Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Titiana Dumitrana         Publicat în: Ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011        Toate Articolele Autorului

Nu ne simţim răniţi când privim spinii unui trandafir
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu ne simţim răniţi când privim spinii unui trandafir. Ei nu există decât pentru ochii noştri. Ne împlinim în bucurii simple şi miresme. Inutilă este îndrăzneala minţii de a încropi o pledoarie pentru frumuseţe şi dor. Te aşezi, cu uimire, în mijlocul sufletului mirat el însuşi nu se ştie de ce şi încerci să te abandonezi unei seninătăţi de Eden (înainte de marea tragedie!), când locul unde te aflai era cel al întâlnirii epifanice, care te lecuia în avans de orice iniţiativă necuminte şi te îndemna să cultivi Grădina... 
  
Nu ştii şi nici nu te întrebi de ce trandafirii au spini. Te complaci într-o comoditate care, paradoxal, nu te împiedică, ba chiar te ajută să înţelegi mai mult decât dacă ai căuta să ştii şi să te întrebi. 
  
Orbit de lumina, de o consistenţă aproape lichidă, a uimirii, cauţi să te dezlegi de prinsorile beznei în care îţi fabricaseşi o existenţă de prizonier. Te întorci spre tine, plonjezi în propriile genuni, îţi explorezi propriul adânc şi te ridici primenit. Singura-ţi temelie, temelia fiecăruia şi a toate câte sunt şi mai pot fi este Dumnezeu: Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos (1 Corinteni 3:11). 
  
Coborât până acolo, până la temelii, te trezeşti înălţat pe stânca pe care, singur, niciodată nu te-ai fi încumetat s-o urci. Prezenţa Lui nu te copleşeşte, ci doar îşi mărturiseşte apropierea. Devii, într-o clipă, ceea ce erai de mult, adică asemenea Lui. Te simţi stânjenit de prea multa măreţie ce ţi s-a dat. Până acum credeai că ai un rost, ai ceva de spus, ceva de lăsat în urmă. Acum tăcerea îşi instaurează propriul ei dialog mut cu Cel ce a părăsit culmile tăcerii din iubire pentru om.  
  
Eliberat de povara cuvintelor şi de lucrul grăbit al mâinilor, te împărtăşeşti din iubire ca din izvorul nesecat al tinereţii fără bătrâneţe. Căuşul palmelor se umple de lumina revărsată peste, din care vei sorbi tu insuţi, toţi cei însetaţi, şi chiar şi cei ce nu-şi cunosc setea: Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată (Apocalipsa 22:17b).  
  
Tăcere deplină înlăuntru şi în afară. Doar îngerii se aud intonând, într-o gamă minoră, un imn asemenea celui din zilele creaţiei. Dumnezeu invită pe cel asemenea Lui să-şi urmărească destinul, acela de a fi împreună lucrător cu Dumnezeu, de a-şi pune propria semnătură sub cea a Maestrului, de a încălzi, prin iubire, raţiunile tainice ale lucrurilor, dezvăluindu-le şi determinându-le să se reunifice în Dumnezeu: ( Planul Său) să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ( Efeseni 1:10).  
  
Spiritul se furişează căutând să prindă subtilitatea Sensului, a Semnificaţiei, care au existat dintotdeauna întipărite în firea ascunsă a lucrurilor, în esenţa lor, în care se reflectă Esenţa Însăşi. Omul va trebui să şteargă, mai întâi, de praful indiferenţei sau al ignoranţei, imaginea lui Dumnezeu din el şi să se transforme în fuior de lumină..., dezvăluindu-şi omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu(1Petru 3:4), singurul în stare să capteze susurul tainic al lucrurilor.  
  
Te laşi provocat de doruri şi nerăbdări, de căutări loiale, care te propulsează pe verticala veşniciei. Recenta-ţi descoperită identitate, totala disponibilitate faţă de lumină este ceea ce te obligă, iată, să pui întrebări...întrebări despre viaţă şi moarte, unei lumi amnezice, care, ca şi tine, nu şi-a mai interogat sensurile de multă vreme. Abia acum înţelegi că lumea văzută prin Dumnezeu este un miracol continuu, o imensă parabolă care permite lecturarea operei divine, chiar şi de către neiniţiaţi: În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El( Romani1:20). 
  
Este nevoie doar de o privire atentă şi Lucrurile nu mai sunt mobilierul unei închisori, ci ale unui templu (Paul Claudel), iar omul, înfruptându-se din izvorul iubirii întemeietoare, din Esenţa ce l-a generat ca alteritate, apucă pe singura cale a desăvârşirii, aceea a unei fireşti convergenţe între voia lui Dumnezeu şi voia omului, între fapta divină şi cea umană. 
  
Porunca iniţială de a cultiva Grădina Edenului deschide nesfârşite perspecive creaţiei umane. Lumea se creează şi se re-creează în timp, nefiind împlinită germinal, cu scopul de a ridica, de-a lungul istoriei, pe acei robi buni şi credincioşi care au lucrat privind neîncetat faţa plină de iubire a Tatălui. 
  
Omul este chemat să reconstituie liturghia cosmică – adică preludiu terestru al frumuseţii şi armoniei cereşti, să reuşească o miraculoasă branşare a deşertăciunii acestei lumi la plenitudinea iubirii creatoare de rost, să modeleze lumea în nesfârşite chipuri, făcând-o demnă de Dumnezeu: Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El./ El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El (Coloseni 1:16).  
  
Rămânând în preajma Lui, atât de aproape, iar, în clipele de nesperată atingere harică, cufundat în El, omul se poate împărtăşi cu puterea, voinţa şi înţelepciunea divină şi, mai ales, cu renunţarea, cu jertfa de sine, uneori dificilă, totdeauna dureroasă, dar singura cale care anulează distanţa creată artificial între noi şi Creatorul nostru şi a tuturor celor văzute şi nevăzute, prin alegerile pe care le facem fiecare, pe drumul de la naştere spre înviere. (Aşa cum tot prin jertfă, dar la alte dimensiuni, Isus a anulat distanţa care ne separa, din pricina aceloraşi alegeri pe care le făcusem în căutarea căii spre desăvârşire: Atunci şarpele a zis femeii: Hotărât că nu veţi muri;/dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul. Şi femeia...( Geneza 3:4-5...)). 
  
Deşi nici nu-i nevoie să-L micşorăm noi astfel( prin alegerile noastre), pentru că El, de bunăvoie, se face mic pentru ca noi să sporim în înţelegerea celor veşnice; se dăruieşte nouă, topindu-ne toate temerile, toate ezitările şi neputinţele în focul iubirii Sale; ne încredinţează că tot ceea ce facem, ca răspuns la dragostea Lui, este întruchipare sau icoană a Împărăţiei, a acelei ordini de sus care nu s-a vrut niciodată separată de cele de jos; ne întemeiază în credinţa că tot ceea ce suntem are menirea de a înstăpâni iubirea în lume.  
  
Să-l reflectăm pe Hristos, cu o graţie şi o detaşare, care exprimă imensa libertate de a trăi în afara graniţelor strâmte ale egoismului funciar, care ne îndepărtase de noi înşine şi de propria-ne raţiune existenţială.  
  
Poate nu vom lăsa posterităţii mari opere, cuprinse în filele unor cărţi citite şi răscitite sau în monumentale sculpturi sau tablouri celebre, în ridicarea unor impunătoare edificii sau în cuceriri ştiinţifice neegalate...şi poate vom crede că am trecut în zadar prin viaţă...dar paradoxul este că cele mai mari opere pot fi şi cele mai mari eşecuri ale creaţiei, dacă nu schimbă lumea. 
  
Şi poţi să faci cel mai simplu gest, încărcat de iubire şi pătruns de spiritul lui Hristos, şi te vor lua ca model generaţiile. Apostolul Pavel ne îndeamnă să vorbim şi să făptuim totul în Numele Domnului Isus, iar într-o altă împrejurare ne sfătuieşte să facem cele mai elementare lucruri (să mâncăm şi să bem) aducând slavă lui Dumnezeu: Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl./ Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.(Coloseni 3:17/ 1 Corinteni 10:31). 
  
Nu-mi amintesc nicio formulă matematică din anii de şcoală, nicio reacţie din laboratorul de chimie, dar îmi amintesc g estul încărcat de îndatoritoare atenţie al Dascălului care a presărat iubire în toate formulele matematice, în toate reacţiile chimice şi în toate câte, credem noi, trec neobservate.  
  
El a creat o lume la care mă întorc să mă împrospătez ori de câte ori privirea spre cele de sus oboseşte. 
  
Titiana Dumitrana, Timisoara 
  
Referinţă Bibliografică:
Nu ne simţim răniţi când privim spinii unui trandafir / Titiana Dumitrana : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 28, Anul I, 28 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Titiana Dumitrana : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Titiana Dumitrana
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!