Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

O cafea bună, cap.13
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ne-am întâlnit pe internet, roman, cap. 13 
  
Dragă domnişoară Căpriana,  
  
Mă bucur pentru schimbul nostru de mesaje mai ales când avem păreri comune. Şi atunci simt că stăm alături, unul lângă celălalt dar nu fizic, ci numai sufleteşte. 
  
Încerc să te protejez, cum pot, de la distanţă, pentru că am mai multă experienţă. Dar asta nu înseamnă decât că am greşit mai mult ca alţii. Măcar astfel să fiu şi eu folositor cuiva în viaţă. De multe ori, îţi pun întrebări în gând, la care se întâmplă chiar să-mi răspunzi, de parcă m-ai fi auzit vorbindu-ţi. Asta nu înseamnă, oare, că am trecut la primele noastre exerciţii de telepatie? Dacă ne-am propune să citim, aceeaşi carte, în acelaşi timp? Şi fiecare din noi să o comenteze din punctul de vedere al celuilalt? Nu ţi se pare o provocare demnă de luat în seamă? 
  
Dintre acuarele, cea cu gheţarii, mi-a plăcut cel mai mult. Reconfortantă de privit, mai ales vara. Peisaj de o puritate absolută pe care ar trebui să scrii deasupra: Interzis accesul omului! Am privit-o îndelung şi parcă mă simţeam desprinzându-mă de pe pământ şi plutind. 
  
Nu, nu plutind, ci zburând. 
  
Ca o larvă care trece de la condiţia de cocon, la cea de fluture. 
  
Şi parcă auzeam a nu ştiu câta oară îndemnul: Să nu priviţi la cele de jos, mai mult decât la cele de sus! 
  
Şi eu a trebuit să părăsesc Bucureştiul de câţiva ani buni, ca să înţeleg că cei mai mulţi dintre oameni nu fac decât să alerge tot timpul după himere şi, când ajung la bătrâneţe sau chiar pe patul morţii, se întrebă nedumeriţi: unde s-a dus viaţa mea? Ce las eu în urmă? 
  
Priveşte din curiozitate cifra unu: o verticală cu, să-i zicem o aripioară în stânga. Pusă acolo de cineva de sus. Omului i-a rămas datoria să mai adauge şi el una în dreapta şi vom obţine o săgeată care ne îndeamnă să privim zenitul. Este asta o simplă întâmplare? Cu siguranţă, nu! 
  
Şi uite că în felul acesta, numai omul se bucură de privilegiul de a privi cerul. De a privi cerul şi de a-şi pune întrebări, Este asta, chiar aşa, o simplă întâmplare? Cu siguranţă, nu! 
  
Din cauza păienjenişului de griji, din cele mai mărunte, nu mai vedem esenţialul. Pentru că fiecare dintre noi am venit cu o anume misiune pe pământ şi pierdem asta din vedere. 
  
Ca o deplasare în interes de serviciu de la locul de muncă, uitând că la întoarcere vom avea de întocmit un raport, un raport de activitate dacă vrei, adică să dăm socoteală pentru împlinirea sau neîmplinirea misiunii cu care am fost investiţi. 
  
Mi te închipui adesea lucrând la un proiect ambiţios, ceva futurist, un centru urban demn de mileniul trei, cum nu mai există nicăieri în lume. Fără poluare de nici un fel, iar oamenii să beneficieze de toate avantajele unei civilizaţii superioare. 
  
Ca o îmbinare între arta construcţiei şi monumentalul cotidian. Ca un dialog între funcţional şi ideea de perenitate. O cronică în stare să înfrunte timpul şi să rămână după noi, cum au rămas de pildă, piramidele ca o enigmă încă nedezlegată. 
  
Într-o lume curată şi la propriu şi la figurat.  
  
Fără silnicii şi fără războaie. 
  
Într-o lume care va obţine energie mai ieftină şi prin metode mai performante. Şi noi forme de transmitere a acesteia la mari distanţe, fără conducte şi fără cabluri. Cu alte randamente pentru orice fel de travaliu şi care să uşureze munca omului. 
  
Într-o lume în care nu vor mai exista boli incurabile şi năpăstuiţi ai soartei. 
  
Într-o lume în care ştiinţa nu va mai lucra pentru surpare, ci numai pentru zidire. Şi în care altruismul şi generozitatea vor face parte din conduita lui morală, pentru că mai fericit este a da decât a lua. 
  
Cine nu îndrăzneşte, nu va reuşi. 
  
Omului nu-i cresc aripi, dacă el nu le voieşte. 
  
Dar înainte de toate, omul va trebui să opereze asupra lui însuşi o asanare morală de esenţă, o curăţire generală de tot ce întină ideea de puritate, lumină şi zbor. 
  
Să caute numai adevărul şi dreptatea. Să nu mai lase deoparte mila şi iubirea. Să nu mai arate cu degetul la paiul din ochiul fratelui, fără să vadă bârna din ochii lui. Să nu mai înveţe războiul.  
  
Şi atunci Îl va reîntâlni pe Dumnezeu. 
  
Şi numai iubindu-L pe Dumnezeu, pentru că toţi suntem copiii Lui, va reînvăţa să-şi iubească semenii şi, să nu mai pornească nici un fel de război, în numele păcii. 
  
Abia atunci cel mai tare nu va mai răpi nimic celui mai slab. Abia atunci nu va mai alerga după toate ispitele acestei lumi, că deşarte sunt şi, nu se va mai îngriji numai de ale lui ci şi de cele ale aproapelui său. 
  
Şi toată această schimbare, trebuie să se producă în fiecare dintre noi. 
  
Şi pentru că am mai vorbit despre suflet, unde crezi că ar fi locul lui în corpul nostru? Îmi amintesc că tânăr fiind, eram aproape sigur, fără să pot spune de ce, că el se află în locul de deasupra frunţii, acolo unde pipăind creştetul unui copil, simţi cutia lui craniană incomplet închisă.  
  
De parcă i s-ar transmite printr-un releu necunoscut, ultimele instrucţiuni privind pregătirea pentru viaţa în jungla noastră umană. 
  
Închei cu urarea de noapte bună, adresată tuturor copiilor cuminţi din lume, cărora îngerul cel bun să le ofere darurile sale şi pe care ei să le primească aievea, la trezire. 
  
Cu toată dragostea, bătrânul Sebastian 
  
Am intrat după amiză în birt şi m-am trezit comandând o cafea, ceea ce nu mai făcusem niciodată. 
  
M-am aşezat în colţul cel mai depărtat de uşă să am o privire de ansamblu, înăuntru mai erau câţiva clienţi care discutau aprins care ţine cu primul ministru şi care cu preşedintele. 
  
La intrare Mitu Sachelarie cerşind: 
  
- Daţi-mi şi mie nişte bani, să iau pâine. 
  
- Îţi cumpăr eu două pâini. 
  
- Mai bine, o ţuică. 
  
Înăuntru, aşezat într-un colţ cu vioara pe genunchi, Zărăzărică al lui Vâjâitu despletind romanţele sărăciei. Cântă penibil de strident, dar asta e. 
  
Îmi aduce cafeaua o fată tânără cu genunchii goi, în timp ce eu mă uit gânditor spre tavan. Cred că nici ea nu se simţea prea în largul ei, că i-a scăpat chitanţierul din mână. Întorc capul spre zidul din spate unde nu mai aveam nimic de văzut, ca să se aplece nejenată să-l ridice. 
  
Mai târziu vine şi Marius, băiatul lui Ilie şi îi fac semn bucuros să şe aşeze alături. 
  
Un tânăr simpatic, voluntar cu privire deschisă şi comandă cu largheţe alune şi bere. 
  
- Cu ce treburi pe acasă? 
  
- Am mai venit pe la babaci dar şi după niscai interese. 
  
- Te lansezi în afaceri? 
  
- Cam pretenţios spus, dar vreau să fac şi eu ceva pentru comuna asta. 
  
Se uită de mai multe ori mustrător spre Zărzărică dar cântăreţul masacrează cu ochii închişi tot ce-i vine la îndemână. 
  
Dominator, obişnuit să atragă atenţia asupra lui din primul moment, el face jocurile. 
  
- Am făcut rost de ceva bani, nu prea mulţi şi am cumpărat un teren strategic la şosea. Casa lu' Pană Zugravu, că tot rămăsese goală şi e gata să se dărâme. Avem izvoare calde în vale. Ce-aţi zice dacă aş face o baie comunală? Să ne crească şi nouă măcar gradul de higienă, dacă nu şi de trai. 
  
Nu e rău deloc. La cele câteva mii de suflete ale comunei, fie iarna, fie vara, vei avea întotdeauna amatori 
  
- Păi tocmai asta e. Trebuie să bat la prea multe uşi şi aprobările nu se dau decât pe bani. 
  
Şi eu mi-am închipuit că toate declaraţiile grangurilor sunt curate. Mai rău ca în perioada fanariotă. Nici o informaţie nu se mai obţine fără plată. Cred că mă lupt cu morile de vânt şi o să mă dau bătut. Am pornit cu mare entuziasm, dar mă desumflu văzând cu ochii. 
  
- Domnişoară, vreau o cafea. 
  
- Imediat domnu'... 
  
Îi face semn autoritar cu degetul să vină la el. 
  
- Dumneta ştii să faci o cafea bună? 
  
- Sigur că da. 
  
- Hai să-ţi spun eu ce înseamnă o cafea bună, ca să nu te trimit cu ea înapoi. Să aibă caimac pe toată suprafaţa cănii, că altminteri nu ţi-o primesc. 
  
Fata ia comanda vădit nemulţumită şi porneşte spre bar dar el o strigă din nou. 
  
- Şi dacă nu-ţi reuşeşte, te-nvăţ eu dar îmi rămâi datoare. 
  
Zărzărică trece la „Leliţă cârciumăreasă” în registrul lui plin de falseturi. O molfăială de zile mari. Nu poate să dea mai mult, săracul. Şi cu toate astea, până acum nimeni nu l-a băgat în seamă de parcă ar face parte din decor. 
  
- Aveţi idee cât pretind „naşii” de la mine? „Naşii” aceştia locali, că a începuit să le miroase şi lor a profit chiar din orice. 
  
- Nu am nici cea mai mică idee. 
  
- Cam jumătate din valoarea investiţiei, cincizeci de mii de euro. Ori asta înseamnă toţi banii la care am ajuns cu chiu cu vai, restul speram în fonduri de la Comunitate. Vedeţi de ce e în stare un Pulică Frânaru când ajunge să ocupe un post în ierarhie? 
  
Se întunecă la faţă. 
  
- Mă' Zărzărică, dacă te mai aud scârţâind la vioara aia nenorocită, să ştii că ţi-o sparg în cap. 
  
Replica lui atrage atenţia întregii săli. Gălăgioşii îşi opresc disputa curioşi să vadă ce va urma iar eu mă uit stingherit în podea. 
  
Cântăreţul îşi pune cuminte alături şi vioara şi arcuşul şi i se uită în ochi ca un copil obişnuit să mănânce bătaie şi când trebuie, şi când nu trebuie. 
  
- Şi dacă faceţi asta domnule, credeţi că o să cânt mai bine?! 
  
Şi ce a urmat, m-a surpins şi pe mine. Marius s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la el, i-a îndesat nişte bani în buzunar, aşa ca un nabab că nici lu' Zărzărică nu i-a venit să creadă şi s-a reîntors la locul lui. 
  
Iar Zărzărică s-a făcut nevăzut de teamă să nu se trezească trist din acest vis frumos. 
  
- Eu acum intru înviaţă ca om matur, dar sunt scârbit de această tagmă de lupi, care au învăţat discursuri demagogice, doar ca să adoarmă vigilenţa naivilor. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
O cafea bună, cap.13 / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!