germania şi cursuri internaţionale de drept militar. În anul 1990, a fost director al Diviziunii III de contraspionaj a Serviciului Român de Informaţii. A fost şeful Marelui Stat Major al Armatei în anul 2000. Din anul 2008, este general cu patru stele, în rezervă.  
  
Dotat cu o inteligenţă ieşită din tipare, cu simţ analitic deosebit, dar şi cu un talent aparte de a „sublima” informaţia, însoţite de charismă şi vocaţie de orator, Mircea Chelaru are, desigur, inamici cu duimul - fapt care, până la urmă, constituie un gir în plus al valorii personalităţii sale puternice! (Acum, probabil, am răspuns întrebării retorice privitoare la personajul controversat, deşi nu aceasta era tema.) 
  
„Spirit analitic şi patriot înflăcărat, generalul Mircea Chelaru realizează în aceste Douăsprezece discursuri publice despre starea naţiunii o investigaţie amplă a societăţii româneşti postdecembriste, continuând tradiţia unor polemici la obiect, pe linia Dimitrie Cantemir, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Emil Cioran sau Constantin Noica, urmărind, prin ardenţa şi sinceritatea mesajului, îndreptarea stării de lucru în sânul naţiunii noastre” – scrie, pe coperta a IV-a a volumului, scriitorul şi politicianul basarabean Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Române, principalul autor al Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova faţă de imperiul sovietic. Spiritele înalte se întâlnesc! 
  
„Autorul este nu numai un strălucit militar de carieră, care ajunge până la cel mai înalt grad şi demnitate în Armata Română, ci şi un veritabil erudit, un lider deosebit de cult, profund cunoscător al valorilor Istoriei şi Culturii naţionale, pe care le cultivă, le promovează cu tenacitate, atât în scris, cât şi-n întreaga sa activitate civilă, educaţională, patriotică, pe care o derulează cu fermitate, după trecerea în viaţa civică.” Sunt rânduri semnate de prof.univ.dr.doc. Constantin Marinescu, membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Republciii Moldova şi al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, în articolul intitulat „Quo vadis România?”. 
  
„Mircea Chelaru este un perfecţionist, visând la o naţiune română perfectă, tip de naţiune care nu există nicăieri în lume. Din această cauză ne arată, cu ostentaţie, doar partea goală a paharului, trimiţându-ne în lumea nevertebratelor. – observă, cu caldă prietenie, scriitorul Pavel Coruţ, în „Judecăţi amare”. - Lăsând la o parte faptul că molusca poate produce şi perle – continuă acesta –, îmi permit să observ că Mircea Chelaru şi-a vărsat, în discursurile sale, tot amarul luptătorului învins fără luptă, din cauza trădării politicienilor”. 
  
Cum spuneam, spiritele înalte se întâlnesc. „Istoria, în opinia multora, este doar o ştiinţă care trebuie studiată pentru a ne cunoaşte trecutul. Pentru Mircea Chelaru, ea este o componentă a vieţii naţiunii, la care face adesea recurs, pe care o cercetează, o analizează cu implicare, pentru a reuşi să deceleze din multitudinea de fapte şi întâmplări pe acelea care au marcat destinul naţiunii. – notează prof.dr. Victor Crăciun. Întreprinderea sa nu este pur ştiinţifică, precum aceea a unui istoric, ci are un scop mai practic şi mai necesar, cu atât mai mult în aceste vremuri: de a le transforma din simple cauze şi urmări în veritabile lecţii şi modele menite să ne ferească pe viitor de repetarea greşelilor, de retrăirea momentelor dramatice sau, de la caz la caz, să ne folosească în reiterarea celor cu efect benefic asupra fiinţei etnice. De aceea el nu se mulţumeşte să cunoască, rece şi detaşat, trecutul, ci îl reinterpretează – notabile fiind contribuţiile sale în domeniul dacismului –, încearcă să reînvie, simbolic, epoca de sfinţenie şi moralitate a Kogaionului, glorioşii timpi ai marilor domnitori, clipele de deitate şi verticalitate ale unui neam pentru care autorul doreşte şi întrevede altă soartă”. 
  
Am citit, mai întâi pe nerăsuflate, apoi am reluat cu atenţie lectura cărţii lui Mircea Chelaru. Este un opus demn de altitudinea intelectuală a autorului – adică de excepţie. O cronică serioasă nu ar putea fi „expediată” în câteva pagini, dar va veni şi momentul acesteia. Este, probabil, motivul pentru care, exceptându-i pe semnatarul Postfeţei şi pe cei ai Opiniilor publicate în carte, am remarcat, până acum, doar interviul – la cote de profesionalism demne de partenerii de discuţie – din Ziuaveche.ro, realizat de domnul col. Ion Petrescu: „Citind tomul intitulat România moluscă , o carte ce devoalează flacăra spirituală a unui general care nu mimează dragostea de ţară – scrie acesta în preambulul dialogului intitulat „Generalul Mircea Chelaru vrea un preşedinte arbitru pe fază ” -, m-am întrebat cui i s-ar potrivi, dintre toţi şefii postdecembrişti, ai Statului Major General al Armatei, apelativul ... Fulgerul. Mircea Chelaru prin evoluţia sa publică actuală, luminează, sporadic, o arenă politică întunecită de un primitivism tipic comunist. El o face cu un spirit slujit şi de harul oratoric. Vocea sa fiind Tunetul ce nu mai poate fi ignorat de societatea civilă.”, şi un comentariu interesant, semnat de Corneliu Vlad, care prevestea, de la bun început, că „România moluscă” este o carte despre care nu se va vorbi, şi asta nu pentru că ar fi lipsită de valoare, ci pentru că ardoarea şi pertinenţa cu care Mircea Chelaru abordează problemele creează disconfort în anumite sfere: „Cele aflate în cartea aceasta le gândim sau ni le povestim zilnic mai toţi şi mulţi le-am putea scrie dacă am avea experienţa, competenţele, luciditatea, puterea de analiză, harul de exprimare şi – nu în ultimul rând – curajul autorului ei. Generalul Mircea Chelaru a avut o carieră militară spectaculoasă, în săgeată, brusc lansată şi brusc întreruptă; s-a încercat, ca politician, în câteva partide şi mişcări, dar nu pare fi făcut pentru genul de politică de pe Dâmboviţa şi îşi împlineşte acum menirea ca lider de opinie în agora (nu-i zic societate civilă, căci la noi au compromis destui conceptul), iar ca autor, excelează. (...) Se va face totul pentru ca această carte să treacă total neobservată. Peste ea vor fi prăvăliţi munţi de tăcere. Va fi premeditat şi metodic ignorată. Despre bomba atomică s-a spus că, din păcate, nu mai poate fi dezinventată. Nici cartea-bombă a lui Mircea Chelaru – de data aceasta din fericire – nu mai poate fi dezinventată, ci doar cât mai ascunsă fireştilor ei cititori. Cel mai de folos lucru pentru această carte – şi superlativul pe care-l merită- este îndemnul de a o citi. Aprecierea optimă pentru această carte este îndemnul presant de a fi cunoscută de cât mai mulţi.” 
  
Atât, deocamdată!  
  
MARIANA CRISTESCU 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
O carte şi un autor, cronică de Mariana Cristescu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 622, Anul II, 13 septembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!