Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Doina Theiss         Publicat în: Ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

O ”bucăţică” de...Omenie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

M-am aşezat la "gura sobei" şi privesc limbile de foc, a căror dans mlădios, mă fascinează.. Obrajii imi ard... ; acum când stau în faţa căminului, simt cum căldura mă învăluie cu braţele ei binefăcătoare.
Ceva nu-mi dă pace...; îmi aduce o nelinişte în mine; este din nou gândul acela... care nu are astâmpăr... zboară la cei care nu au adăpost... nu au unde să se încălzească.
Doamne, de aş putea să ajut aceşti oameni! de aş avea putere să le construiesc case cu sobe şi ferestre mari pe unde să pătrundă razele soarelui...vara.
Va veni gerul şi din nou vor suferi oamenii; din nou se vor stinge vieţi...
Voi ajuta de fiecare dată când cineva are nevoie de ajutor însă ştiu că de una singură nu voi reuşi să ocrotesc prea multe suflete...
Astăzi am donat sânge...; posed o grupă de sânge ”rară”, aşa după cum îmi spun medicii şi nu mi-a trebuit mult timp de gândire atunci când am văzut apelul făcut în ziarul local de a se dona sânge; am făcut-o, cu toate că ştiam ce mă aşteaptă: venele mele nu ”se lasă văzute”; deseori trebuiesc ”căutate” cu atenţie...; ştiam că voi suferi un pic, însă ce reprezintă suferinţa mea faţă de suferinţa celor bolnavi, ce au nevoie de fiecare picătură de sânge şi chiar de o primesc, tot nu au garanţia de a deveni sănătoşi şi de a trăi o viaţă normală aşa precum este viaţa unui om sănătos.
Sunt conştientă că nu voi reuşi niciodată să ajut pe toţi cei care au nevoie de ajutor, însă mă linişteşte speranţa că peste tot în lume există oameni ajutători, oameni care îşi oferă serviciile, fără a aştepta vreo recompensă sau recunoştinţă. Ajutorul, atunci când vine din inimă şi din impulsul conştiinţei fiecăruia dintre noi, este cel mai mare şi cel mai binecuvântat gest pe care-l putem face în viaţa noastră.
De ce nu ajutăm cu toţii? poate vom salva multe suflete din ghiarele frigului şi a foamei...; poate nu vor mai îngheţa oamenii pe sub poduri, sub băncile din parc sau nu vor mai căuta prin gunoi mâncarea aruncată de cei care o risipesc şi care nici măcar nu realizează acest lucru…
Oricât am crede că o ducem greu, ar trebui să nu uităm că undeva într-un colţ de lume, se stinge o viaţă în fiecare secundă din cauza foamei, a setei sau a bolilor netratate, datorită lipsei de ajutor medical...
Să nu uităm că suntem răspunzători pentru fiecare dintre aceste suflete chinuite, atâta timp, cât ”închidem ochii” în faţa suferinţelor lor!
Privesc deseori cu indignare la unii care nu mai ştiu pe ce să arunce banii..., oameni care
trăiesc într-un lux degradant, neţinând cont de ”lumea de jos”...; ca să-şi amăgească şi să-şi uşureze cât de cât puţina conştiinţă pe care o mai posedă, participă din când în când la câte o acţiune organizată de societăţi care se ocupă cu strângere de fonduri...
Investiţii care defapt nu ajută pe niciunul dintre cei nevoiaşi... ci doar ajută la ”lustruirea propriului orgoliu” în faţa altor ignoraţi cu portofelele la fel de pline...
Nu acuz niciodată bogăţia ci ceea ce acuz este ignoranţa şi sărăcia sufletească a celor bogaţi.
Am întâlnit persoane care nu ştiu să meargă singure la cumpărături; persoane care nu ştiu cât costă o pâine sau cele mai elementare produse alimentare. Răspunsul lor la întrebarea, de ce nu cunosc aşa ceva, a fost următorul: ”pentru aceste lucruri fără importanţă există personalul de casă care se ocupă cu aşa ceva. Insă dacă întrebi cât costă un Yacht sau ultima noutate din lumea motoarelor puternice ascunse într-un Ferrari sau într-un Porsche, sau care este preţul la cea mai frumoasă blană purtată de o blondină la petrecerile lor deocheate, atunci primeşti prompt răspunsul. Ceea ce mă face gânditoare este imensa aroganţă cu care se încununează aceste fiinţe.
Gândesc deseori la degradarea fiinţei umane în faţa unor ”hârtii de valoare”-banii. Da, este adevărat! aceste ”hârtii” ne conduc viaţa şi ne dictează pe unde să...mergem în viaţă, însă pentru ele nu trebuie să ne pierdem omenia şi să ne vindem sufletele. Oare aceşti oameni superficiali (sufleteşte...) nu gândesc că au ajuns defapt nişte marionete ale acestor ”hârtii”? Ce s-ar alege din ei, dacă nu ar mai exista sumele enorme de bani pe care le posedă în moment? Cum s-ar descurca în viaţă dacă ei nu ştiu nici măcar unde sunt magazinele alimentare şi nu ştiu cum se procedează să cumpere o pâine? Ce ar mai face aceşti oameni fără acele maşini de lux şi fără nici un ”om de casă”care să-i servească de dimineaţa până seara? Oare sunt conştienţi că odată cu pierderea banilor vor pierde şi ultimul ”prieten”avut până atunci?
Mi-e milă de aceşti oameni şi de ”tragedia superficialităţii” în care trăiesc. Banii se pot câştiga prin diferite modalităţi sau sunt moşteniţi din tată în fiu, însă ei, banii, pot fi pierduţi foarte uşor . Cel care-şi vinde sufletul pentru bani, este un om sărac, înconjurat numai de minciună şi avarie degradantă.
Nu îmi doresc niciodată să câştig mulţi bani. Am gândit deseori cât de mulţumită sunt împreună cu familia, de ceea ce posedăm; toate le-am obţinut printr-o muncă cinstită, muncă care ne-a plăcut şi ne place şi în care investim pasiune şi mulţumire sufletească. Nu trebuie să muncim pentru bani ci din convingere şi pasiune faţă de ceea ce realizăm prin munca noastră. Pentru a trăi frumos nu este nevoie de milioane; cine tânjeşte după ele, acela nu ştie să-şi trăiască şi să-şi preţuiască viaţa. Fiecare dintre noi, cred eu, este conştient că nu poate consuma mai mult decât produce. Dacă nu se produce nimic, atunci nu are cum să se consume ceva, din ceea ce de fapt nu există...
Cu câtva timp în urmă am fost în Madrid şi mare mi-a fost dezamăgirea, atunci când am văzut pe străzile principale ale Madridului: Via grande, Calle de Alcala; Goya, Velasquez...etc. femei din România care-şi câştigau banii cu prostituţia. Erau fete tinere care se vindeau pentru câţiva euro... Le priveam şi îmi era milă de ele... Pentru această îndeletnicire josnică şi-au părăsit ţara şi umblă prin ţările vestului precum nişte ”dive ieftine”...
Oare ce-ar spune săracii părinţi, de-ar afla cu ce-şi finanţează fiicele lor viaţa în vest?
Ce ar spune ei, de ar şti de unde vin banii pentru hainele scumpe cu care sunt fetele lor îmbrăcate?
Este o ruşine şi o mâhnire în sufletul fiecărui părinte să afle asemenea ştiri dezolante...
In acele momente, în timp ce îmi auzeam limba natală vorbită de acele dame... am simţit o ruşine apăsătoare; pentru a doua oară, decând sunt aici, îmi era ruşine să spun că vin din România... Prima dată când am mai simţit aşa o ruşine a fost atunci când s-a anunţat la televiziune, despre hoţii români prinşi asupra faptului, sau despre crimele săvârşite de trei români în Spania...
Cu ceva timp în urmă am citit un text, scris de o persoană, care trăieşte în altă ţară, departe de casă...
Ceea ce era scris acolo mi-a arătat cât de uşor încep unii oameni să se plângă de toţi şi de toate. Ce repede se aruncă injurii la adresa altora şi cât de repede se ia postura de ”victimă a...capitalismului”.
Cine crede că atunci când vine în altă ţară, i se va da totul de-a gata fără un pic de muncă sau fără a avea respect faţă de muncă, acela gândeşte foarte eronat.
Nimeni nu stă cu ”pâine şi sare” în faţa ta să-ţi ureze ”bun venit”.
Recunosc, eu am avut alte condiţii, fiind din prima zi petrecută aici, cetăţean german.
Insă pentru a ajunge la starea socială în care ne aflăm acum, a trebuit muncă şi mulţi ani de studiu. Aici (şi nu numai aici), dacă nu demonstrezi ce potenţial stă ascuns în tine şi dacă nu respecţi legile şi nu eşti ordonat, nu vei avea nici o şansă.
In acel text, scria acea persoană, despre condiţii grele de viaţă şi multe altele însă nu a amintit nimic despre pregătirea avută, despre şcoala terminată sau despre calificările avute; nu a amintit că nimeni nu a silit-o să-şi părăsească ţara şi că nimeni nu i-a promis dinainte o viaţă minunată lipsită de probleme.
Probleme există peste tot şi fiecare guvern din fiecare ţară încearcă (alte guverne se fac doar că încearcă...) să rezolve aceste probleme însă pentru acest lucru este nevoie de ajutorul poporului respectiv.
Dacă nu există conştiinţă şi puterea de a accepta anumite compromise, atunci nu se va ajunge la nici un rezultat pozitiv.
Dacă nu vrei să o duci rău, atunci trebuie să înveţi să ai răbdare, să studiezi, să faci o şcoală dacă este nevoie chiar o reşcolarizare, să te lupţi şi să nu stai să aştepţi ca cineva să-ţi doneze ceva. Nu trebuie să aştepţi mila cuiva ci trebuie să munceşti din greu pentru a te bucura mai târziu de o viaţă bună.
Trebuie să păstrezi mândria de om şi de român însă trebuie să arăţi că eşti harnic şi punctual. Trebuie să-ţi câştigi respectul şi recunoştinţa celor din jur prin munca depusă şi prin conştiinciozitatea de care trebuie să dai dovadă.
Am avut ocazia să angajez acum câţiva ani o persoană venită din România; i-am făcut rost de locuinţă şi de lucrurile necesare vieţii.
După un timp de acomodare şi de explicaţii date de mine, în legătură cu felul cum trebuie să lucreze, am observat pe zi ce trece, cum persoana respectivă voia mai mult...
Până într-o zi când am găsit casa de încasat deschisă, fără nici un Euro în ea.
După multe cercetări făcute de poliţie şi după amprentele lăsate de acea persoană care s-a autoservit din banii mei, a fost descoperit cel ce a efectuat furtul: era tocmai persoana încadrată şi ocrotită de mine.
Mare mi-a fost dezamăgirea şi tristeţea simţită în acel moment! Am vrut să-mi ajut un concetăţean, să-i ofer condiţii bune de muncă şi trai, să-i dau posibilitatea de a câştiga bani buni... şi aceasta mi-a fost ”răsplata”.
Ceea ce am scris mai sus, arată defapt o realitate tristă: oameni care pleacă în alte ţări şi care fac neamul şi ţara de râs.
Nu vreau să generalizez această situaţie, însă din păcate majoritatea celor ce-şi părăsesc ţara, fug după o ”fata morgana”, dorind să trăiască, dacă se poate, o viaţă lipsită de griji şi asta, fără a se deranja prea mult...
Desigur că atunci când dau de realitatea crudă de aici şi mai ales când nu au acte în regulă, se apucă de lucruri urâte...; de aceea sunt văzuţi de autorităţile şi de populaţia autohtonă printr-o ”prismă neplăcută” şi nu sunt bineveniţi, oriunde s-ar duce.
Cu toate cele descrise mai sus şi cu toate cele ce mi s-au întâmplat, voi continua să cred în onestitatea şi cinstea oamenilor şi voi ajuta mai departe, pe cei care au nevoie de ajutor.
Frigul bate la uşă! Oamenii care trăiesc pe stradă au nevoie de ajutor şi de căldură sufletească. Să nu îi privim cu dispreţ şi cu răutate căci, drumul vieţii este presărat cu multe greutăţi şi oricând ni s-ar putea întâmpla să rămânem şi noi fără casă, fără un adăpost...
Cine gândeşte astfel, acela va ajuta cu siguranţă pe cei sărmani.

Doamne ocroteşte sufletele singure, uitate de lume, fără adăpost şi pline de suferinţă!
Te mai rog ceva, Doamne! Ocroteşte te rog şi pe acei care gândesc cu inima şi dăruiesc cu sufletul, o bucăţică de...omenie, celor pedepsiţi de...soartă!  

© D. Theiss  

Referinţă Bibliografică:
O ”bucăţică” de...Omenie / Doina Theiss : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1036, Anul III, 01 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doina Theiss
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!