Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Cornelia Curtean         Publicat în: Ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

O argeseanca a supravietuit dupa opt operatii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

Este o dimineaţă plăcută de primăvară, cu soare, cântec de păsărele şi oarecare linişte sufletească. Aşa cum am stabilit, sun şi mi se confirmă: „Vino!”. Cobor scările în grabă, traversez parcarea, mi se deschide uşa şi, în faţa mea, apare o doamnă cu ochi negri, păr ondulat şi zâmbet pe buze, care mă aştepta... În timp ce făcea cafeaua, începe să-mi destăinuie povestea ei...
  
„Cum să-ţi spun? Eu am probleme de la 14 ani. De fapt, aşa m-am născut. La acea vârstă, aveam hipertensiune 20, tulburări de vedere în urma spargerii vaselor de sânge la ochi, însoţite de o transpiraţie abundentă. Aproape o jumătate de an am colindat spitalele şi nu se reuşea să se stabilească exact diagnosticul. Mi s-a spus şi că ar fi reumatism… Mă dureau picioarele, mă deranja transpiraţia, starea de nesiguranţă pe care o aveam, zilele mi se păreau grele...”
  
La Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” - cel mai vechi spital de copii din România şi din Balcani - i-au stabilit diagnosticul: feocromocitom. 

Un caz rar de studiu
 

Feocromocitomul este o tumoare rară, localizată, în majoritatea cazurilor, în partea internă a glandei suprarenale (medulosuprarenala). În condiţiile formării unui feocromocitom, glandele suprarenale produc în exces unii hormoni, ducând la creşterea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace. 

Această tumoare este ameninţătoare pentru viaţă, dacă nu e depistată şi tratată la timp. Feocromocitomul poate să se dezvolte la orice vârstă, iar în 10% din cazuri este bilateral. În anul 1976, Felicia s-a operat la Fundeni, la dr Dan Setlacec. 

În timp ce conversam, îşi ridică tricoul şi îmi arătă abdomenul: are trei tăieturi în V, bilaterale… După şapte ani, la vârsta de 21 de ani, boala a recidivat. Aceleaşi simptome au început să se instaleze încet-încet. Tumoarea era foarte mică, dar din nou necesita intervenţie chirurgicală la Spitalul Fundeni. 

Pentru acea vreme, acesta era un caz de studiu. Ulterior cazul ei a devenit cunoscut în lumea medicală, atât prin cartea „Patologia chirurgicală a glandelor suprarenale”, având doi autori pe D. Setlacec şi E. Proca, cât şi fiind prezentat studenţilor la Medicină. 

La finalul acestei operaţii, doctorii s-au pronunţat că va mai trăi maximum 20 de ani. Viaţa continua... I s-a spus că nu e bine să aibă copii, dar, fără tratament medical adecvat, la vârsta de 38 de ani, a rămas însărcinată. Din nou a mers la Spitalul C. I. Parhon, pentru a începe investigaţiile necesare supravegherii sarcinii. 

Analizele au ieşit bine şi i s-a recomandat un medic pentru cazuri speciale, care să o ajute să ducă sarcina la bun sfârşit. Aceasta a mers foarte bine până când fătul a împlinit şapte luni. La acea vârstă, i s-a recomandat cezariană, viaţa bebeluşului fiind în pericol. 

La naştere, copilul (fetiţă) a avut 1.400 g, a contractat un virus în spital şi a necesitat tratament, timp de zece zile. După o lună şi jumătate de stat în spital, copilul mai luase în greutate 1.200 g. A rămas, totuşi, cu o cicatrice pe cap, de mărimea unei ceşcuţe de cafea, iar în acel loc nu-i mai creşte părul. 

În acele zile, fetiţa era între viaţă şi moarte... Felicia a vegheat-o, a alăptat-o, a îngrijit-o cu multă dragoste, dragoste pe care o poate oferi numai o mamă. O asistentă din spital a încercat s-o „liniştească”: „Îţi va scoate peri albi!”. Nu mai conta, însă, nimic, era bucuroasă şi Îi mulţumea lui Dumnezeu pentru acest dar ceresc. 

Problemele mamei au afectat sănătatea copilului
 

Problemele s-au răsfrânt şi asupra sănătăţii fetiţei: o sensibilitate a căilor respiratorii, care a necesitat tratament la Slănic (Prahova) şi Olăneşti. 

Mai are o alergie la polen şi graminee. Toate acestea şi-au pus amprenta asupra sănătăţii şi aşa şubrede a mamei. În 2004, a reînceput calvarul. Ameţeli, dureri de cap, senzaţie de vomă, o stare generală de dezechilibru... 

În urma investigaţiilor de la Piteşti, i s-a comunicat că este suspectă de colică biliară şi din nou a ajuns la Spitalul Fundeni, la Interne. 

Nemaifiind paturi libere acolo, a fost direcţionată, temporar, către Neurologie. De fapt, problemele ţineau chiar de Neurologie, lucru de care, însă, nu îşi dăduseră seama doctorii de la Piteşti. 

I s-a localizat o tumoare cerebrală de mărimea unui ou de gâscă. Îi apăsa pe creier, provocând reacţii în lanţ. A ajuns în comă. În cel mult două zile, pacienta trebuia operată şi orice întârziere i-ar fi fost fatală. Operaţia pe creier a necesitat intervenţii bilaterale, la interval de o săptămână, una de alta. Tot atunci, i s-a introdus un şunt (tub care face legătura între creier şi intestine, rolul lui fiind acela de a elimina presiunea intracraniană). 

Ameliorarea după această intervenţie a ţinut doi ani, după care boala a recidivat din nou. Bolnava a reluat drumul spitalului, pentru că durerile deveniseră insuportabile. Din nou la C. I. Parhon, din nou tomografie computerizată la cap şi la glandele suprarenale. 

Pentru edificare, i s-a făcut şi un RMN. Concluzia a fost : „S-ar părea că există în jur de cinci umbre de tumori”. Probabil dintr-o teamă de a nu eşua, se pare că, la fiecare intervenţie, doar se curăţa tumoarea la cap, fără a fi înlăturată 100%. 

În decembrie 2006, a urmat o nouă operaţie pe creier, la Spitalul Bagdasar Arseni (Nr. 9). De această dată, după o intervenţie destul de complicată, s-a reuşit înlăturarea completă a tumorii. Şi astfel, s-a mai câştigat încă o luptă din acest război lung. 

Boală lungă, bani puţini
 

Problemele, însă, nu se terminau aici, mai era necesară o repetare a analizei al glandele suprarenale, o analiză specială, numită scintigrafie, nerealizabilă în România. 

Avea două opţiuni: Ungaria sau Austria. Şi-a trimis scrisoarea cu prezentarea datelor medicale în Ungaria (unde ar fi costat 800 de euro). Stupoare, a fost respinsă! A trebuit urmată varianta cea mai complicată şi costisitoare: Viena. Era primăvara lui 2007… 

La Viena, o costa 1.300 de euro. Intervenea o mare problemă: pe de-o parte, dorinţa de a trăi, iar pe de altă parte, cumplita disperare de a nu avea resursele financiare pentru a se agăţa de viaţă, viaţă pe care o iubea atât de mult. 

De la cabinetul particular al d-nei dr. Ileana Marinescu, a obţinut suma de 1000 de euro, a împrumutat 300 de euro şi a plecat la Viena. Analiza a costat, până la urmă, 700 de euro, iar 600 s-au dus pe cazare, plus transport. 

În trenul în care a călătorit, a fost singură în compartiment. La vama cu Ungaria, dormea şi nici nu a mai fost deranjată de vameşi. Ajunsă la Viena, şi-a reglat ceasul. S-a cazat la Hotel Maria Hilfestrase, situat la 4 km de Clinică. 

O uimea faptul că la fiecare colţ de stradă auzea vorbindu-se româneşte. Trei zile au durat investigaţiile pentru analiză, o zi a fost tratată cu o substanţă care trebuia să ţină pe oricine la distanţa de un metru (era iradiantă), iar două zile a fost conectată la un aparat special. Au fost două şedinţe de analiză, timp în care a fost întoarsă şi studiată pe toate părţile. La Viena i s-a comunicat că mai are o şansă, dar numai la glandele suprarenale. 

Din pură curiozitate, soţul s-a interesat cât costă acel sofisticat aparat. Numai 20 de milioane de euro! Dar la noi nu există... Probabil, alţii ştiu mai bine. A treia operaţie la glandele suprarenale, în 2007, la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Avea 45 de ani. De la suprarenale, operaţia se întinsese la fiere, unde medicii remarcaseră, pe loc, că avea o colecţie de patru pietre. Operaţiile au mers în paralel. 

Îmi precizează că tot timpul a fost cu moralul ridicat şi chiar făcea haz de situaţia delicată în care se afla. 

Lovitură de teatru
 

Din nou răsturnare de situaţie... A recidivat din nou boala... La C. I. Parhon, i se spune: „Nu mai ştim ce să-ţi facem”... 

A hotărât, atunci, să facă o deviere de la tratamentele obişnuite şi a încercat cu tratament homeopat. Până atunci, nu se gândise la varianta naturistă. A durat şase luni, timp în care nu a avut voie să mănânce decât legume şi fructe crude, nimic fiert, fript sau copt. 

În acest interval, zilnic ar fi trebuit să facă două clisme, dar nu a suportat decât una. După cele şase luni, când din nou şi-a făcut RMN-ul, s-a constatat că tumoarea se mărise cu un centimetru. Teama şi deznădejdea s-au instalat din nou în viaţa ei. 

Nu şi-a pierdut încrederea nici acum şi a apelat la un medic de la Spitalul nr 9 din Bucureşti, şi anume, la medicul Gorgan, care i-a propus încă o intervenţie chirurgicală, deşi considera că vor apărea complicaţii. 

Chiar dacă operaţia era foarte riscantă, Felicia se bucura de fiecare zi în care se trezea şi putea să se gândească la salvarea ei. A acceptat propunerea medicului dar, pentru operaţie, avea nevoie urgent de cinci litri de sânge grupa 01 RH negativ. A apelat la toate cunoştinţele, care nu au stat pe gânduri şi au ajutat-o. 

Operaţia a fost un real succes. Felicia s-a trezit după trei zile şi a fost fericită să constate că este printre cei dragi. Familia şi cunoscuţii erau şocaţi de minunea care tocmai se întâmplase. Niciun medic nu-i mai dăduse vreo şansă şi ea a învins printr-o exemplară voinţă. Primele cuvinte după ce s-a trezit au fost: „Am învins, am câştigat bătălia cu viaţa”. 

Epilog – martie 2009
 

„Acum mai ameţesc foarte puţin, ultimul RMN a ieşit bine, urmează un nou control, în luna mai, şi sper, cu toată tăria, să fiu bine. După atâtea intervenţii şi atâta timp petrecut prin spitale, acum simt că am renăscut, pot să mă bucur de familie, de tot ce îţi oferă frumos viaţa şi nici nu pot să exprim în cuvinte cât de fericită şi împăcată sufleteşte sunt pentru că sunt alături de fetiţa mea – Daria”. 

„Dacă nu ar fi fost ea, nu aş fi avut putere să lupt şi nu aş mai fi fost nici eu. Ea, doar o fetiţă, o jumătate de om, mi-a dat puterea să lupt pentru viaţa mea, să lupt să fiu sănătoasă. Este tot ce am mai scump de lume”. 

O lacrimă i se prelinge uşor pe obraz „Vezi, tu, au fost prea multe suferinţe. Îţi dai seama prin ce am trecut? Când am născut-o pe Daria, medicii mi-au descoperit şi un fibrom pe care mi l-au extirpat în timpul cezarianei. Până şi cel mai frumos moment din viaţa mea a fost umbrit de o intervenţie chirurgicală”. 

„Diagnosticul meu este Von Hippel Lindau. Este o boală din naştere şi are la bază o deficienţă de cromozom 4. Unii dintre medicii au spus că este posibil să fie o boală ereditară, ceea ce sper, din tot sufletul, să nu se adeverească. 

Din tot ce am trăit în ultima perioadă, am învăţat un lucru: să nu renunţi la viaţă, care este cel mai preţios dar de la Dumnezeu şi întotdeauna există oameni care au un suflet mare şi sunt dornici să te ajute. Le mulţumesc tuturor celor care au stat lângă mine şi m-au ajutat şi îi mulţumesc şi lui Dumnezeu că mi-a ascultat rugăciunile.”
  
Referinţă Bibliografică:
O argeseanca a supravietuit dupa opt operatii / Cornelia Curtean : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 32, Anul I, 01 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cornelia Curtean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cornelia Curtean
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!