Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

NOSTALGIA ZILEI DE 1 MAI DE ALTĂDATĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu am o amintire în mod special plăcută a zilei de 1 Mai de altădată, dar nici nu pot spune că îmi displăcea această sărbătoare a cărei principală semnificaţie pentru un tânăr consta în deschiderea sezonului estival, cel puţin sub o formă de avanpremieră. Dealtfel, nici nu aş putea spune că îmi displăcea faptul că pentru mai multe zile şcolile îşi întrerupeau activitatea oferind o frumoasă „minivacanţă”, un fel de substitut pentru vacanţa de Paşti desfiinţată de către regimul comunist.  
 
De fapt, ziua de 1 Mai m-a impresionat prin amintirea grevelor de la Chicago din luna mai 1886, destinate modificării legislaţiei privind limitarea timpului de lucru în întreprinderi la 8 ore. Chiar dacă atunci când studiam istoria modernă acest eveniment era prezentat sub o formă ideologizată, totuşi, comemorarea jertfei acelor muncitori care îşi cereau un drept legitim a rămas pentru mine adevărata semnificaţie a ceea ce ar trebui să fie pentru totdeauna această dată calendaristică. Ba chiar aş putea spune, că prin această amintire se realiza cumva suplinirea nevoii unui sacrificiu „Christic” cu valenţe ispăşitoare la început de primăvară.  
 
Paradele din timpul comunismului şi manifestaţiile de stradă aveau un aer „aranjat” şi destinat să înalţe pe cei care conduceau destinele ţării la acea dată, însă imediat ce ele se încheiau, bucuria „câmpenească” îşi urma cursul, iar voioşia venirii primăverii ieşea imediat la lumină. Şi poate tocmai de aceea, alături de scurtele vacanţe pe litoral sau la munte, sărbătoarea de 1 Mai devenea brusc una a anotimpului vieţii şi renaşterii, un aspect ce transcende imuabil timpurile şi veacurile.  
 
Sunt sigur că ziua de 1 Mai nu a fost niciodată dorită de către patronat, amintind mereu că trebuie să existe o limită a numărului de ore în care îşi pot exploata mai mult sau mai puţin „sălbatic” angajaţii. Acest drept inalienabil, pierdut în mare măsură după decembrie 1989, am constatat cu surprindere că este încă avut în vedere în mai toate ţările industrializate dezvoltate din vestul Europei.  
 
De exemplu, nu este ceva ieşit din comun ca la orele 18:00 sau 19:00, după caz, să fii invitat politicos să ieşi din magazin, fiindcă acesta se închide, chiar dacă mai sunt o mulţime de clienţi dornici să cumpere din mărfurile expuse. Iar acest lucru l-am văzut în mod repetat în Franţa, Germania, Elveţia, Irlanda şi Austria, ceea ce implicit m-a condus cu gândul la sărbătoare zilei de 1 Mai. Fiindcă deşi comuniştii au căutat să confişte comemorarea ei, alterându-i de cele mai multe ori sensul, ea continuă să fie dedicată tuturor celor ce muncesc, indiferent de epocă sau de coordonate geografice.  
 
Şi poate tocmai de aceea, în loc de „grătăreala” cu care ne-am obişnuit cu această ocazie, poate ar fi bine să existe o reflectare serioasă asupra drepturilor angajaţilor într-o societate dedicată banului şi câştigului cu orice preţ. Fiindcă de multe ori, „mila” pentru utilajele de muncă, ce necesită timpi de reparaţii şi întreţinere, este mai mare decât cea pentru sărmanele „utilaje” însufleţite, care sunt oamenii. Dezumanizarea specifică secolului al XIX-lea şi frumos ilustrată cinematografic mai târziu prin actori de talia lui Charles Chaplin, nu este cu mult diferită de cea pe care o trăim de data aceasta în faţa terminalelor de calculator, precum şi în diferitele sectoare de activitate ale societăţii moderne.  
 
Uneori mă gândesc că poate una dintre cele mai mari rele ale perioadei trecute a fost tocmai această deturnare a mişcării sindicale şi muncitoreşti, în mod normal menite să contrabalanseze dorinţele întotdeauna greu de stăvilit ale patronatelor. Şi tocmai de aceea, pierderea semnificaţiei acestei zile, devenită un fel de anexă la week-end, ar trebui să ne dea de gândit, în condiţiile în care drepturile celor ce muncesc trebuie să fie protejate în mod continuu, riscând să fie pierdute de îndată ce nu mai există un interes clar pentru susţinerea lor.  
 
Duritatea conflictului din mai 1886 a fost amplificată şi de faptul că sindicatele şi forţele de ordine ale poliţiei se aflau faţă în faţă, iar deschiderea focului de către reprezentanţii legii nu s-a justificat decât prin dorinţa de a suprima cu brutalitate acea manifestaţie în favoarea dobândirii unui drept legitim şi firesc. De aceea, indiferent cât de „pierdut” în negura vremii ar fi acest eveniment, totuşi semnificaţia sa continuă să rămână mereu actuală.  
 
Chiar dacă ulterior s-a adăugat şi o „zi a tineretului”, menită să extindă minivacanţa de 1 Mai, totuşi niciodată nu ar trebui să fie uitat faptul că drepturile de care beneficiem astăzi au la bază un sacrificiu de sânge, pe care anumite generaţii şi l-au asumat. Iar acest lucru ne obligă ca măcar o dată pe an să ne gândim la cei care trudesc din greu pentru subzistenţa zilnică, plătiţi cu salarii mizere, ce nu reflectă deloc munca pe care o depun, precum şi la toţi cei care sunt lipsiţi de un loc de muncă, fiind siliţi să supravieţuiască la limită prin mila celorlalţi.  
 
Şi de aceea, aş dori ca ziua de 1 Mai să îşi redobândească acea conotaţie a compasiunii faţă de angajaţi, pe care ar trebui să o dovedească patronii, şi a împăcării între diferitele categorii sociale care compun lumea în care trăim. Fără a exploata nuanţa „explozivă” a luptei de clasă, cred totuşi că puterea reflecţiei şi a memoriei ar putea să ne ajute să facem din această zi un simbol al respectului faţă de fiinţa umană, care niciodată nu trebuie să devină un obiect de consum sau doar o un instrument de muncă, de care te foloseşti fără scrupul şi fără simţăminte.  
 
De fapt, nu am nostalgia unor zile de 1 Mai la iarbă verde sau pe litoral, ci a unei sărbători care să ne aducă mai aproape unii de alţii, care să înlăture barierele artificiale dintre diferitele categorii sau clase sociale, şi care să ne redea acel umanism primordial pe care fiecare fiinţă umană ar trebui să îl aibă. Istoria se scrie cu evenimente, fapte şi oameni care doresc să aducă un progres real umanităţii. Să nu uităm niciodată acest lucru.  
 
Octavian Lupu  
 
Bucureşti  
 
30.04.2012  
 
Referinţă Bibliografică:
NOSTALGIA ZILEI DE 1 MAI DE ALTĂDATĂ / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 486, Anul II, 30 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!