Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

O altfel de lovitură de stat
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Puterea, indiferent în ce formă şi la ce nivel, a atras şi a fascinat dintotdeauna prin ea însăşi sau prin beneficiile pe care le poate aduce. Lupta pentru puterea politică a cunoscut diverse forme de-a lungul evoluţiei societăţii umane. Cele mai cunoscute sunt revoluţia şi lovitura de stat.  

Astăzi, după 24 de ani de la evenimentele din decembrie '89, nu ştim ce forme s-au folosit în lupta pentru puterea politică: lovitura de stat sau revoluţia. Şi astăzi românii se mai întreabă: cine a tras în noi în 22? …, dar după 22?  

Uneori, limita dintre lovitura de stat şi schimbarea de regim politic este dificil de identificat mai ales când există intenţii de camuflare a unei lovituri sub masca unei revoluţii, aşa cum, de altfel, s-a întâmplat şi în iarna lui '89. Astfel, în timp ce o lovitură de stat este prin definiţie ilegală, o schimbare forţată de regim politic poate foarte bine să devină legitimă, mai ales dacă ia amploare şi atrage majoritatea populaţiei.  

Delimitarea între lovitura de stat şi revoluţie este încă şi mai dificilă în situaţia în care prima continuă decisiv într-o schimbare de regim politic şi se angajează, cel puţin formal, în reforme economice şi sociale de esenţă, lucru care s-a şi întâmplat la noi.  

Ambele forme au nevoie de crearea unor condiţii care să declanşeze o stare de nemulţumire generală a populaţiei. Se pune întrebarea dacă statul comunist poate fi apărat şi de către cine. Cele două instituţii puternice ale statului erau Securitatea, care se şi bucura de numeroase privilegii şi care era aservită acestuia, precum şi Armata, care nu avea privilegii, ci numeroase nemulţumiri.  

Se pare că echipa de conducere a loviturii, în strânsă legătură cu Armata, a prins Securitatea pe picior greşit, pentru că s-a predat repede şi uşor, iar forţele militare au pus mâna pe putere. Nu este exclus ca între cele două instituţii să fi existat o înţelegere în sensul că securiştii să se preda şi niciunul să nu fie arestat, judecat sau condamnat.  

Oricum, un lucru este lesne de înţeles şi anume că Armata, prin generalul Victor Stănculescu, a deţinut, e drept, pentru puţin timp, (două-trei zile) puterea statului român. Generalul Victor Stănculescu nu a avut tăria să declare dictatură militară, fapt pentru care i-a înmânat cheia puterii lui Ion Iliescu. Ce a urmat după aceea, ştim cu toţii… sau nu…  

Un lucru e simplu de înţeles: comunismul, ca regim totalitar, inacceptabil - atât în plan intern cât şi în plan extern - nu putea fi înlăturat pe nicio altă cale decât cea militară. Chiar şi în aceste condiţii, forţele militare trebuie să predea puterea unui guvern civil, imediat ce au realizat condiţiile minime de stabilitate şi securitate. Această situaţie a fost creată, dar din păcate, prea puţin timp. Sunt voci care şi astăzi mai susţin că ar fi prins bine o dictatură militară pe o perioadă de unu-doi ani.  

Ca atare, prin faptul că a decurs rapid, fără sincope şi fără prea multe pierderi umane şi materiale colaterale, ceea ce numim noi revoluţia Română din decembrie 1989, seamănă foarte mult cu o lovitură de stat militară asociată unei revolte spontane a maselor. Adică, o altfel de lovitură de stat.  

Ştefan POPA  

 

Referinţă Bibliografică:
O altfel de lovitură de stat / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1076, Anul III, 11 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!