Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 974 din 31 august 2013        Toate Articolele Autorului

Note de lectură de Emil Istocescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Note lectură de Emil Istocescu 
  
TRENUL IUBIRII 
  
roman autobiografic nonficţional, sui-generis 
  
de Angela Lucia Drăghici 
  
La prestigioasa Editura Conphys din Rm. Vâlcea, a apărut în prima jumătate a anului 2013, romanul profesoarei Angela Lucia Drăghici, intitulat “Trenul iubirii”, în format 20/15, cuprinzând 396 pagini. 
  
Este o creaţie literară complexă realizată după tehnica mărturisirilor autobiografice şi a jurnalului memorialistic, de factură modernă, la care se include o corespondenţă bogată, reprodusă după originale – în întregime sau selectată, în care se îmbină armonios autoanaliza şi confesiunea subiectivă, la persoana I, cu relatarea obiectivă a evenimentelor exterioare cu caracter social, cultural, politic, economic etc. 
  
Criticul G. Ibrăileanu în studiul “Creaţie şi analiză”, din perioada interbelică, făcea distincţia între proza obiectivă, tradiţională, numită de el creaţie şi cea subiectivă numită proză de analiză psihologică. Preferinţele prozatorilor moderni înclină spre literatura de analiză, fapt susţinut printre alţii de Camil Petrescu, motivând că numai literatura subiectivă, de analiză / autoanaliză şi confesiune este verosimilă. 
  
Gib Mihăescu, ajuns la deplină maturitate de creaţie şi de notorietate, făcea, prin 1932, o comparaţie între proza mai veche, de creaţie, care presupunea cantonarea pe “litoralul” vieţii şi cea modernă în care scriitorul devine un fel de scafandrier,care răscoleşte şi analizează afundurile fiinţei umane. Camil Petrescu avea în vedere pe André Gide, iar Gib Mihăescu pe Dostoievski, ca modele de prozatori moderni, analitici. 
  
Fundalul epic al romanului “Trenul iubirii” se bazează pe o palpitantă şi romantică “love-story” având ca protagonişti pe autoarea însăşi şi pe un prieten al acesteia, a căror relaţie a durat peste patru decenii, din 1964 până în 2009, fără să se finalizeze, din nefericire, cu o căsătorie, când partenerul a căzut victima unei boli nemiloase. Este o confesiune de mare sinceritate despre o poveste sentimentală neobişnuită prin puritatea, frumuseţea şi durata ei. Originalitatea acestei cărţi constă în aceea că s-a renunţat la ficţiune, fapt ce implică şi riscul unor comentarii şi interpretări stânjenitoare din partea unor lectori concitadini. 
  
În acelaşi timp, în carte sunt inserate elemente realiste, social-politice, prezentate obiectiv, “documentat”, incluzând atitudini polemice şi etico-morale. Aparatul critic, trimiterile de la subsol, face dovada unei cunoaşteri temeinice a realităţii sub multiple aspect. Nu lipsesc consideraţiile filosofice şi pildele sau citatele celebre, vizând scopul moralizator şi educativ urmărit de autoare. 
  
Romanul este structurat în cinci capitole intitulate: 
  
“Drum în noapte”; 
  
“Zori de zi în miez de vară”; 
  
“Zile şi nopţi în derivă”; 
  
“Regăsirea”; 
  
“Dupa 40 de ani”; 
  
Drumul străbătut de protagonişti în aceşti nu a fost lipsit de de piedici, deziluzii şi umbriri. Răcirea relaţiilor survenite brusc, la un moment dat, din motive aproape puerile, a făcut ca prin hazard, să se imixtioneze în viaţa eroinei un ins care a determinat-o prin binevoitori interpuşi, să-l ia de soţ, provocându-i mari dezamăgiri şi necazuri. A fost una din marile neîmpliniri ale existenţei sale, de pe urma căreia a avut mult de suferit, salvarea fiind adusă doar de divorţ. 
  
Ca printr-un adevărat miracol, vechile legături de prietenie s-au refăcut iar rănile s-au cicatrizat. Dar timpul, ireversibil si necruţător, avea să-şi spună cuvântul: elanul tinereţii şi flacăra mistuitoare a iubirii au început să pălească, venind vremea unei consolări doar cu amintirea bucuriilor şi fericirea trecutului. 
  
Îmbolnăvirea prietenului a fost percepută de eroină ca un adevărat trăznet, care a cutremurat-o. Dovedind însă spirit de jertfă, a găsit cuvinte de încurajare, oferind spijin moral şi material fără rezerve sau ezitare. 
  
Acţiunea, confesiune de mare sinceritate, începe cu relatarea împrejurărilor în care tânăra profesoară Angela merge la Bucureşti la cursurile de pregătire în vederea susţinerii examenului pentru gradul al doilea în învăţământ, în vara anului 1964. Acolo avea să cunoască pe “domnul misterios” cu care s-a împrietenit. 
  
Urmează aventura unei iubiri curate, puternice şi unice prin durată şi împliniri spirituale. Folosindu-se şi de conţinutul plin de afecţiune şi de puritate al corespondenţei din ambele părţi, cartea ţine cititorul într-o necontenită stare de curiozitate şi interes pentru a afla deznodământul. 
  
De data aceasta nu se mai cultivă interesul tradiţional al descifrării misterului feminin, ca în “Enigma Otiliei” de G. Călinescu, spre exemplu, ci acela al misterului masculin. Astfel, protagonista, deşi îl iubeşte nebuneşte pe “domnul necunoscut”, devenit cu timpul”unicul şi admirabilul prieten”, nu are nici curajul, nici curiozitatea şi nici dorinţa expresă de a afla de la el unde lucrează şi de ce nu-i destăinuie nici adresa, nici numărul de telefon, iar corespondenţa de ce este trimisă numai prin post restant!? 
  
“O umbră plana asupra noastră. Niciodată nu-mi vorbea de existenţa altor femei în viaţa lui, dar făceam abstracţie, fiind foarte ermetic şi inaccesibil ”. (pag.206) 
  
„Dar oricum, nu-mi făceam probleme pentru eventuala lui profesie... nu mi-am permis absolut niciodată să fac investigaţii ”. Tu trebuia să fii soţia mea! Cred că va veni şi clipa când voi putea să-ţi spun mai multe despre unele aspecte mai nebuloase ale existenţei mele pe care ai fi vrut să le afli ”. (pag.252) 
  
Să fie oare o tactică din partea partenerei pentru a nu-l pierde? Şi alta din partea lui pentru a se eschiva? Greu de precizat! 
  
Acţiunea romanului începe abrupt, cu mărturisirea liminară: „În curând împlinesc 30 de ani şi tot singură sunt”, declaraţie care trădează starea sufletească de neîmplinire şi a unei justificate aşteptări şi speranţe. 
  
Prilejul realizării acestei împliniri se iveşte o dată cu participarea autoarei la cursurile de pregătire de la Bucureşti, în mijlocul verii anului 1964, organizate pentru cadrele didactice doritoare să susţină examenele de grad. Încetul cu încetul „domnul necunoscut”, întâlnit la aceste cursuri se dovedeşte manierat şi cultivat, devine „Puiul meu” diminutiv de răsfăţ, care îl va înlocui pe cel real, nedezvăluit cititorului. 
  
Prietenia se consolidează, urmând o cale civilizată şi decentă, ani de-a rândul, după un ritual idilic: plimbări vesperale sau nocturne prin parcurile celebre ale capitalei, (Herăstrău, Libertăţii), spectacole selecte de teatru, operă, operetă, filme bune, mese la restaurante de lux, vizitarea unor muzee şi a unor librării, cazări la hotelul Negoiu cu reţinere anticipată etc., la care se adaugă cadouri destul de costisitoare, din partea eroinei, alese cu gust, care dovedesc marea capacitate de jertfă în numele acestei iubiri unice! 
  
Dacă latura epistolară, foarte amplă, are la bază mulţimea de scrisori, din ambele părţi păstrate şi reproduse selectiv, dialogul în schimb, care este viu, fluent, natural şi verosimil, este refăcut retrospectiv de autoare. 
  
Ducând cu sine povara unui complex de insatisfacţie că are statura prea mică, a căutat cu obstinaţie să compenseze prin ţinută elegantă şi rafinată, dovedindu-se expertă în asortarea pieselor vestimentare, în funcţie de sezon sau momentele zilei. Clientă permanentă a caselor de modă bucureştene (Venus, Romarta), iar materialele preferate pentru îmbrăcăminte, numai străine. 
  
Propria imagine şi prestanţă vor fi scoase în evidenţă în mod repetat prin atenţia primordială dată pregătirii profesionale, în care a excelat, obţinând toate gradele didactice şi titlul de profesor fruntaş, precum şi numeroase premii pentru elevi la concursurile naţionale sau zonale. 
  
Partea autobiografică a romanului se amplifică prin relatarea unor pierderi dureroase cum au fost decesele ambilor părinţi la o diferenţă de numai câteva luni, rămânând singură şi fără ajutor, după ce, mai înainte, pierduse pe Virgil, un frate mai mare student la teologie. A urmat o altă lovitură când i s-a demolat casa părintească de care o legau atâtea amintiri. 
  
Un alt episod emoţionant din biografia autoarei este cel legat de ghinionul şi spaima pricinuită de apariţia unui chist pe globul ocular, disperare cauzată şi de nepriceperea unei doctoriţe, care îi stabilise în mod eronat, un diagnostic oncologic. Graţie supercalificării unui medic bucureştean a scăpat de această cumpănă printr-o operaţie reuşită. De aici şi sentimentele de respect şi mulţumire consemnate în carte faţă de un astfel de slujitor al lui Hypocrates. 
  
Ca o meritată şi dreaptă compensare a acestor suferinţe şi necazuri, autoarea a beneficiat şi de unele momente de relaxare şi mulţumire; împreună cu ansamblul artistic (cor şi dansuri) al Casei de Cultură: a vizitat Kosovo; apoi a urmat o frumoasă excursie la Chişinău şi Odesa; a fost în câteva rânduri delegată în taberele de odihnă şi la pregătirea demonstraţiei de la 23 August, cu elevii liceului, membră în comisiile de concurs sau olimpiade etc. 
  
Liniştea sufletească i-au adus-o totdeauna credinţa nestrămutată în Divinitate. Desele pelerinaje şi vizite la mânăstiri şi alte lăcaşuri sfinte, unde aprindea lumânări şi se ruga, îi aduceau mulţumire şi compensare spirituală. 
  
Latura realist-crititică şi obiectivă a cărţii constă în relatarea mai multor aspecte social-politice, culturale, economice specifice epocii. Astfel, impresionează descrierea emoţiei pe care i-au făcut-o refugiaţii polonezi, atât părinţii, cât mai ales copiii acestora cu care s-a împrietenit. 
  
Fiind în gara târgului natal şi aşteptând sosirea trenului „iubirii”, cu care urma să plece la Bucureşti, eroina face o întoarcere în timp, evocând anii războiului, când alte trenuri duceau spre front tineri ostaşi mobilizaţi, duşi spre iadul conflagraţiei, cuprinşi de entuziasm patriotic, întorşi în scurt timp răniţi sau prizonieri, iar alte trenuri veneau cu garnituri pline de refugiaţi basarabeni. 
  
Se denunţă crimele de război provocate de Hitler, apelând la surse bibliografice autorizate („Procesul de la Nürnberg”) precum şi lagărele naziste de exterminare. O analiză lucidă este făcută şi situaţiei interne de la noi: achitarea datoriilor externe către Ceauşescu a dus la criza economică şi la nemulţumirea maselor populare, culminând cu revoluţia din decembrie 1989. Legea lustraţiei nu s-a aplicat, furtul s-a generalizat(privatizări frauduloase, devastări de fabrici şi uzine, investiţii păguboase, exod masiv de inteligenţă şi forţă de muncă). 
  
„Ipocriţi cum sunt, ne spun să uităm de dictatură, fiindcă azi avem libertate absolută: libertatea de a slugări şi cerşi pe la porţile străine, de fura, de a jefui, de a avea averi imense”. Democraţia s-a confundat cu anarhia, iar discrepanţa între bogaţi şi săraci s-a adâncit. 
  
Autoarea îşi devoalează predispoziţiile pentru luarea în consideraţie a laturii onirice, având credinţă nestrămutată în semnificaţia viselor şi a previziunilor unor prezicători. „Visele sunt „profetice” şi vin de la Dumnezeu, prin intermediul Sf. Duh”. Are convingerea fermă că visele se împlinesc cu exactitate. Caută similitudini şi semnificaţii viselor cu viaţa reală. Crede în forţe divine şi este temătoare de cele malefice. Citează pe N. Porsena cu a sa carte „Medium şi mediumnitate” în consideraţiile căruia crede cu străşnicie. 
  
Construcţia cărţii este simetrică, după modelele clasice: povestea unei iubiri unice începe pe peronul gării urbei, unde eroina purcede spre un orizont al împlinirilor sufleteşti şi se încheie tot acolo, cu un simbolic şi dureros catren, preluat dintr-una din poeziile proprii, ilustrând tristeţea şi însingurarea de care, prin forţa Destinului, a avut parte: 
  
„Azi tăcere-i în amurguri, 
  
Plâns de frunze fără ram, 
  
Norii care umblă singuri... 
  
Eu, în gânduri te mai am!” 
  
Dragăşani, 5 august 2013 Emil Istocescu 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Note de lectură de Emil Istocescu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 974, Anul III, 31 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!