Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   



Niţă alu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
. Puse cap la cap din nou toate năzbâtiile - de care-ar fi fost în stare moşneagul neisprăvit de vecin şi văr, însă nu-i veni neam în cap şi prima concluzie trasă în Măgura chiar de mintea lui, singura care l-ar fi apropiat de aşteptata dezlegare a „enigmei”. Cum se zice însă, nu vezi pădurea din cauza uscăturilor! Vestea mult aşteptată a venit din partea celui în care n-ar fi crezut în veci: de la văru' Niţă, vecin în sat, ca şi pe plaiul Măgurii, cu ”rizidenţile”, cum le ziceau ăia de la Sfat, când venea cu „recenzământul”, în răspăr luaţi de de săteni şi pe şest cu cădere de rimă, cu „mânca-i-ar pământul” şi trecuţi cu toate bunurile în registrul agricol pe rol.  
  
Cînd şi când, să uite de asprimile vieţii, de văduvie, stârpiciune şi celelalte „câştiguri” familiale trecute la „eşecuri” îşi mai ostoia sufleţelul singuratic cu câte-o amăruşcă de gheenă - ca sufletul să se-aprindă şi mai tare când îi va veni timpul - fără să dea-n gropi, cu toate că exact asta a făcut în acea noapte ceţoasă... din care s-a ales cu invidii ale vecinilor şi cu o poreclă pe care o va duce, ca pe o cruce, tot restul zilelor...  
  
Povestită de el are însă savoare şi nerv, pentru că aşa şi făcu! Când se întoarse într-o zi acasă, pe-o cărare şi ceva, vesel nevoie mare şi uitând de vechi vrăjmăşii care, câteodată, recunoşteau amândoi, nu mai stă bine vârstei, pretenţiile au trecut, măririle de-au fost au ars cât au vrut ele dar şi vremurile, multe sau chiar toate, în van...Timpul rămas, mai clefetea el pârjolind din priviri cu oarecare făţuială perversă „relieful” interlocutorului”, ar fi nimerit a-l duce-n armonie şi bună învoială.  
  
Dup-o-njurătură de-a lor de-ntâmpinare, un consemn din tinereţe, îşi deschise tolba nădufului ţinut în guşă ca pe cine ştie ce nestemată. 
  
- Înăsprit şi pustiit din câte lua în piept, începu el plasând altuia „norocul” ce dădu buzna din senin în viaţa lui ştearsă, vericule Pană, îl luă la „bătut cuie cu palma” Niţă, Nae al Nenicului se pomeni cherchelit dintr-un amărât de clondir şi încă mai dorea să-şi tocească coatele pe tejgheaua cârciumarului. Lumea era întinsă la vorbă, intra parcă pe rând la o porţie de „trai pă vătrai”, gavarit pe sponci - cum clănţănea Ieremia al Popii, tinichigiul, primul primar comunist al satului, om bun dar cu ţidulă de la ruşi şi de la Groza când să deschidă gura şi când să-şi ţină pliscul.  
  
- Lia, nevasta cârciumarului Stanciu, adăugă el după ce luă o gură de aer, trăgea cu urechea făcându-se că şterge prafu' la mese însă cu chef de a-şi îmbogăţi cunoştinţele din ce parte ar fi venit ele, dar mai ales ălea de la guri „bogate”... Dădea ghes la prostii muiereşti, să-i întărâte şi să spună totu din casă, drept pentru care clienţii îndrugau vrute şi nevrute, spuneau mai ales ce nu puteau face, cum se întâmplă. 
  
- Şi nu era nimeni să-i taie cheful? slobozi Panacoadă, mai mult să-i trezească lu' Niţă mândria autorităţii, nu c-ar fost un terchea-berchea al bodegii - cu toate că se tachinau grozav pe treaba asta iar tărăboiul căpăta uneori o turnură la „rizic” - ci pentru că vorba lui era bine cântărită şi apreciată chiar şi de minţi hulitoare şi tulburi...  
  
- Bărbat-su încerca să-i astâmpere „colindu” pe la mese, două-trei închiondurări cu adresă sigură ale femeii, dimpreună cu câteva clămpăneli greu de tălmăcit l-au făcut să se lase păgubaş... 
  
- Când erau pe cale să-ntărâte vorba de la o treabă care cam plictisise, nu mai ştiu care, cineva, parcă Lică al Vasilichii lu' Benga se întărâtase cu Vică al Corinului căutând să găsească sensul precis al unui cuvânt pentru care, se ciorovăiau ei între ei, consătenii cică lor nu l-ar întrebuinţa cum trebuie şi de aici se trezeau cu multe încurcături în toiul discuţiilor iar o aşteptată înţelegere, amânată... 
  
- Zi cuvântul şi nu mai mă ţine de la mână, vere Niţă, uitând că scopul era altul decât acest nimic ne-nsemnat. Dar, când venea vorba de „ieşit în faţă” nimic nu-l trăgea înapoi, respingând până şi pe mâne-sa de-ar fi fost, la o adică.  
  
- Îl foloseam şi noi când eram în putere şi mergeam în parchet la lucru-n pădure. Oblu, oablă, cuvinte folosite pentru a aprecia o anumită situaţie considerată fără ieşire, care nu poate fi rezolvată, cum trebuie s-arate situaţia ca lucrurile să nu se împotmolească, să fie, carevasăzică, clare ca lumina zilei... 
  
- Şi ce legătură are asta, cu ce aveai tu să-mi spui pân'la capăt? 
  
- Păi, are, are multă legătură. Pentru c-am făcut prinsoare c-am să le demonstrez practic înţelegerea cuvântului... 
  
- Când, cum !?... întreabă neîncrezător Vică al Crinului. Credea că mă laud şi-atunci m-am decis pe loc şi i-am zis: în noaptea asta! 
  
- Nu-ntrerupe, vere Pană!. Apoi ne-am luat iar cu vorba şi timpul a trecut, soră-mea Tia era plecată pe Valea Strâmbii la ţarnă la polog, trecuse binişor de miezul nopţii şi eu uitasem să-nchid orătăniile curţii. Ne despărţirăm ca oamenii plecând fiecare la câsele lor, iar eu eram aproape de intrarea pe ulicioară. Pe la mijlocul uliciorii, prin dreptul lui Falcă ceva se mişca pe jos, venea aşa ca un fel de umbră albă(!), o cureluşă mare ce se mlădia şi se târa încolo şi-ncoace, am rămas aşa cu o nehotărâre de a-mi continua drumul. O noapte ca smoala, cernită de-o ploaie măruntă părea că lungeşte formele lucrurilor - pe care le ştiam pe de rost - dar care acum păreaua să capete forme nemaivăzute, alungite, înfricoşătoare. 
  
- O fi fost de la clondir, vere Niţă!, punctă scurt şi ironic Panacoadă dar nu primi niciun răspuns, decât o uitătură care spunea totul despre intervenţia fără rost a vecinului...  
  
- ...M-am dus la băncuţa de la poarta Tinchii Ţigăului şi singur cuc şi zgribulit începuse să-mi fie frică. Mă dezmorţisem bine din beţia simţurilor şi începusem să tremur. Bătea de ora două clopotele Bisericii din Joseni şi încă nu aveam curajul să ajung acasă. Nu mi se întâmplase în viaţa mea o mai mare neputinţă de descurcăleală, eram rătutit şi începusem să tremur. Şi de frig şi de frică şi de oboseală.  
  
Pe când mă gândeam eu la toate necazurile astea - pe care mi le făcusem singur-singurel, tot fixând cu privirea împăienjenită intrarea din drumul principal pe uliciorică, ce să vezi? Cerul negru şi înnorat de deasupra se crăpă dintr-odată, luna ascunsă până atunci dădea să iasă din nori iar în capul uliciorii, la drumu-ăl mare ieşeau, înşiraţi ca-n pas de defilare, unul după altul, cei şase purceluşi, toţi albi ca spuma laptelui şi care erau chiar ai mei. Uitasem că scroafa fătase cu câteva zile-n urmă şi că nu-i băgasem la timp în cocină. Ei nu guiţau, mama lor nu grohăia, ca să mă fi lămurit despre ce era vorba.  
  
De năduf că tot am irosit o juma de noapte, am aprins lampa-n odaie, am luat felinarul, mi-am închis animalele şi am început să scotocesc după uneltele din bătătură, hârleţ, cazma, târnăcop şi ce-am mai găsit la îndemână. Capu-mi fusese tot timpu la promisiune şi la pariu şi-mi trăznise prin cap ceva ce m-ar fi scutit de minciună, cum poate-ar fi putut crede prietenarii. Mă apropiam, prin ce-mi trecuse prin cap şi prin ce urma să întreprind, de lămurirea cuvântului de care se făcuse atâta vorbire şi rămăşag între noi.  
  
De multe ori, sosind târziu în noapte, acasă, de la mal de la lucru sau de oriunde şi treaz luminat mi s-a-ntâmplat, datorită glodului nebătătorit pe toată lăţimea intrândului, cu gulgoaie, gropiţe, pietriş şi bolovani ce împiedicau mergătorii să păşească lin şi în siguranţă să iau câte-o trântă d-o ţineam minte zile de-a rândul.. Acu-ntr-o zi, sora Chiroftia, să-şi rupă gâtul nu alta, după ce în urmă cu vreo două luni a avut, săraca, genunchii plini de sânge, zdreliţi de se vedea osu, ba şi-o mână umflată la-ncheieturi şi la coate... a tras şi s-a văitat zile-ntregi, vai de capu ei! Am migălit şi-am pigulit până-n zori pe toată lungimea şi lărgimea uliciorii, făcând o curăţenie ca-n farmacie. O dâră lucie de-ţi lua ochii, cum făceam, vere Gheorghe, cu muşuroaiele şi sobolii pe coastele cu fâneaţă, la ogrăzi, când se desprimăvăra sau spre toamnă târziu. 
  
Pietricică cât un bob de linte, pe cât de mică pe-atât de nepotrivită luptei de dezrădăcinare, a căzut victimă nevinovată, o luam de la capăt cu controlul, greblând, pieptânând şi ţesălând smocuri şi fire şi pe măsură ce se lăsau zorii zilei, atunci m-o fi văzut şi auzit şoala Maria moşmodind. Nivelare, netezime, netedă-netedă de dreaptă, întinsă ca-n palmă şi fără gulgoaie, fără sfârcuri de grunj împungând aerul de deasupra, da, ăsta era cuvântul pus în practică şi care fusese pricină de vorbă şi rămăşag. Pe cel din urmă nu l-am hotărât, urmează să-l încheiem într-un din zile după ce se face supărvizarea, cum zic dăştepţii...  
  
Mi-a zis cineva odat' că, „asta-i Niţă, curată pedanterie sau cam aşa ceva !”... 
  
-Şi tu ce i-ai răspuns în cazu-ăsta, la obrăznicătură? îi stoarse mintea o-ntrebare, credea el, Gheorghe, acum la timp şi potrivită, ca să nu fie luat din nou la bani mărunţi şi doamne-păzeşte. 
  
-Fie la voi, acolo, d'alde d-astea şi nu-n ocina noastră! A zâmbit nedumerit dar baremi i-am făcut-o!... 
  
- Mi-ai luat o cheatră dă pă inimă, vere Niţă, conchise fericit Panacoadă şi-i dădu un chiot Mării lui să-i spună dezlegarea şi cheia atâtor nopţi de chin şi gâlceavă... 
  
Tot de-atunci a intervenit şi-o împăcare pe care n-o planificase nici anii şi nici înţelepciunea, de care făcuse adesea atâta caz.  
  
O clipă de sinceritate şi împărtăşire de gând pe nepusă masă a fost îndeajuns să-mpace orgolii care ardeau mocnit şi se aprindeau din orişice. Iar văru Niţă se procopsise cu o poreclă, pe care-o va duce pân'la sfârşit, ba şi prin urmaşii sorei sale şi poate cine ştie până când. Se simţea în al noălea cer când urechile îi erau mângâiate cu vorbe dulci şi bine gâdilate, care parcă zumzăiau şi alinau multe neîmpliniri, precum „Hai, la Niţă Dâră, să ne povăţuiască şi să ne calea, arate ce şi cum!”... 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Niţă alu Dâră (II) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 346, Anul I, 12 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!