Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   


Autor: Ion C. Hiru         Publicat în: Ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

none
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
UN VEAC DE LA MOARTEA MAESTRULUI  
  
CARAGIALE, PRIETENUL NOSTRU?! 
  
Ai fost, eşti şi vei rămâne Everestul dramaturgiei româneşti. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici şi Vlahuţă şi, de acolo, străluceşti ca un giuvaer în tot spaţiul românesc. 
  
Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenţi la toate, scânteietori de inteligenţă, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustaţă deasă acoperă gura plină de zâmbet, de ironie, de satiră, aidoma mamei domniei tale, Catinca, ardeleancă din Braşov. 
  
Marele poet Alexandru Vlahuţă a cărui prietenie pentru I.L. Caragiale devenise un cult a călcat „ordonanţa poliţienească” ce a dat-o dramaturgul de la Berlin de a nu povesti nimic despre el, relata unui grup de prieteni: „Mai demult, într-o seară de iarnă, spunea Vlahuţă, Caragiale vine la mine. Sosea din străinătate. Afară ningea. Intră repede. Se opreşte brusc şi, cu glasul înduioşat, cu privirea pierdută în depărtările trecutului, începe să povestească, spre surprinderea celor cu care eram de faţă pentru a-l întâmpina: Parcă văd. Seară. Frig. Ninge. Viscoleşte. La Ploieşti. Acum cincizeci şi atâţia de ani. O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuie, nemâncată, pe o saltea de paie ... Vântul vâjie afară, nenorocita femeie se zvârcoleşte înăuntru cu dureri grozave. Şi toată noaptea o duce aşa. De-abia către ziuă se uşurează. Naşte un copil fără noroc ... Ei bine, copilul ăla sunt eu ! 
  
Un nor de duioşie se lăsă pe feţele noastre. Caragiale împrăştie norul cu o glumă şi se restabileşte”, încheie Al. Vlahuţă mişcătoarea sa povestire, publicată în „Flacăra” din 4 februarie 1912. 
  
Caragiale a scris puţin faţă de ceea ce a povestit prietenilor. Cei care au trăit în intimitatea marelui dramaturg spun că titanul a fost superior operelor sale. 
  
Victor Eftimiu spunea în aceeaşi revistă „Flacăra” din 16 iunie 1912, număr festiv, pentru marele dispărut: „Caragiale a fost un paradox. Mai mult ca oricare altul, el dezminte faimosul „stilul e omul”. Câtă deosebire între scriitor şi om ! Pe de o parte un stil lipsit de înflorituri, iar pe de alta o grădină bogată. Un cer de iarnă, limpede, oţelit e stilul său, iar omul a fost un uragan cu străfulgerări violente, pe culmile norilor fantastici. Ce cumpănit e stilul lui Caragiale şi ce impetuos a fost omul !” 
  
În casa lui Vlahuţă era mare sărbătoare când de la Berlin soseau câteva rânduri sau o telegramă. Îşi avea odaia sa care totdeauna strălucea.  
  
Victor Eftimiu relatează în continuare: „Odată Caragiale se hotărî să-şi înceapă scrisul. El încunoştinţă pe Vlahuţă., rugându-l să-i cumpere o masă mică, albă, de brad. Domnul Vlahuţă se grăbi să-i cumpere. Caragiale sosi din Berlin şi se pregăti de lucru. Dar n-apucă să scrie cele dintâi rânduri şi călimara se răsturnă, pătând masa. Atunci maestrul se sculă şi n-a mai scris nimic. I s-a părut că-i un semn rău. Lângă pata de cerneală a scris: Toate meseriile necurate lasă pete. Şi s-a iscălit.” 
  
Caragiale a scris greu, dar vorbea foarte uşor, spun cei care l-au cunoscut. Aceasta nu însemna că aşternea greu pe hârtie. Munca lui începea după ce scria o bucată. Era într-o veşnică goană după mai bine şi după mai frumos. Fiecare pagină era supusă severului său simţ autocritic. Înainte de a scrie piesele şi nuvelele erau povestite prietenilor, privindu-i din când în când în ochi pentru a observa efectul. De fapt, acum era prima eliminare, arunca ce nu plăcea. 
  
Pentru aceste calităţi şi multe altele, ilustru nume, ai fost şi vei rămâne un PARADOX! 
  
Prof. Ion C. HIRU 
  
LINIŞTE, SĂ NU-L TREZIM PE MAESTRU ! 
  
Vorbiţi mai încet. Caragiale doarme. Nu-l treziţi! Uriaşul se poate deştepta în orice clipă. Deşi ar fi bine să audă „Glasul poporului suveran”, al acestui biet popor în plină reformă, cu corupţi, crime, violuri, scumpiri, promisiuni deşarte. 
  
Şi dacă s-ar deştepta, ar avea ce să vadă. Mulţi, foarte mulţi Caţavenci şi mai mulţi Tipăteşti, Trahanaci, Zoiţice. Şi să nu mai vorbim de Impiengeşti, Farfurizi, Leonizi, Miţe, mamiţe, mam-mari, Pristanda, Venturiani şi, nu în ultimul rând, cetăţeni turmentaţi care din alegeri în alegeri se întrebau: „Eu cu cine votez, coane Fănică?” 
  
Vorbiţi mai încet în Parlament să nu se trezească Ceahlăul, chiar dacă aţi găsit Scrisoarea atât de pierdută pe care credeţi că aţi ascuns-o să nu o găsească nimeni. Există astăzi lucruri ce depăşesc pe cele din Pierduta lui scrisoare ... Odihnească-l Dumnezeu în pace ! 
  
Ce vreţi să spuneţi, nu ajung oamenii acolo, sus, prin şantaj, nu se caţără cu vorbe şi promisiuni, nu sunt oameni politici înzestraţi cu oratoria lui Farfuridi? Numai că Pristanda este astăzi general cu trei stele. 
  
Păstraţi tăcere, nu deranjaţi Everestul, care ar vedea că personajele domniei sale se plimbă printre noi, vorbesc în Senat, promit în campanii electorale, citesc ziarul invers şi se miră că iar s-a mai răsturnat un tren. Sumedenie de oameni ai zilelor noastre, aidoma personajelor Domnului Caragiale, sunt mai adevărate decât cele din viaţa reală. 
  
Discursurile demagogice ale Caţavencilor şi Frafurizilor s-ar putea să-l deranjeze din somnul veşnic şi să scrie multe „Scrisori pierdute”, „Nopţi furtunoase” şi „Bileţele” găsite. 
  
Păstraţi tăcere ! Uriaşul din Mărginenii Prahovei se odihneşte păzit cu grijă de Pristanda, care între timp şi-a făcut o superbă vilă străjuită de steagurile ce niciodată nu vor ieşi la număr. De ce vreţi să-l treziţi, ca să-i refuzaţi încă o dată intrarea în Academie, nu v-ar ierta Conu Iancu. V-ar invita la o bere cu guler la Gambrinus şi v-ar încondeia să vă meargă fulgii, domnilor Tipăteşti, Trahanachi şi Dandanachi ...  
  
Ce lume, ce lume ! zicea prefectul Tipătescu. 
  
Unii dintre contemporanii lui Caragiale spuneau că ar fi fost un adevărat liberal care i-a plesnit pe conservatori.  
  
Caragiale n-a fost nimic din toate acestea. A fost un mare artist prin puterea lui de a surprinde viaţa în ceea ce are ea mai ascuţit, făuritorul unei dramaturgii de neegalat şi a unei proze incontestabile. 
  
Împreună cu toată suflarea românească, buni şi răi să-i aducem prinosul de recunoştinţă aceluia care cu atâta strălucire a cinstit gândirea şi graiul nostru românesc. Tăcere!...Tăcere!...Titanul doarme. Nu-l deranjaţi! 
  
Doarme exact de un veac! 
  
Odihnească-l Dumnezeu în pace! 
  
Prof. Ion C. Hiru 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
none / Ion C. Hiru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 410, Anul II, 14 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion C. Hiru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Hiru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!