Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aparitii > Mobil |   



Nou. Apariţii editoriale. Vol.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Notă de lector
Dimensiunea contemporană a timpului
în viziunea Valentinei Bisog Becart  

Într-o epocă în care timpul este valorificat ştiinţific din ce în ce mai mult, în care Universul poate fi curbat pentru a depăşi barierele lineare ale Umanităţii, aşa cum suntem acum obişnuiţi să o experimentăm, într-un moment în care legile fizicii par să cuprindă “particula lui Dumnezeu”, încercând să ajungă acolo unde credinţa a existat dintotdeauna, spiritul nu uită să se exprime pe el însuşi, odată în plus, prin artă şi, în particular, prin metafora poeziei.
În plină vară australiană, cu volumul “SUB SEMNUL TIMPULUI” al Doamnei Valentina Becart în faţă, îmi amintesc de cunoaşterea umanistă europeană, de un accent general valabil, dar, din păcate, pe cale de dispariţie, al autenticitătii feminine sensibile – un ritm care dispune dimensiunea timpului în forme profund existenţiale:
Ai trecut pe lângă mine
fluierând
timp hoinar,
hoinar…
şi nu ţi-ai scos odată
mâinile din buzunar
să-mi arăţi hotarul…
(Din umbre înmiresmate)

Niciodată prins din urmă, interpretabil în mod personal, timpul se modifică perceptibil în funcţie de evenimentele concrete ale vieţii, caracterizate de paradigma constantă a creaţiei. “Timpul”, după cum spune Michael Newton, “se manipulează prin comprimări şi dilatări ale particulelor de energie într-un câmp unificat, pentru a i se regla curgerea....” Trăirea, aşadar, ne va contoriza propria viaţă, prin exteriorizări ale adevărului permanent individual. Vom putea trece dincolo de normalitate prin visul – acum concretizat - al Omenirii:  

A fost un semn…
Ştiu bine!
Mai port şi azi în gânduri
Povara timpului,
Tenebrele ce se-ntrupau în mine
- Un joc al nimănui –
Un foc, o apă, pământ anchilozat
Şi-un srigăt cât o lume:
“Mamăăăăăăă!”
(Obscure scâncete…)  

Şi pentru că memoria este definită drept istoriografie personală, durerea resimţită la trecerea implacabilă a timpului creează o durată precisă a vieţii, oricât de regretabil este acest fapt. Din cele trei categorii de memorie considerate de Michael Newton – conştientă, veşnică şi divină – putem reţine pe ultima, ca fiind originea inspiraţiei, amintirile provenind din partea supraconştientă a minţii noastre, cea care găzduieşte sufletul :  

Eu ştiu că sunt…  

eu cred că m-am născut
spre a muri…
ce surdă e strivirea
între azi
şi timpul ce-a trecut…
(Sub semnul timpului)  

Dincolo de rutina zilnică, extraordinarul feminin se derulează permanent într-o spirală ce oferă cititorului un vis trăit în realitate, o ascensiune a nivelului de percepţie pe care numai puterea magică o poate oferi. “Woman is a very, very strong being, magical.”,scrie C. G. Jung, secolul trecut. “That is why, I am afraid of women.” Ironia din interviul oferit de Jung este, în fapt, o recunoaştere a puterii reale feminine, o intruziune corectă în gândirea şi simţirea acesteia, un întreg şir de elemente ce conduc la o concluzie cunoscută dintotdeauna:  

Port semnul timpului
pe frunte:
lumini şi umbre
o mare de suspine
pădurea
ce-o să -mi cânte
marşul de plecare…
(Port semnul timpului)
Michael Newton, Destinul sufletelor, Editia a IIa, 2006, pg. 207
“Memoria divină. Acestea sunt amintirile care provin din partea supraconştientă a minţii noastre, cea care găzduieşte sufletul. În cazul în care conştiinţa, intuiţia şi imaginaţia sunt exprimate prin memoria subconştientă, ele provin din aceasta sursă superioară. Mintea eternă a sufletului nostru a evoluat de la o energie a gândirii conceptual superioare... dincolo de noi înşine. Se pare că inspiraţia îşi are originea în memoria divină.” Michael Newton, Destinul sufletelor, Editia a IIa, 2006, pg. 80  

Cum aflăm că autoarea aparţine magicului prin scrierile sale, prin atitudine şi, nu în ultimul rând, prin voinţă, inevitabil cunoaştem şi modul în care se va confrunta cu timpul ceresc, infinitul coborât pe pământ făcând legatura temporală între liniştea copilăriei şi Univers, pentru a crea un final nesfârşit:  

Vino cu mine
să schimbăm “carul mare”
cu ce-a mai rămas…
îmi amintesc de steaua
arătată de bunicu
sus, sus,
pe un alt cer…
(Poate un alt cer)  

…un final adresat cititorului, dar, în primul rând, eu-lui personal, respectiv unei dimensiuni ivite din competenţă şi performanţă.  

Mihaela CRISTESCU
Sydney, 24 ianuarie 2013
...........
Postfaţă  

Valentina Becart - Lumina interioară
ca antidot al efemerului  

Continuând tradiţia unor nume precum Iulia Haşdeu sau Veronica Micle, filtrând totul printr-o conştiinţă,uneori hipersensibilă, Valentina Becart îşi pune amprenta personală în poezie într-o manieră clară şi transparentă. Adâncimea sensurilor însă nu trebuie să ne scape, poeta cochetând cu metafizica, ceea ce face din scrierea ei o incursiune în filosofia existenţială. Măcinată de întrebări esenţiale, sapă cu puterea cuvântului într-o explorare luată pe cont propriu, ne-având pretenţia de a da şi răspunsuri sau soluţii, lăsându-i cititorului, dacă este atent, posibilitatea de a avea o interpretare personală a tuturor metaforelor evidente, fără ascunzişuri, ce-i curg în versuri cu naturaleţe, într-o frazare cursivă.
Susurul rimei întâmplătoare - cu care se întâlnesc cuvintele la capătul cascadei versurilor - vine să contureze o formă particulară a liricii feminine autentice care se va dovedi fără precedent, dându-i poetei dreptul de a se considera o deschizătoare de drum.
Simţind acut alungarea primordială a femeii din Eden, într-o existenţă materială neîndurătoare , singurătatea poetei nu este percepută ca o pedeapsă, ci ca un refugiu asumat, benevol, în care cu dezinvoltură contemplă cotidianul de pe înălţimile unei filosofii proprii, dar cu valoare universală.  

Tristeţea cântată cu vocea şoptită a unor cuvinte calde, fără ascuţişuri sau epatări, aduce încă o particularitate, ca un aport esenţial liricii feminine în care-şi scaldă sufletul poeta. Cântând deci tristeţea şi singurătatea, cu patos dar şi cu detaşare, scoate la lumină trăirea intensă a unui suflet zbuciumat, fără a avea însă patetismul de a se pretinde un poet neînţeles, ci dimpotrivă, lămurind cititorul cu claritate despre tumultul interior, făcându-l să simtă înălţarea şi privându-l de o atât de ne-necesară compătimire.
Poemele aerisite se desfăşoară din imaginaţia poetei în cea a cititorului ca o câmpie, fără urcuşul sau coborâşul drastic al unor metafore alambicate şi grele.
Dacă timpul va avea răbdare cu Valentina Becart, vom avea de câştigat nu doar noi, cei ce ne scăldăm sufletul în apa cristalină a poeziei ei, ci va avea de câştigat diversitatea lumilor ce aşteaptă a fi descoperite la capătul cuvintelor cu rezonanţă estetică.  

Valentin Văran  

 
 
Referinţă Bibliografică:
Nou. Apariţii editoriale. Vol. Sub semnul timpului ( poeme), autor Valentina Becart / Valentina Becart : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valentina Becart
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!