Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



Norocosul Titi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
NOROCOSUL TITI 
  
Domnul Titi, locuitor al unui orăşel din Moldova de Mijloc era artist liber profesionist, cu alte cuvinte, practica o formă mascată de şomaj. Vindea portretele nud ale soţiei, o tânără care abandonase liceul pentru a-i deveni muză, iar acum chiar devenise muză pentru diferite practici ale adolescenţilor din orăşel. Titi însă avea un vis! Acela de a pleca într-o călătorie în jurul lumii să se inspire, să-şi perfecţioneze arta şi să trăiască, mai spre sfârşitul vieţii, precum Gauguin pe o insulă însorită la ţărmul unui ocean, servit cu orice-şi dorea de tinere creole ... Era de altfel convins că orice dorinţă a omului se împlineşte dacă ai perseverenţă şi nu-ţi pierzi speranţa. Doar că, la un moment dat, cam enervat de cicălelile muzei, dar şi de unele tigăi luate în cap, Titi hotărî că este timpul s-o şteargă. Cum însă nu avea nici o leţcaie pentru paşaport, sau alte daraveri îşi făcu un plan. 
  
Prin urmare, aşteptă venirea alocaţiei de întreţinere a copilului, luă şi verighetele, plus cerceii de mireasă ai neveste-sii, se urcă în tren şi făcu un blat până la Constanţa, portul speranţelor sale. Aici soarta i-l scoase în cale pe Sile, un oltean care părea că-i este frate de cruce în ceea ce priveşte aspiraţiile dar care se învârtea de vreo săptămână prin port. Desigur, acesta nu era pictor, ci poet. Eiusdem farine, deci! Intrară amândoi în crâşma unde aflaseră că se fac angajările de personal pentru servicii navale şi nici nu apucară să dea peste cap o drojdie că în faţa lor apăru un tip simpatic având o privire deschisă de criminal în serie.  
  
- Bă, la noapte ridicăm ancora! Dacă vă interesează un salariu bun să fiţi la ora 19.00 la cheu! 
  
Cei doi îşi dădură seama că norocul le surâde, iar un om mai de ispravă ca acesta, rar mai afli pe lume. La ora stabilită, un tip îi conduse, destul de greu, că între timp se cam îmbătaseră de bucurie, pe navă şi îi zvârli într-o gaură care mirosea mai ceva decât un closet de campanie. Nu prea le păsa, aşa că adormiră buştean cam până la miezul nopţii când, nişte şuturi bine executate îi aruncară în plin farmec al vieţii pe mare, respectiv pe punte, pentru acomodarea cu noua situaţie. Primiră nişte pumni, o găleată şi vestitele „pisici” adică mop-uri în limbaj marinăresc. Spre dimineaţă încurajaţi şi de privirile unui tip de dimensiunea unui dulap, care părea destul de post dispus şi părea că mestecă nisip, terminară de lustruit puntea apoi trecură spre cale. Prilej cu care aflară că nava transporta cherestea, destul de ciudat ambalată în lăzi cu însemne indescifrabile. Mai pe la prânz când tocmai luau hotărârea să se arunce în mare fură invitaţi la masă, unde criminalul de serviciu le aruncă o strachină cu ceva. Ceva-ul era mai puţin aspectuos decât o vomă de câine dar, având în vedere foamea năprasnică, li s-a părut o bunătate. Mai ales că, după masă, a urmat programul de vopsire al navei, o chestie care se cheamă piturare în frumosul limbaj de specialitate şi se face agăţat cu nişte frânghii în afara navei. Cum era şi ceva hulă au vopsit nava mai mult cu cele mâncate la prânz, dar marinarii, vreo cinci de toţi, nu au părut supăraţi. De dormit au dormit tot în frânghii ca să nu mai piardă timp a doua zi la reluarea lucrului.  
  
Totuşi au avut mare noroc! După numai două zile de tortură nava opri în mijlocul mării şi marinarii începură să se uite în larg. Peste câteva minute apărură piraţii. Erau în vestitul Corn al Africii! Foarte veseli, piraţii se urcară la bord şi, în timp ce ei scoteau lăzile cu „cherestea” din cală, vorbeau şi glumeau cu echipajul dând dovadă că se cunosc de mult. Comandantul chiar, se întreţinea cu şeful piraţilor şi spuneau bancuri de pe vremea când erau ei studenţi la Petrol şi Gaze la Ploieşti. La sfârşit, piratul-şef a plătit „cheresteaua”, iar comandatul i-a propus să-i ia şi pe cei doi fiindcă lui nu-i mai trebuie. Bucuros de chilipir acesta le dădu celor doi un pat de puşcă în stomac, impuls absolut suficient pentru a-i face să coboare cu multă abilitate pe scările de frânghie pe nava piraţilor. 
  
În urma lor comandantul întocmi actele de raportare a jafului, solicită plata asiguratorie a mărfii şi despăgubirea familiilor celor doi bravi mateloţi dispăruţi pe timpul atacului pirateresc. 
  
Spre norocul celor doi însă, piraţii s-au dovedit mult mai omenoşi decât conaţionalii, iar când a fost livrată marfa, unui tip pe nume Mbobo, Titi a fost dus cu şalupa şi lăsat pe teritoriul acestuia. Pe parcursul drumului cu şalupa Iusuf, cel care conducea îi spuse plin de admiraţie: 
  
- Băi, Titi, măi, ge norocoz eşti, băi! Sile a blegat gu marfa la canibali, măi! 
  
Mbobo, un individ a cărui privire putea să te facă terci mai ceva decât un autobuz în viteză, crezând că Titi este reprezentantul fabricii de „cherestea” l-a cazat într-o colibă şi i-a dat două însoţitoare tinere care aveau datoria sacră de a-i îndeplini orice dorinţă. Eee, Titi cam avea dorinţe de tot felul însă cele două superbe creole nu l-au dezamăgit. Între timp Mbobo a plecat şi, cu ajutorul „cherestelei” livrate, a adus la tăcere un trib învecinat. O tăcere cumva mormântală. Însă Titi era fericit şi, încântat de norocul său, le făcea portrete celor două fete care se prăpădeau de râs când le priveau. Singurul lucru care-l rodea era dorul de ţară, de plaiurile natale, de orăşelul lui înecat vara în praf şi în restul anului în noroaie, de soţia sa iubitoare, de manelele şi sarmalele tradiţionale, în fine, de tot ceea ce numim specific autohton. Poate de asta, deşi totul era ca în visurile sale, la un moment dat, a avut, pe fondul unei beţii crâncene, o fantezie cu păunul preferat al lui Mbobo. În consecinţă, ceva mai negru ca de obicei, Mbobo l-a îmbarcat pe o plută cam şubredă urându-i „bon voyage” cu ajutorul unor grenade şi rafale de automat. Convingându-l astfel să vâslească disperat spre largul mării. Dar, proverbialul său noroc a funcţionat din nou! Ruta era destul de circulată şi, peste două zile când începuse deja să semene cu o pastramă, a fost recuperat de o navă militară, bătut, anchetat şi depus într-un port. De aici, călătorind lejer din puşcărie în puşcărie, a ajuns, în sfârşit, în ţară. Ţara l-a primit cu braţele deschise, mai ales că nici nu aflase de aventura sa, soţia l-a dat afară fiindcă îşi refăcuse viaţa cu un bărbat serios, bussines-man cu prăvălie de cercei în centru, iar fiul său drag i-a altoit un ciomag la rotulă, semn că intrase în problematica dură a vieţii de zi cu zi.  
  
A avut totuşi, din nou, noroc! Murise un cerşetor din gară şi, imediat, şeful de reţea l-a angajat. Cu condiţia să cânte şi să deseneze. El însă, trist şi cu glas dogit, povestea un fel de balade în care erau redate încercările prin care trecuse. Spre norocul său (ca să vezi!), nimeni nu-l crede, altfel ar fi arestat sub acuzaţia de contrabandă cu arme, terorism şi genocid. Mare noroc!  
  
Mihai Batog-Bujeniţă  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Norocosul Titi / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!