Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Nostalgia lui Heidegger după esenţa anistoroică a omului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Eseu de Al.FLORIN ŢENE 
  
Nostalgia lui Heidegger după esenţa anistorică a omului 
  
Cu toate întorsăturile şi meandrele ei, gândirea lui Hedegger a căutat sensul existenţei omului.Încă de la apariţia cărţii sale principale, în anul 1927,Sein und Zeit şi până la ultimile sale scrieri, el şi-a dezvoltat excursul sondând sensul existenţei .Aceasta printr-o perpetuă căutare şi perseverenţă pentru receptarea “apelului Fiinţei”.Filozoful de la Freiburg a dorit să reediteze o încercare mai veche în filozofia omenirii de a înţelege o esenţă abstractă,anistorică a omului.În acest sens îl ia ca martor pe poetul romantic Holderlin, iubitori amândoi ai filozofiei greceşti,astfel îşi exprimă Heidegger nostalgia după ancestralitatea armoniei fiinţei umane cu pulsaţiile cosmice, a unei osmoze între existenţă şi”logos”. El exprimă,printre altele,”anxietatea omului într-o lume a noilor dimensiuni satanice”(Martin Heidegger, The Question of Being, text dedicat lui Ernst Junger,ediţie bilingvă, New York,1958,p.10).Gândirea presocraticilor, Heraclit şi Parmenide, au fost predecesorii poziţiei,în acest sens ,al lui Heidegger. În gândirea acestora se oglindea sensul adânc al Fiinţei,al fuziunii dintre ea şi fiinţările ei concrete,fuziune ordonată de „logos”. Spre deosebire de sofişti,mai ales cu Platon şi Aristotel , filozofia se îndepărtează de baza fundamentală a originei sale,aşa cum subliniază Heidegger în What is Philsophy(New haven,1956,p.48 şi 49),Orice fiinţare este în Fiinţă.Autorul lucrări subliniază că Platon prin disjuncţia între lumea ideilor şi lumea lucrurilor a sucombat ireductibilitatea bazei ontologice a Fiinţei ca totalitate de fiinţări şi inseparabilitatea lor de acestea.Sciziunea irecuperabilă între spirit şi mediu natural,dualitatea dintre subiect şi obiect, fenomen argumentat de cogito-ul cartezian,a propulsat,după Heidegger,starea psihică şi dezolantă a părăsirii Fiinţei ,sau uitarea ei,care în epoca actuală a internetului are drept corolar nihilismul.Plonjarea lui Heidegger în filtrarea vieţii cotidiene, privind-o cu ochiul critic şi exigenţa analistului cu conştiinţă adversă faţă de” inerţia spirituală”, faţă de stereotipia lozincară intrată în vocabularul oamenilor fără o judecată prealabilă , faţă de precaritatea vieţuirii terne, are sensul unui avertisment şi al unui denunţ.Parcurgerea lui Heidegger prin acest labirint social nu uită să sacncţioneze simtomele reificării,ale uniformizării materiale, psihice şi spirituale care confirmă depersonalizarea omului într-un mediu social ajuns la alienare,ostil speranţelor împlinirii lui. Trecând peste denumirea abstractă de „păstor al fiinţei”pe care a dato omului, filozoful din Freiburg a accentuat asupra unicităţii şi originalităţii fiinţei umane, asupra necesităţii eliberării omului din chingile facticităţii creeate tot de el şi înălţării lui către orizontul libertăţii;Heidegger aşează în conul de lumină legitimitatea aspiraţiei autenticităţii fiinţei umane şi propune angajarea filosofiei la realizarea acestui imperativ.Polemizând cu Sartre, el afirmă, că umanismul filosofic nu porneşte de la oameni, ci de la Fiinţă,(Martin Heidegger-Brief uber den Humanismus în Wegmarken,Frankfurt am Main,1967,p.160),în pofida elanului umanist care îl inspiră aprioric.Nostalgia după esenţa anistorică a omului provinde şi din sentimentul de teamă pe care filosoful îl ridică,învăluindu-l în coaja angoasei,la rangul de stare metafizică esenţială.Frica nu este un sentiment elementar, empiric, limitat, care intervine la apariţia unui pericol concret,ci,spune filosoful,este o tulburătoare stare sufletească indeterminată,care semnalizează omului,la nivel metafizic, că în societatea creată de el nu se simte în siguranţă,că fiinţa lui se află în permanenţă ameninţată de pericolul desfinţării.”temeiul angoasei este însuşi faptul de a-fi-în-lume”, scria Martin Heidegger în Sein und Zeit,Eraste Halfte, Dritte Auflage, Max Niemeyer Verlag,1931, p.186. 
  
Prin angoasa, de care vorbea, ce se străduieşte să străpungă carcasa mulţumirii de sikne,a banalităţii cotidiene, omul are revelaţia că trăirea lui este încadrată şi mărginită de neant. Ceea ce spunea Montaigne că a „filosofa înseamnă a învăţa să murim”se insinuează imperceptibil şi persuasive în menirea pe care Heidegger o dă filosofiei sale.În trăirea neautentică omul disimulează sfârşitul său, i se sustrage,se calmează prin cufundarea în viaţa de zi cu zi;trăirea în faţa morţii îl readuce în ineditul autenticităţii,îl face să trăiască ritmurile Fiinţei care ţâşneşte ca o fântână arteziană în existenţa lui. Filosoful spunea că:În măsura în care este,moartea este în esenţă totdeauna a mea.(Sein und Zeit, p.230).În continuare filosoful urmărind drumul spre autenticitate ajunge la concluzia unui paradox: conştientizăm ceea ce suntem în momentul în care nu mai putem exista,ascultăm cum ni se spovedeşte din străfunduri vocea Fiinţei în momentul în care încetăm s-o mai auzim. 
  
Rentoarcerea la paradisul pierdut,cu nuanţe şi implicaţi teologice, ( dezvoltată în gândirea lui Heidegger, în ultima perioadă a vieţii sale), este „construită“ din nostalgia după întoarcerea idilică şi bucolică la natură şi impulsul spre trezire a surpinzătroarei forţe secrete a limbajului supus receptării Fiinţei.Filosoful ridică esenţa şi funcţia cuvântului până la mistica pitagoreică a numerelor.El substituie apologia limbajului prin apologia tăcerii , lansându-se într-un paradox în interpretarea limbajului:nu prin exprimarea coerentă a frazelor construite din cuvinte ,ce au o logică şi coerenţă în trasmiterea gândului,ci prin ascultarea lor,prin capacitatea de „a-se-lăsa-supus”(Unterwegs zur Sprache-Pfullingen,Gunter Neske Verlag,1965,p.255), poate acesta recepţiona tensiunea abisală unde încolţeşte tainic sensul;atunci când exprimarea acceptă pietatea solemnă a spusei tăcute se deschid graniţile spaţiului sacru al Fiinţei care îngăduie percepţiei umane să intre către arhe ,către origini, să-şi înţeleagă „nedesluşitul rost al Firii”(Rilke), sau, să străpungă ca un fulger prăpastia Fiinţei, cum spunea Nietzsche. 
  
Opera lui Heidegger în care găsim convingerea acestuia potrivit căreia cunoaşterea umană va izbuti cândva să găsească un luminiş în semi-zeitatea Fiinţei întreţine acele irizări care îi înstelează nostalgia după esenţa anistorică a omului. 
  
Al.Florin ŢENE 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Nostalgia lui Heidegger după esenţa anistoroică a omului / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 289, Anul I, 16 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!