Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Valentina Becart         Publicat în: Ediţia nr. 590 din 12 august 2012        Toate Articolele Autorului

Note de lector.Volumul de poezie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
“Să nu uit că viaţa-i un dangăt de clopot…”  
 
Motto: "Primesc numai ce mâinile tale darnic imi dau ./ Nimic mai mult nu cer / Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil, tu ceri toată averea unui suflet!" (Rabindranath Tagore)  
 
***  
Poezia este confesiune, descătuşare, drum bătătorit spre culmile înalte ale spiritului, acolo unde „floarea de colţ” îşi etalează frumuseţea în toată splendoarea ei, aidoma trăirilor inocente şi rafinate. Versurile care urmează emană mister, magnetism , cuvintele curgând ca o mătase fină şi luminoasă.  
 
„să urc / piscurile gândului / şi să-nfloresc acolo nestemată – / sihastră floare de colţ;/  
să cobor / pe-o sprânceană de dor / şi să mă nasc adiere pe buza ta,/ petală rătăcitoare / în infinitul întrebărilor;/  
să-mi plimb visele / prin codrii sufletului tău, / să-mi las urmele / pe cărările îndoliate de necăutare;/ să fiu eu: / cădere şi înălţare, / întuneric şi lumină; /  
să nu uit că viaţa-i un dangăt de clopot / care ne ademeneşte în meandre obsesive,/ până-şi stinge sunetele-n sufletele noastre./  
Lasă-mă să-ţi fiu / şoaptă, clinchet, amintire....”  
( Lasă-mă...)  
Trăirile poetei sunt asaltate ( de multe ori) de nelinişti, “pe cărările îndoliate de necăutare”… structura reflexivă, interogaţia făcându-şi loc în arta scrierii.  
Viaţa este un “drum” cu mai multe ramificaţii şi cărări ascunse “ochiului” neiniţiat! Faci un popas la marginea unei ore “istovite” şi te întrebi: “Quo vadis?”… Răspunsul nu va veni uşor.  
Liberă şi nestăvilită, Bombonica Curelciuc antrenează, în zborurile sale imaginare, gânduri fecunde şi îndrăzneţe.  
Mânuirea cu subtilitate a metaforei ne arată o poetă care îşi asumă accentele înnoitoare, estetica scrierii.  
 
Emotivitatea suavă, armonia structuralăa versurilor cuceresc prin natura lor radioasă aflată într-o continuă reîmprospătare.  
Poeta îşi asumă confruntarea cu paleta largă a sensurilor ascunse în cuvânt. Găsim în versuri prospeţimea unei atmosfere îmbietoare, care te captivează prin spontaneitatea şi sensibilitatea trăirilor.  
“ Spre cer întinde mâna şi agaţă-te de-o stea,/  
croieşte-o punte albă de lumină spre Pământ, / adu-ţi aminte c-ai făcut cu Cerul legământ, / eşti fiu al Universului iar el e casa ta!”  
( Optimism)  
Versul elaborat este purtător de sonorităţi fine, iar spaţiul interiorizat al conştiinţei şi al sufletului este acompaniat de armonia universală.  
 
“Cuvântul este drumul sinuos al evoluţiei. Fără o istorie a culturii şi civilizaţiei am fi găsit un teren “sterp” plin cu mărăcinii necunoaşterii. Omul şi-a dorit mereu să progreseze căutând puncte de reper spre devenire. Personalităţi ca: Aristotel, Leonardo da Vinci, Beethoven, Eminescu, Einstein, Michelangelo şi câţi alţii… au pus câte o cărămidă la edificiul măreţ al culturii.”(sursa necunoscută)  
Poeta îşi mobilizează energiile cu pasiune şi dăruire… aşteptând ca izvoarele vechilor înţelesuri să se reverse peste praguri de gând.  
Nuanţele se pliază pe fiecare trăire, aducând un plus de savoare şi luminozitate limbajului poetic. Pe drumul de “foc” poeta îşi înalţă ruguri din propria simţire, încercând să reconstruiască astfel ”edenul pierdut”.  
 
“Incendii mă-nhaţă-n a lor vâlvătaie / Şi trupu-mi cutremură-n arse păcate; / Un ţipăt în două-ntunericul taie, / Că mult a zăcut încuiat sub lăcate./  
Sunt Evă şi-n iadul din mine clipeşte / O taină ce încă n-a fost dezlegată, / Un vifor nebun ce-n ascuns răpufneşte, / Pictându-mi bujori pe obrazul de fată.”  
( Evă)  
Poezia nu este numai un amestec de cuvinte “defrişate” din pădurea virgină, întortocheată a gândurilor. Îmbrăcând o idée…. cuvintele pot deveni adevărate nestemate.  
“ Cuvintele sunt soare, lună,stele, / sunt iarbă verde şi pământ şi mare, / sunt dragoste şi ură, clipe-amare,” / …  
“Cuvintele mă nasc în fiecare zi / şi mă hrănesc cu rouă, ca un mir divin,” / …  
(Diamante)  
 
Uneori, poezia “se face” şi cu idei, sau le germinează, sau ne lasă nouă posibilitatea să le “vedem”, sau “vorbeşte” despre un sâmbure al ideii. Nu câştigăm de fiecare dată mare lucru dacă aruncăm cu totul la coşul de gunoi al istoriei propunerile mai bătrânei estetici, pentru care există şi intenţia autorului, şi ideea ( i se spunea “poetică”, “artistică”, tocmai pentru a arăta că este altceva, dacă nu cumva una şi aceeaşi poate fiinţa în moduri diferite).  
(Pe pragul criticii – Mircea Braga)  
Poeta Curelciuc Bombonica este o adeptă a ideii poetice, a exprimării limpezi şi rafinate, folosind procedee stilistice de profunzime, cu deosebite rezonanţe estetice.  
Guvernată de sensibilitate, poezia curge lin, fără sincope, spre albia care concentrează “viaţa” gândului exprimat.  
 
“ Alerg precum o ciută prin roua dimineţii,/ sărut cu talpa-mi fină pământu-n amorţire…/ e binecuvântare, minune când scaieţii / mă-nvăluie în flăcări, în rug înalt - simţire; /  
( Punţi vindecătoare)  
Poemele sunt creionate în culori blânde, scoţând în relief trăsătura caracteristică a poetei: rafinamentul spiritului.  
Primăvara - simbol al bucuriei, al zborului uman, al expansiunii sufleteşti creatoare – îşi desface mugurii – poeta, debarasându-se de “masca tragică”, se lasă în voia magiei, îmbătându-şi ”simţurile în parfumul adorat”.  
 
“O, primăvară, / tu mi-ai înviat credinţa / şi-aripi de înger datu-mi-ai,/ frumoasa mea, / în apa de izvor / mi-ai oglindit dorinţa / de-a locui cândva-ntr-o lacrimă / de stea.”  
( Lacrima primăverii) Armonia gândului este tulburată (uneori) de bătăile ceasornicului ”în mine se zbat întrebări ancestrale, / flămânde, haine, toride abisuri”… care-şi anunţă “implacabila” trecere. Firesc, sufletul tresare… şi-n ochii de peruzea ai poetei apar lacrimile neputinţei – zadarnic “cătând un răspuns în mătănii şi rugă”… De ce apusurile trebuie să fie atât de frumoase, de mistuitoare? Sunt întrebări ce-şi caută “rezolvare” în confruntarea cu foaia albă.  
 
“Nu te-am întrebat niciodată / de ce gândurile noastre stau agăţate / de nori; / le-am văzut – ghirlande lucitoare / strecurând în inima îngerilor / fiori./ Palmele noastre bătătoresc paradisul / în timp ce frământă azimă / pentru zei; / picuri de sudoare cad harnici – /  
boabe de mei – “…  
(Apusul îşi pleacă genele vinovat…)  
Energii nebănuite declanşează un mecanism compex şi poezia îşi arată “formele” ispititoare şi incitante.  
Defrişând drumul spre inima simbolurilor, poeta descoperă multitudinea înţelesurilor, înclinând balanţa spre “esenţa” şi estetica poetică.  
Filtrate de conştiinţa creatoare - cuvintele capătă consistenţă şi valoare. Versul liber este abordat cu timiditate ( aşa cum afirmă poeta), dar cu acea timiditate care „cheamă” privirea.  
Versurile ce urmează sunt elocvente în acest sens:  
„ adu-ţi aminte de zurgălăii / ce se-nghesuiau / în ochii noştri de copii neastâmpăraţi / şi noi îi scoteam din găoace / împrumutând bucuroşi /omului- de- zăpadă / ochelari peste timp...”  
( fărâme de cer)  
 
Poetă lirică prin excelenţă, expresivă, Curelciuc Bombonica caută lumina şi frumosul în toate câte o înconjoară. Fără îndoială, ieşirile în “larg” o ajută să-şi îmbogăţească trăirea lăuntrică şi sonoritatea cuvântului.  
În versurile ce urmează, candoarea, sinceritatea poetei sunt dezarmante:  
“Sunt Evă şi-am fost concepută din coastă,/ Împart viclenie cu falsă pudoare / Şi chiar dacă am influenţă nefastă / Sunt Evă şi-n mine păcatul e-n floare”./  
Şi totuşi în mine se naşte şi-o zee / Frumoasă, cuminte, izvor de-mplinire: / Mister şi descântec, fior şi scânteie,/ Pocal de iubire, divină menire.”  
( Evă)  
Visul şi încrederea în “ziua de mâine” se clatină de multe ori….şi pe cerul întunecat “adulmecă vulturi”…  
“Ai vrea să mai scrii un poem despre soartă, / Un semn să mai laşi în vremelnicul dangăt / De clopot…. Zadarnic, azi lira-ţi e moartă!”…  
(Destin)  
Cu toate acestea… mai speră că: „un înger coboară pe scări de mătase / şi vise îmi ţese cu fir de albastru.”  
( Mătănii de rouă)  
 
Universul poetei este cel al spiritualităţii,” Smaraldul câmpiei se spală în rouă, / cu faldurii moi dimineţii se-nchină”... al frumuseţii artistice.  
Aceasta se agaţă de întreaga “reţea de semne” pentru a transcede dincolo de real, căutând contururile celor “nevăzute”, ca mai apoi să le dea formă “poetică”, expresivitate…  
Pe cerul abstract al gândurilor apar necontenit imagini mai mult sau mai puţin incifrate. Forţele creatoare ale poetei forţează invizibilul, aducând în faţa cititorului ( într-un moment revelator) – fructul misterios al creaţiei.  
“ Petale de flori au căzut secerate, / în ochii-mi luceferi izvoare-au secat / şi lacrima ta s-a-nfrăţit cu abisul”/ ….  
( Petale de flori au căzut peste lume…)  
Iubirea este un “tărâm” care cheamă, freamătă ca un stup de albine… gata oricând a-şi lua tributul, lăsând în urmă tristeţea florilor.  
Vaste, inepuizabile sunt posibilităţile poetei în exploatarea registrului simbolic. Nu lipsesc din volum teme ca: tristeţea, iubirea, melancolia, deznădejdea, dorul…. “ Mă mistuie gândul şi dorul pribeag, / Sub tâmple se zbate dorinţa nătângă”/…. Natura ocupă un loc important, fiind mediul unde poeta se încarcă “energetic” , se purifică… trăirile împrospătate deschizându-se asemenea mugurilor încărcaţi de sevă.  
În suflet / muguri se dezghioacă / şi se înalţă spre lumină, / cu raza soarelui / în joacă, / de ramuri proaspete se-anină./  
Îmi şopotesc izoare-n minte,/ îmi lăcrimează / roua-n sânge,/ doar primăvara azi, / cuminte / în mine verdele îşi strânge.”  
( Muguri se dezghioacă)  
Stăpână pe mijloacele stilistice, poeta va antrena în scrierea sa întregul arsenal simbolistic, căutând orice cale, orice posibilitate de a ajunge la esenţă. În mintea poetei se întinde o “broderie fină” de gânduri cusute cu “stropi de azur” şi “fire visătoare” ce ard pe “pânza vieţii”…în aşteptarea clipei viitoare”.  
Cu “mătănii de rouă” ce-i “licăre-n geană” şi sufletul ascuns în “bandajul durerilor oarbe”, aceasta urmează “al destinului drum de lumină” sperând, crezând în acele “punţi vindecătoare”.  
“Iar tălpile-mi gheişe sunt punţi vindecătoare,/  
continuu explorează o lume fremătândă: / pietriş, ogor şi iarbă – iar soarta schimbătoare / viclean le-ademeneşte, cu ghimpi ce stau la pândă”; “  
( Punţi vindecătoare)  
 
Folosind termenul de gheişă… poeta are convingerea că lucrurile pot atinge desăvârşirea. Gheişele – simbol al frumuseţii şi eleganţei supreme - sunt recunoscute ca fiind fermecătoare prin frumuseţea lor, neîntrecute în arta conversaţiei, învăluite într-un univers exotic şi misterios care seduce şi subjugă.  
Şi poate - având “farmecul” gheişelor… viaţa ar putea fi mai blândă, mai generoasă, “unind destine-n clipe, deloc întâmplătoare..”  
O poetă complexă, rafinată, receptivă la forma nouă a poeziei. ( tradiţionalistă şi conservatoare prin “formă” dar “nouă” prin mijloacele de expresie, deschisă “valului” modernist).  
Spontaneitatea şi sensibilitatea trăirilor aduc în modelarea imaginilor, în fiecare metaforă revelatoare … neaşteptate armonii şi efecte.  
Cuvântul găsit după o muncă de frământare, căutare, şlefuire - este înnnobilat cu flacăra-i creatoare, astfel încât să corespundă intenţiilor sale estetice şi poetice.  
 
“Te-am aşteptat în noaptea despletită,/ în faldurii nebuni să te-nfăşor…/ tu eşti rătăcitoarea mea ispită / şi-n gânduri azi păşeşti încetişor./  
 
Îmi răvăşeşti, nostalgică, pribeagă,/ iatacul sufletului speriat/ şi te aşterni duios , idée dragă, / ca un covor pe pat imaculat./  
 
Prietenă trăsnită şi zăludă / îmi eşti acum, în nopţile pustii, / şi încolţeşti ca iarba , verde, crudă, / ecou răsfrânt în tâmple argintii./  
 
Dar te iubesc, nebuna mea idée, / distantă, rece ori neliniştită, / eu ţie mă închin, frumoasă zee,/tu eşti rătăcitoarea mea ispită.”  
( Rătăcitoarea mea ispită)  
 
După mărturisirile poetei Bombonica Curelciuc poezia este “drum spre Lumină”, taină împărtăşită, alchimie a trăirilor, sunet cristalin şi armonios al universului rotunjit într-un singur cuvânt. Este comoara sufletului pentru care suişurile şi coborâşurile înseamnă iubire şi dăruire de sine.  
 
Valentina BECART  
12 august 2012  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Note de lector.Volumul de poezie Broderie de gânduri , autor Curelciuc Bombonica / Valentina Becart : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 590, Anul II, 12 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valentina Becart
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!